duminică, 31 mai 2009

Sweet-sour Sunday





Prăjitură cu rabarbură

De la cea mai recentă vizită la Jac, m-am trezit cu o plasă plină de rabarbură pusă pe ascuns de mama, în portbagaj... :D
Şi cum de foarte multă vreme nu mai mâncasem aşa ceva, am decis să fac ceva cu beţele alea acrişoare pe care nu ai da doi bani... Oricum, nu demult îl urmărisem pe Jamie Oliver gătind ceva desert cu rabarbură, aşa că am zis să mă dau mare la bucătărie :))
Scuze că nu am reuşit să fac mai multe fotografii cu making-of - ul, dar e cam dificil să ai mixerul sau lingura de lemn într-o mână şi în cealaltă aparatul foto... Hmmm... poate ar fi trebuit să folosesc trepiedul şi să o las pe Sety să declanşeze :))










Şi dacă am reuşit să vă produc o mică revoluţie a papilelor gustative şi a glandelor salivare cu prăjitura asta dulce-acrişoară cu rabarbură, atunci nu pot decât să mă bucur...
Bănuiesc că poate vreţi şi reţeta, deşi e plin netul de ele...
Aşadar, faceţi o incursiune de jaf şi prpdpciune prin bucătărie şi cămară şi faceţi rost de:
  • 10 oo (a se citi ouă)
  • 6 linguri cu făină
  • 10 linguri cu zahăr
  • 1 legătură tulpini rabarbură
(eu am mai adăugat listei nişte zahăr vanilat şi puţină scorţişoară măcinată)
  • Rabarbura se curăţă de coajă şi se taie în bucăţi potrivite
Materia-primă se împarte astfel:
  • 6 albuşuri într-un vas
  • toate gălbenuşurile în alt vas
  • 4 albuşuri într-un alt vas
Cele 6 albuşuri se bat spumă ţapănă cu 3 linguri de zahăr.
Gălbenuşurile se freacă cu 3 linguri de zahăr (eventual + zahărul vanilat) şi se adaugă peste albuşurile spumă, amestecând încet, de jos în sus (ca să nu se lase spuma de albuşuri), adăugându-se treptat făina.
Compoziţia astfel obţinută se toarnă într-o tavă cu marginile înalte, în care înaintea prealabilului aţi pus hârtie de copt.
Bucăţelele de rabarbură se tăvălesc cu neruşinare prin făină (pentru a nu se da la fund) şi se împrăştie uniform pe deasupra compoziţiei din tavă.
Având dinainte cuptorul încins bine, se pune tava la copt până ce blatul capătă o culoare aurie.
Între timp, cele 4 albuşuri rămase se bat spumă, cu 4 linguri de zahăr, compoziţie care va fi turnată peste blatul scos de la cuptor (presărând peste tot şi o liniuţă bună de praf de scorţişoară... după gust), după ce acesta va prinde culoarea aurie.
Se reintroduce la cuptor încă aprox. 10 min până ce şi albuşurile de deasupra se bronzează fain.

Gata... ata ete :D
Acum, doar răbdare să se răcească pentru a o putea tăia (asta doar dacă rezistaţi tentaţiei să nu vă daţi la ea cât este încă în tavă :D ).

Pohtă bună! :)

vineri, 29 mai 2009

Alteţa Sa Regală, Principele Radu al României, în vizită la Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" din Oradea


Alteţa Sa Regală s-a aflat astăzi în vizită, preţ de mai bine de o oră, la Biblioteca Judeţeană din Oradea, întâmpinat fiind de directorul bibliotecii, bibliotecarii şi cititorii care se aflau în instituţie. Alteţa Sa a vizitat cu interes şi curiozitate secţiile bibliotecii, de la Secţia pentru Copii şi Tineret, Ludoteca şi până la Mediatecă, Centrul de Informaţii Comunitare sau Amfiteatrul, unde a şi ţinut - către sfârşitul vizitei - o alocuţiune.
Aici, puteţi afla mai multe despre vizita Alteţei Sale în judeţul Bihor.



























A fost o vizită fără nici un fel de tam-tam, fără oficialităţi (deh... e campanie electorală, iar vizita Alteţei Sale putea fi interpretată... nu ştiu şi nici nu mă interesează...); cert e că la bibliotecă a ajuns venind pe jos, în plimbare, din centru, vrând să admire la pas Oradea...
Dincolo de aspectul protocolar obişnuit şi normal în cazul unei astfel de vizite, nimic nu a fost ieşit din comun... ba din contră, trecând peste atitudinea sobră dar în acelaşi timp deschisă care o caracterizează pe Alteţa Sa, discuţiile şi atmosfera au fost cât se poate de naturale. La un moment dat, în spaţiul ludotecii (se poate vedea şi într-una din fotografii), în timp ce vizita locaţia, acolo era un băieţel de vreo 3 ani cu bunica lui; după saluturile reciproce, bunica îi şopteşte băiatului să o salute şi el pe Alteţa Sa; copilul, cu o naturaleţe demnă de vârsta lui, salută tare şi răspicat cu un Ceau! bihorenesc de toată frumuseţea, normal, stârnind râsetele asistenţei.
Nici alocuţiunea susţinută nu a avut un caracter politic sau scorţos-oficial... Alteţa Sa a vorbit despre rolul pe care îl au biblioteca şi slujitorii săi în a promova adevăratul profesionalism şi valoare a oamenilor, într-o societate în care chiar şi acum acest lucru nu se prea întâmplă, exprimându-şi în acelaşi timp bucuria sinceră de a fi ajuns să viziteze acest lăcaş de cultură.

joi, 28 mai 2009

De la Murano la... cuptorul cu microunde

Bunul meu prieten, Lucian Muntean, mi-a semnalat apariţia unei noi reviste, Modernism - tabloid de artă şi stil, în care am citit un articol interesant despre home made art, respectiv sticlăria de mici dimensiuni realizată în... cuptorul cu microunde.

miercuri, 27 mai 2009

Points of view...







Cu acordul tacit al Papuashului, mi-am permis să pun alături două puncte de vedere...

Through Black Eagle's Eye...






Puppy love









marți, 26 mai 2009

Thalia vs. Oscar...








duminică, 24 mai 2009

Circle completed... back home




Pomelnic prăfuit...






sâmbătă, 23 mai 2009

Reverie urbană...










vineri, 22 mai 2009

Just passing by...





forfota din pasaj văzută printr-un ochi desprăfuit de geam...


joi, 21 mai 2009

Pasajul "Vulturul Negru" - altă perspectivă





Un scurt popas deasupra pasajului şi acoperişului său vitrat...




miercuri, 20 mai 2009

Gone with the wind...





Mânat de o adiere văratică, fi-voi câteva zile - într-un surghiun dulce şi mult jinduit - la Jac, departe de lumea dezlănţuită...
Doar eu, echipamentul foto şi satul cu tot ce-l înconjoară...
Ca de obicei, nu promit că voi aduce tolba plină de fotografii frumoase, ci doar sper că buchiselile mele jăcane să nu fie în van...
La bună revedere! :)


Amiază cu aromă de baltă...









Amiază - Nichifor Crainic


În arie sunt stoguri şi auie maşina.
Miragii depărtate îşi vântură lumina.

Puzderie de gânduri cu grâul vânturăm
Şi aerul de flăcări abia-l mai respirăm.

Curg toropeli topite ca plumbul, din tărie,
Burează oboseală pe fruntea sângerie.

Dar arşiţă e-atâta că soarele de jar
Şi el îşi şterge faţa c-un nor ca un ştergar.

marți, 19 mai 2009

Nu! (statului în casă) :))






N-ai cu cine, bă... Nişte... funcţionare :D

Şi dacă recent am călătorit virtual prin Japonia, zic să nu mă depărtez prea mult şi să postez aici 2 filmuleţe haioase primite pe mail de la neobositul Papuash...

Funcţionara asiatică
vs.



Funcţionara europeană...



Spor la... ceea ce faceţi :)

Madame Bovary on-line


Biblioteca Municipală din Rouen, în colaborare cu Universitatea din localitate, au finalizat nu de Align Centermult proiectul digitizării integrale a operei lui Flaubert - Madame Bovary - adică o muncă de 6 ani de transcriere a 4 500 de file din manuscrisul original, la care au participat peste 130 de voluntari din mai multe ţări.

luni, 18 mai 2009

keitai shosetsu (sau cum poţi fi S(MS)criitor)





Nu, nu m-am apucat de învăţaţ japoneza, dar se pare că tot pe tărâmuri nipone mă vor purta de data asta buchiselile...
Şi dacă v-am băgat în ceaţă cu titlul, atunci ar fi cazul să fac puţină lumină: keitai shosetsu este un fenomen literar care face furori printre tinerimea niponă, produs al erei telefoanelor mobile, în cadrul căruia "S(MS)criitorii" butonează cu degetul mare pe tastatura telefonului mobil tot felul de povestiri care ulterior sunt publicate pe un site de media-sharing, Maho i-Land (Magic Island), care are deja o bază de date cu peste un milion de titluri şi care - potrivit datelor declarate de compania deţinătoare - are un număr de 3,5 miliarde de vizite într-o lună...

Din Japonia, cu dragoste

Lucrurile nu se opresc aici, căci editurile japoneze s-au înghesuit să publice pe hârtie creaţiile literare devenite rapid best-seller.
Fiind împărţite în scurte fragmente, aceste creaţii literare se pot foarte lesne citi în aproximativ 3 minute, adică timpul necesar în medie de a ajunge dintr-o staţie de metrou japonez în alta.
Şi dacă vorbeam de best-seller şi autori de succes, am găsit în The New Yorker un reportaj dedicat acestui fenomen literar, mai precis unei tinere scriitoare nipone, Mone şi "romanului" său, Eternal Dream; "roman" terminat după 19 zile, apoi editat şi tipărit pe hârtie în aproximativ 300 de pagini, cotat de editor în Top 10; vânzările unor asemenea creaţii literare tipărite pe hârtie au ajuns şi la cifre de 2,6 milioane exemplare.
Un alt exemplu - potrivit CNN - este cel al tânărului autor ascuns după pseudonimul Yume-Hotaru (Licuriciul visător), care la cei 22 de ani a scris propriul său best-seller (Prima experienţă) de acest gen din librăriile nipone. Alături de alt reprezentant masculin al genului - Yoshi (Deep Love, 2002; aproxiamtiv 3 milioane exemplare vândute)- tinerii "romancieri" vin să întregească şi să ofere o contrapondere necesară în cadrul acestui fenomen literar aproape exclusiv feminin.
Şi cum era de aşteptat, americanii nu s-au putut abţine să nu copieze modelul şi, într-un voios şi juvenil trend, s-au apucat şi ei de scris romane pe telefonul mobil, iar saitul care găzduieşte creaţiile literare americane se numeşte Textnovel.

Gata... ar fi cazul să las mobilul din mână, că am făcut scurtă la degetul mare de atâta butonat la "romanul" acesta :))

Ce să mai zic? Bine că se scrie, bine că se citeşte... Dar gândul nu are cum să nu mă ducă la nişte vorbe den bătrâni...
Scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi! (Ion Heliade Rădulescu)
şi contra-reacţia
Nu scrieţi, băieţi, dacă nu scrieţi bine! (Bogdan-Petriceicu Hasdeu)

It's a... deal :D



Ez iujuăl, io-s mai leneş şi m-am rătăcit pe plaiuri locale... (nu ca alţii care au fost harnici şi au postat încă o colecţie faină de vederi din capitala ungară)
Da' măcar, aşa ca un intermezzo fotografic, iată-mă-s, între budapestanele Gellért şi Dealul Cetăţii, pe orădeanul deal Ciuperca...




duminică, 17 mai 2009

Printre maci...













O fugară vizită prin Parcul Dendrologic (că tot nu ajunsesem până acum pe acolo) m-a determinat să scot puţin aparatul foto să zâmbească la soare, chit că lumina pentru fotografiat era mult sub optim... în fine... să trecem peste...
Şi dacă v-aţi fi aşteptat să vă arăt cam cum arată parcul, ei bine, o să vă dezamăgesc, deoarece pe mine personal şi fotografic nu m-a atras nimic special ca să apăs declanşatorul şi să imortalizez noul spaţiu public de recreere amenajat de administraţia locală. I-am lăsat pe amorezii veniţi pe acolo să se închipuie cu telefoanele mobile cocoţaţi pe bănci, pe marginea fântânii arteziene sau pe malul lacului amenajat lângă zidul cetăţii. Dendrologic vorbind, din păcate parcul încă nu are de arătat cine ştie ce, plantele şi arbuştii plantaţi fiind încă în curs de creştere. Este curat, lumea nu mai aruncă mizerii pe unde apucă, nu mai calcă în picioare spaţiul verde; pe alocuri, însă, din cauza irigării deficitare, gazonul nu a răsărit aşa cum ar fi trebuit; pe alei este presărat un fel de pietriş spart şi colţuros care şi din cauza stratului destul de gros face ca plimbarea să nu fie tocmai confortabilă şi plăcută, mai ales dacă ai o încălţăminte mai lejeră, aşa cum e normal la o plimbare duminicală... (deh, las' că se va tasa şi apoi nu vom mai înota pe alei ca pe terasamentul căii ferate...)
Şi dacă aşa a stat treaba cu parcul şi am văzut că şi paznicii erau retraşi la umbra deasă din preajma fântânii arteziene, am urcat puţin deasupra zidurilor cetăţii pentru a-mi bucura ochiul cu o frumuseţe mai... sălbatică şi necultivată (sau amenajată de Primărie)... macii şi ierburile în bătaia vântului; noroc că nu mai apucat să cosească şi pe acolo...

Trecuţii paşi...






sâmbătă, 16 mai 2009

99,3 FM - Rămâneţi pe frecvenţă şi ascultaţi liniştea...



Ascultă liniştea



















continuarea, aici...