Mâţa care nu iubeşte cărţile :)

şi nici şoarecii (de bibliotecă) :D

(Câte) doi cai frumoşi... Concurs de atelaje la Cetariu

(chiar dacă nu aparţine zonei etno-folclorice vizate...)

În cadrul tradiţionalei sărbători a "Zilelor comunei Cetariu", duminică - 7 august 2011 - a avut loc şi un interesant concurs de atelaje trase de doi cai, concurs la care au participat 16 echipaje din Bihor (Oradea, Salonta, Valea lui Mihai, Săcuieni, Diosig, Tămăşeu, etc.) şi din judeţele învecinate (inclusiv din Ungaria), jurizate fiind de câţiva specialişti în domeniu, preşedintele juriului fiind dl. Rackoczi Ludovic (fondator al Clubului Sportiv "Tulipan" din Cubulcut, membru în Federaţia Ecvestră Română şi membru în aceeaşi federaţie, al comisiei tehnice de atelaje).
După o paradă a atelajelor prin comună, acestea au ajuns la locul desfăşurării concursului, traseul constând în parcurgerea (în ordine numerică) a 20 de porţi, fără a omite vreuna sau a o aborda din direcţie greşită (lucru care ar atrage descalificarea concurentului); de asemenea, lovirea unei mingi (unul dintre cele 2 jaloane ale porţii) este sancţionată cu 3 puncte penalizare.
Dar să lăsăm deoparte detaliile tehnice şi să trecem la fapte...

Aşteptând răbdători intrarea pe traseu...

Parada prin faţa juriului şi a spectatorilor...













Şi câteva momente de respiro înainte de a intra în concurs...







Pentru a nu deveni agitaţi,
cei mai temperamentali cai dau un ocol în preajma traseului...



Cum e şi normal, un concurs nu poate începe fără inspectarea şi recunoaşterea traseului
... la pas...



Se stabileşte şi ordinea de intrare în concurs



Şi, gata, totul este la punct, cu hăţurile pregătite, la intrarea în concurs...



Aşteptând scurta pocnitură de bici...





Jalonând cu graţie printre porţi şi... râvnitele premii









... sub atenta supervizare a preşedintelui juriului...



La sfârşitul traseului, se salută juriul...





Şi în timp ce unii concurau, am aruncat o privire mai atentă la câteva din atelaje...







Nu sunt discuri de frană ceramice ventilate, dar totuşi...
Nu prea v-ar fi trecut prin minte, nu? :) Tehnologie, nu glumă.
Când te gândeşti că bijuteriile astea costă mii de euro...



Şi, da, 3 pedale ;)
Dar nu ambreiaj, frână şi acceleraţie, ci doar... frâne
(două pentru roţile posterioare şi una pentru "coloana de direcţie")







Dincolo de marginile traseului, atmosfera era mult mai relaxată...





Evenimentul a reprezentat un interes deosebit
şi pentru alţi "hoţi de suflete şi de frânturi de timp"...
(bine, cum e şi cazul aici, mai galonaţi ca noi, amatorii... dl. Constantin Dancoglu EFIAP)
chiar sunt curios ce a fotografiat maestrul...



Se purtau discuţii aprinse, la răcoarea umbrei de lângă ceaunele cu gulaş...





În spatele tribunei oficiale a juriului, la pas agale,
pozând pentru aparatele foto...



... în timp ce micile prinţese aşteptau decernarea premiilor...





Şi ardeiul iute de pe gulaş... (că nu pot spune cireaşa de pe tort...)
Ups! Cineva s-a rătăcit :D
Era vorba de cai sau... cai-putere...?







... ca o completare la melodia de început...

Miss Univers 1929

Ce-mi veni să scriu despre celebrul concurs internațional de frumusețe? O fotografie găsită în arhiva digitală olandeză prin care bântui în ultimele zile, fotografie ce le înfățișează pe cele 7 finaliste ale concursului din anul 1929.

(de la stânga la dreapta, Miss România, Luxemburg, Olanda, Germania, Franța, Anglia, Austria)

Ce a avut mai special această a 10-a ediție a Miss Univers, din 1929, de la Galveston. A fost prima ediție la care a participat și a ajuns în finală (câștigând și locul 6) o româncă, Magda Demetrescu; această ediție a concursului a mai fost importantă prin prisma interesului pe care a reușit să-l trezească mass-media internaționale, în condițiile în care a fost primul an în care titlul a fost câștigat de o competitoare din afara SUA (Lisl Goldarbeiter - Austria), aceasta fiind pe deasupra și evreică, într-o perioadă în care antisemitismul își arăta deja colții în SUA și Europa.

Despre primul concurs național Miss România din 1929 care a fost câștigat de Magda Demetrescu, ea fiind desemnată reprezentanta țării noastre la ediția internațională din același an din SUA, puteți citi mai multe aici.

La Galveston, Magda Demetrescu a obținut locul 6, primind un premiu de 100 $ și un ceas-brățară.

Nu pot să nu amintesc cuvintele celei care a fost desemnată să ne reprezinte țara la concursul internațional din SUA: Mă înduioșează și mă stingherește această atenție deosebită. Cu ce am meritat-o și voiu putea oare, Doamne, Doamne, să înfățișez în America toată frumusețea țării mele? Asta chiar dacă la data respectivă, participarea țării noastre la așa un eveniment fusese încărcată cu un deloc neglijabil grad de propagandă. Dar chiar și așa, unde mai vedem azi o astfel de atitudine a celor care participă la concursuri de frumusețe?... Și uitați-vă mai bine în fotografia cu cele 7 finaliste... Stau așezate pe ziarele acelea fără fițele "divelor" din zilele noastre... Deh, alte vremuri... Și nici nu cred că s-au păruit în culise între ele, doar pentru că una sau alta a fost clasată mai sus pe podium...

Cât despre câștigătoarea locului 1 - Lisl Goldarbeiter - aleasă cu unanimitate de voturi la Galveston, nu se poate spune că de atunci încolo a călcat toată viața pe petale de trandafiri, chiar dacă locul 1 i-a adus un premiu de 2000 $ în aur (aproximativ 26000 $ la valoarea actuală) și o placă de argint, iar acest titlu i-a adus recunoașterea internațională, fiindu-i oferite contracte importante de la Hollywood (refuzate, deoarece ea a spus că și părinții trebuie să fie de acord, iar aceștia nu au fost); apoi, războiul și-a întins aripile peste Europa...

(Lisl și mama sa, la Galveston - 1929)

O hartă a Transilvaniei - 1663

Tot în arhiva digitală Memoria Olandei am dat și peste această hartă a Transilvaniei din 1663, creată de cartografii olandezi Willem și Joan Blaeu, la Amsterdam, document ce aparține colecțiilor Muzeului Național Maritim al Olandei.

Domeniul Coroanei Segarcea - 1917

Nu știu cum se face, dar văd că iar mi s-a făcut dor de hoinărit prin arhive (fie ele și digitale), așadar documentările mele cele mai recente m-au condus către o arhivă impresionantă, Geheugen van Nederland, coordonată de Biblioteca Națională a Olandei.

Ceea ce vă propun azi, este o bucățică de istorie (redată printr-o serie de fotografii) referitoare la Domeniul Coroanei de la Segarcea.

Știu, a fost mare vânzoleală cu președintele și monarhia, dar asta nu are nicio legătură; vreau doar să mai pun la dispoziția potențialilor curioși câteva fotografii interesante, zic eu, ilustrând aspecte din viața celor care munceau acolo, cu atât mai mult cu cât au fost realizate în 1917 de un fotograf străin (W. Meissner).

Și dacă tot vorbim despre Domeniile Coroanei, e bine să se știe că sub această denumire nu se ascunde numai un celebru brand de vinuri, ci o întreagă pagină de istorie.

(gâștele erau destinate exportului în Germania)

Domeniile Coroanei Române a fost un fond de proprietăţi care asigurau susţinerea economică a curţii regale. Au fost înfiinţate prin legea din 9 iunie 1884 la iniţiativa lui Ion Brătianu. Domeniile erau ale statului şi nu puteau fi vândute decât prin lege. Administrarea şi uzufructul lor reveneau Coroanei. Moşiile însumau 129.989 hectare, împărţite astfel:

• în judeţul Suceava: Mălini 27.405 ha; Borca 17.871; Sabasa şi Farcaşa 3.955 ha;
• în judeţul Neamţ: Bicaz 13.224 ha;
• în judeţul Vaslui: Dobrovăţ 6.300 ha;
• în judeţul Râmnicu-Sărat: Domniţa 5.487 ha;
• în judeţul Brăila 6.367 ha;
• în judeţul Prahova: Gherghiţa 2.900 ha; Clăbucetul cu Caraimanul 1.953 ha;
• în judeţul Dolj: Sadova 19.353 ha; Segarcea 11.800;
• în judeţul Ilfov: Cociocul 3674 ha.

Domeniile Coroanei nu plăteau impozite statului, ci numai comunelor şi judeţelor. Administratorul lor era numit de rege şi a fost pentru mult timp Ioan Kalinderu.

Încă din 1918 au fost date în exploatare şi în final în împroprietărirea ţăranilor din partea regelui Ferdinand.

Povestea Domeniilor Coroanei, pe scurt

În anul 1884, la propunerea lui Ion Bratianu, a fost creat un patrimoniu regal constând din douasprezece mosii, în diverse zone ale tarii, însumând 132.000 de hectare. Dorinta lui Bratianu a fost ca aceste mosii sa devina modele demne de urmat pentru întreg statul român. Ele au luat denumirea de „Domeniile Coroanei“, au ramas proprietate de stat si au finantat o mare parte a cheltuielilor pentru exercitarea functiunii de sef al statului. Prin extraordinara modernitate a conceptului, aceasta institutia domeniilor coroanei a facut pionierat în domeniu. Iar ineditul ei se mentine si astazi caci, dupa stiinta noastra, nu exista alta institutie a sefului statului, în lume, care sa se finanteze altfel decât de la bugetul de stat.

Daca ne gândim la vremea in care a fost creat acest extraordinar instrument economic pentru finantat mersul Institutiei Sefului Statului, ne dam lesne seama de modernitatea, generozitatea, spiritul de raspundere si curajul unui asemenea gest public. România era o tara saraca, iar Regele Carol a considerat ca bugetul de stat era prea fragil pentru a putea sustine institutia regala.

Din spusele Regelui Mihai, Domeniile Coroanei nu erau doar o sursa de venit pentru Institutia Sefului Statului, ci si o intreprindere care dadea de lucru, unui numar de sute de angajati, oferea familiilor lor asistenta medicala, scoala copiilor, cadouri de Craciun si Paste, precum si asistenta religioasa.

Regele Carol I nu si-a concentrat atentia numai asupra agriculturii românesti, ci si asupra activitatilor care deriva din ea. Au aparut “institutii model, în primul rând pe tarâmul agriculturii, în scopul folosirii cât mai rationale a pamântului, apoi si pe tarâmul industriei, încurajând aparitia de fabrici si de intreprinderi menite sa valorifice avantajos pentru populatie produsele speciale ale anumitor mosii”.

Domeniile Coroanei au produs, asadar, teracote excelente, articole din lâna, produse din lemn, mobila, trasuri, ustensile de bucatarie, lazi, cutii de rezonanta pentru piane, „(…) broderii si tesaturi, (…) împletituri de cosuri si frânghii si asa mai departe, avându-se tot timpul în vedere utilitatea acestora pentru straturile nevoiase ale populatiei“.

Au aparut fabrici de cherestea, s-au îmbunatatit caile navigabile si drumurile. S-a acordat atentie fondului cinegetic si piscicol. Populatia era instruita sa îngrijeasca pamântul, erau distribuite seminte pentru gradini si legumicultura. Cladirile de pe domenii respectau traditia arhitecturala a locului si erau construite cel mai adesea din lemn. Ordinea si curatenia erau elementele de care se tinea seama permanent. Se acorda importanta atât activitatilor de asistenta sociala si medicala, cât si învatamântului public, construindu-se numeroase scoli-model, plus biblioteci cu fond de carte variat.