luni, 31 ianuarie 2011

Money for nothing...







Şi uite cum se făcu iară luni... asta ca să vă aduceţi aminte (dacă mai era nevoie) pentru ce mergeţi la serviciu...
Spor fiecăruia, pe plantaţia unde muncim pe mărunţiş!



later edit: am încercat şi eu aşa ceva, dar nu mi-a ieşit... se pare că mai trebuie să mai adun ceva mărunţiş... vorba aia... banii trebuie să circule :)



duminică, 30 ianuarie 2011

Câţiva paşi prin Coburg...





O vizită scurtă şi pe fugă la Coburg... din păcate, săracă în fotografii. Voi reveni aici, cu siguranţă, deoarece e un orăşel ce merită luat serios la pas şi explorat.

Stadthaus am Marktplatz





La pas, pe pietonală...




Detaliu arhitectural aflat pe arcada unei porţi...



sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Albeşte-mă!






Iarnă: totdeauna cum nu s-a mai pomenit...




... asta e definiţia iernii, conform "Dicţionarului de idei primite de-a gata" al lui G. Flaubert...

luni, 24 ianuarie 2011

Reverii de toamnă-iarnă


Din ciclul peregrinărilor din sezonul 2010-2011... Septembrie şi ianuarie, deasupra orăşelului Tutzing... Aceeaşi plăcere de a revedea locuri, oameni...

joi, 13 ianuarie 2011

Es ist vorbei...








It's over... Gata cu spiritul sărbătorilor... Azi a fost despodobit (ca să nu zic "pus la pământ") bradul care nu până demult lumina aşa de fain noaptea camera... Zăpadă, după cum se poate vedea, nu mai este cine ştie câtă, deoarece plouă (cel puţin pe aici) neîntrerupt de aproape o săptămână; să nu scoţi din casă nici măcar nasul obiectivului foto... O mocănească din aia care îţi intră până-n suflet şi nu mai iese decât după o baie fierbinte şi prelungită şi o sticlă de bere afumată de Bamberg. Aaaa... şi dacă mai încălzeşte pe cineva, din 24 ianuarie şi până în 7 februarie e nebunia reducerilor de sezon, Winterschlussverkauf. De aia nu prea e lume multă pe stradă... stau toţi şi numără pe ploaia asta banii de la saltea, să vadă cât să spargă.
Şi dacă tot veni vorba de saltele, citeam deunăzi că în topul vânzărilor de carte de pe aici se află cartea unei menajere poloneze - Unter deutschen Betten - (Pe sub paturile nemţeşti) în care povesteşte dedesubturile (şi la propriu şi la figurat) vieţii de menajeră în Germania. Cartea a cam zgândărit niscaiva orgolii naţional(ist)e, printr-o oarecare demitizare a curăţeniei, ordinii şi corectitudinii proverbiale germane, dar, până la urmă, nu au nemţii acum timp de aşa ceva... mai mari bătăi de cap le dau inundaţiile... (şi preţul prea ridicat al carburanţilor auto... da, au şi ei treabă cu asta... 1,33 euro cel mai ieftin litru de motorina pe care l-am văzut cât am umblat pe aici).
Hai, vă pup, că mi se termină rezervoru de la leptop.
Tschüssi de la Gyusi :)

miercuri, 5 ianuarie 2011

La Primărie... care a fost...







Altes Rathaus - vechea primărie din Sonneberg - aici suntem găzduiţi, la nişte prieteni. Seara, când am ajuns, nu am apucat să (re)văd cine ştie ce din orăşel, mai ales că eram dornic să duc cât mai repede bagajele înăuntru, după ce m-am chinuit vreun sfert de oră să nu rămân blocat în troienele din parcare. După sute de kilometri şi autostrăzi ca în palmă de curate, acum mă vedeam împotmolit în zăpădocul din parcare. Noroc cu lopata infanteristică din dotare... Am reuşit până la urmă şi am pus ADN-ul la locul lui, să ningă bine peste el.
Ajunşi înăuntru, m-am bucurat că am scăpat de bagaje şi ne-am instalat în cameră; o cameră înaltă(ca toată casa, de altfel), poate prea înaltă (nu e foarte cald înăuntru, din cauza asta), dar priveliştea oferită prin ferestrele cu arcade gotice este una cu totul şi cu totul specială...
Îmi cer scuze pentru calitatea fotografiilor, dar trepiedul rămăsese în portbagaj, aşa că am fost nevoit să improvizez ceva pentru a-l înlocui.




În faţa vechii primării este un brad înalt cât două etaje, cu beculeţe care dau seara şi noaptea o lumină foarte faină; aşa s-a rezolvat şi lumina ambientală din cameră...



Pe balcon e zăpada până aproape de genunchi, aşa că nu am prea putut să stau pe acolo şi să salut electoratul local, deşi e foarte fain să te trezeşti dimineaţa şi să ieşi pe balconul vechii primării, cu vedere la piaţeta din apropiere şi la dealurile împădurite şi înzăpezite care stau să cadă peste orăşel...



Şi cam aşa arată clădirea, la lumina zilei... Altes Rathaus este unul din simbolurile Sonneberg-ului, fiind construită între anii 1840 şi 1846 de arhitectul Karl Alexander von Heideloff, încadrându-se într-o tradiţie mult mai veche, printre cele 4 sau 5 primării locale, cu rădăcini în secolul al XV-lea.



Die Geschichte geht weiter... Bis bald!

marți, 4 ianuarie 2011

Să alunecaţi bine! (în Anul Nou)



Da... Nemţii ăştia au un interesant simţ al umorului când vine vorba de ... vorbe. Numa nu înţelegeam la început când toţi îmi urau cu zâmbetul pe buze "Să alunec bine!"
Mulţam fain, da nu am chef de aşa ceva :D
De fapt, era vorba despre Einen guten Rutsch ins Neue Jahr!
Şi într-adevăr, cu atâta zăpadă, nu e de mirare că şi urările nemţeşti de Anul Nou includ alunecări, fie ele şi la figurat.
Toate cele bune vă doresc, mă duc să caut maşina prin zăpadă. Şi dacă tot importă nemţii sare din România pentru a face autostrăzile practicabile, atunci merită încercat drumul din Bayern în Thüringen...
La bună revedere din Tutzing, urmează Spielzeugstadt Sonneberg.
Alles Gute!