Trial Jam 6 Oradea

Din capul locului, trebuie să revin asupra unui lucru scris în articolul anterior, despre "venerabila"; am întâlnit-o în această seară, pe malul drept al Crişului, locul care seara devine o zonă aglomerată pentru plimbăreţi de toate vârstele, pentru cei care fac jogging şi pentru cei care scot la joacă şi plimbare câinii.
Eram la plimbare cu câinele (sau invers? :), când trece pe lângă noi un grup de tineri şi printre ei o bicicletă (una din multele care circulă pe acolo); când mă uit mai bine... SURPRAIZ! Era ea :) Din viteza cu care a trecut pe lângă mine, am reuşit să o identific după inconfundabilul far sau şaua de piele lucioasă. Brusc am început să zâmbesc de unu singur (sper că nu eram cu gura până la urechi, să creadă lumea că am scăpat recent de la Spitalul de Zâmbăreţi); a fost ca şi când ai fi revăzut o femeie frumoasă pe care ai reîntâlnit-o din pură întâmplare după mult timp... o frumuseţe zărită în grabă cândva şi regăsită la fel; brusc, nu mai reprezentau nici un interes (pur estetic) fetele care fac jogging pe malul Crişului. :D
Ar fi cazul să revin la subiect... trialul. Am trecut pe lângă locul unde urma să se desfăşoare, de dimineaţă, în drum spre serviciu. La întoarcere, spaţiul parcării din Piaţa Independenţei, în spatele statuii lui Eminescu, era deja amenajat cu obstacolele pentru trial: cauciucuri de tractor, stive de europaleţi din lemn, buşteni, cilindri de ciment sau chiar un automobil scos din uz.
Am petrecut acolo, ba cu privitul, ba cu fotografiatul, vreo 5 ore... căldură mare, mai soare, mai nori... şi un bronz fain.
Destul de mulţi bikeri, unii dintre ei veniţi cu maşinile personale, alţii cu trenul şi alţii cu... iubitele :)
După încălzire şi acomodarea cu traseele făcute de organizatori, a început şi concursul. Multă concentrare şi transpiraţie; căzături inevitabile şi nervii aferenţi eşecurilor de a trece fără puncte de penalizare peste obstacole. În trial, degetul mic ridicat de arbitrii de pe parcursul traseului nu e lucru bun... înseamnă puncte de penalizare.
În paralel, o grămadă de gură-cască s-au oprit din drum şi au rămas să privească la băieţii care sfidau gravitaţia... La un moment dat, aiuriţii de trecători se plimbau fără nici o jenă pe sau printre trasee; a şi dat un biker în cădere peste un pensionar (prea) curios. Din punctul ăsta de vedere, o bilă neagră organizatorilor.
E greu să te mişti să faci nişte fotografii printre obstacole şi bikeri... Şi nu au fost puţini cei care au vrut să imortalizeze zborul băieţilor. Au obosit şi bikerii, am obosit şi eu... lor le tremură mâinile pe ghidon şi eu mă aleg cu o febră musculară pe cinste, de la atâta "mersul piticului" printre obstacole.
Am început să alternez obiectivele; după ce am tras cu zoom-ul mic (Nikkor 18-70) scenele de zbor îngheţaţ al băieţilor, am scos Nikkor-ul de 70-300 VR II şi m-am concentrat pe colateralul trialului... lume venită să asiste, de la ambulanţieri şi pompieri, la figuri mai pestriţe apărute de cine ştie unde sau puradei (pe 4 roţi... o patină cu rotile :) ... bikeri obosiţi, gânditori sau chiar dormind după aşa un trial obositor; standul cu biciclete scoase la vânzare strălucea... de nou şi de SCUMP. Faza cu preţul şi cu scumpetea biţelor e relativă. Pentru unii, o biţă de 8500 sau 7400
lei noi şi grei poate părea o aberaţie; poate şi este... Atunci ce să mai zic de biţa unuia dintre băieţii concurenţi? Am aflat că preţul ei este de aproximativ 3200 EURO!!!
Poate că ar mai fi de spus şi de scris şi alte lucruri mai tehnice despre trial, dar cum nu sunt deloc în domeniu, îi las pe alţii să se ocupe de asta. Am dat AICI peste blogul unuia din participanţii de la Trial Jam 6 Oradea, care a şi scris, din interior, aşa cum a văzut şi simţit el evenimentul, ba chiar a mai făcut şi fotografii faine.
Să curgă fotografiileeee! :)