Sighişoara-Oradea... Fantasies and imagination travelling by train on 2nd class

Mi-a fost dor să călătoresc cu trenul... gata cu atenţia sporită la şosea, gropi, alte maşini, pietoni debusolaţi, radare... mi-a fost dor să stau doar, cu privirea şi gândurile-mi rătăcind (aparent) fără noimă dincolo de geamul vagonului de tren... mi-a fost dor de "acasă", de Sighişoara.

Aşadar, iacătă-mă-s călător în tren, pe ruta Oradea-Sighişoara (şi retur); călătorie plăcută, cam prea lungă şi lentă pentru standardele vieţii noastre hiperactive (dar poate ăsta e şi farmecul călătoriei pe drumul de fier... reveria garantată şi detaşarea de graba asta maladivă care ne mai ia pe sus câteodată). Mi-era dor să stau şi să observ... oameni, locuri ce se desfăşoară prin faţa ochilor ca un imens val de pânză animat întins între doi cilindri imenşi (aşa ca la începuturile filmului şi cinematografului... ca şi cum, ca fraţii Lumiere, aş fi aşteptat reacţia celor din jur, similară celei avute de primii privitori ai imaginilor cu "L'arrive du Train en gare de la Ciotat".

Interesant de observat nivelul de prag al călătorilor în ceea ce priveşte plictiseala; unii nici nu se urcă bine în tren, că şi încep foitul de colo-colo; alţii mănâncă de plictiseală, să le mai treacă timpul; un laptop scos pe măsuţa din vagon sau pur şi simplu plantat în poală se dovedeşte salvator pentru alţii; lista gadget-urilor de entertainment poate continua binişor, dar am ajunge prea repede la destinaţie :DCum puteam face eu faţă asediului acesta? Am pus lângă mine rucsacul foto şi am scos din el aparatul; şi cum nu puteam să mă fac de râsu' lumii, am scos şi eu artileria grea la înaintare (teleu' de 70-300), că deh... societatea asta contemporană ne-a implantat bine în subconştient că size does matter :)) Oricum aveam nevoie de "micuţ", pentru realizarea fotografiilor (şi a acestora şi a celorlalte trase în timpul călătoriei; chestie şi de comoditate, dar şi de neinvadare a spaţiului personal al celor cu care călătoream şi cărora le-am furat sufletele cu aparatul meu de fotografiat).

Iniţial, gândul asociat acestor două fotografii a fost unul antitetic; purist vorbind, o ocupaţie mai profană (ascultatul unei muzici bune, chiar şi cu ajutorul corporatistului Aipod, fie el şi nano, micro sau pico) e plasată lângă una mai intelectuală, cititul (lecturatul, în limbajul pedanţilor piţiponci sau piţipoance... :)) citeam pe un blog că e prea porno să mai zici "oral" la examen, aşa că musai e "speaking" :))

Hai să fiu serios... ce antiteză? E o osmoză cât se poate de fericită... muzică şi literatură... plus fotografia... Călătoria şi astea toate la un loc + EU = LOVE :)

Biletele la control! Cine-a mai urcat nou aici? :))