.jpg)
Biserica din Deal... o binemeritată răsplată pentru cei care fac efortul să urce până la cota cea mai înaltă a Cetăţii sighişorene; răsplată spirituală, deoarece (indiferent de religia pe care ai avea-o) aici, o dată intrat în goticul lăcaş de cult, nu ai cum să nu te simţi în comuniune cu Divinitatea; răsplata fizică e dată de răcoarea şi liniştea (mormântală pentru unii), numai potrivite după un urcuş destul de solicitant, ce te înconjoară de la intrarea în biserică şi până în adâncurile catacombei de dedesubt.
Nu e cazul să ţin aici lecţii de istorie legate nici de biserică nici de cimitirul evanghelic din apropierea sa... oricum, cine vrea să găsească informaţii despre Biserica din Deal, are de unde alege.
Vizitez locurile acestea ori de câte ori am prilejul; de data asta, m-a cam nemulţumit opţiunea de a astupa şi zidi nişele ce străjuiesc de o parte şi de alta catacomba şi care în trecut găzduiau rămăşiţe pământeşti; păcat că nişele nu mai sunt vizibile...
Cimitirul, poate părea ciudat, dar a fost un loc extraordinar de petrecut timpul când mai chiuleam de la şcoală cu colegii de liceu; vara, să scăpăm de arşiţă, umbra, răcoarea şi liniştea de acolo erau de neuitat (să nu vă gândiţi că făceam cine ştie ce pe acolo... eram copii cuminţi şi bine educaţi). În cimitir se găseşte un număr mare de pietre de mormânt vechi de sute de ani, ale saşilor mai mult sau mai puţin importanţi, de la primari, doctori, oameni de ştiinţă şi până la oameni de rând... ordinea şi democraţia săsească îşi găsesc aici o foarte bună aplicare; ba mai mult, o dată cu trecerea timpului şi cu regresul comunităţii săseşti, cimitirul a început să găzduiască pe veci şi români.
Nu e cazul să ţin aici lecţii de istorie legate nici de biserică nici de cimitirul evanghelic din apropierea sa... oricum, cine vrea să găsească informaţii despre Biserica din Deal, are de unde alege.
Vizitez locurile acestea ori de câte ori am prilejul; de data asta, m-a cam nemulţumit opţiunea de a astupa şi zidi nişele ce străjuiesc de o parte şi de alta catacomba şi care în trecut găzduiau rămăşiţe pământeşti; păcat că nişele nu mai sunt vizibile...
Cimitirul, poate părea ciudat, dar a fost un loc extraordinar de petrecut timpul când mai chiuleam de la şcoală cu colegii de liceu; vara, să scăpăm de arşiţă, umbra, răcoarea şi liniştea de acolo erau de neuitat (să nu vă gândiţi că făceam cine ştie ce pe acolo... eram copii cuminţi şi bine educaţi). În cimitir se găseşte un număr mare de pietre de mormânt vechi de sute de ani, ale saşilor mai mult sau mai puţin importanţi, de la primari, doctori, oameni de ştiinţă şi până la oameni de rând... ordinea şi democraţia săsească îşi găsesc aici o foarte bună aplicare; ba mai mult, o dată cu trecerea timpului şi cu regresul comunităţii săseşti, cimitirul a început să găzduiască pe veci şi români.
O ultimă privire către Cetate, de pe peronul gării
Biserica din Deal - detaliu
Lumina vine (totuşi) de la Răsărit, chiar şi în catacombă...
Zid împotriva trecerii timpului şi uitării
Requiescat in pace
sabina lungu :vroiam sa va intreb daca ma lasati sa includ pozele dumneavoastra intr-un proiect pe care trebui sa-l fac pentru liceu.fireste, voi mentiona ca sunt facute de dumneavoastra
RăspundețiȘtergereNu este nici o problemă, atâta timp cât notiţa de copyright de pe fotografii este lăsată la locul ei.
RăspundețiȘtergereDespre ce fel de proiect este vorba?
scuze ca n-am raspuns imediat,este vorba despre un proiect la arte ,trebuie sa fac o fisa de monument si mi-am ales biserica din deal fiindca am vizitat-o in august si mi-a lasat o impresie deosebita.am predat lucrarea cu tot cu poze si sunt convinsa ca a iesit ceva frumos,voi vedea rezultatele dupa ce se termina vacanta.cat despre poze, sunt foarte reusite.aveam si eu cateva de asta vara insa nu erau atat de bune.
RăspundețiȘtergere