Din rarele ocazii în care ajung în faţa aparatului, deşi stau cuminte la locul meu, în spatele obiectivului, buchisind. Asta îmi dă prilejul să mă percep şi altcumva decât mă văd în zilnica oglindă a ochilor celor din jurul meu sau în cea care mă arată doar aşa cum doresc...
Un fel de Unul, nici unul şi o sută de mii a la Pirandello.