Cafeaua de dimineata...

... de parca te-ar lasa teroristii astia mici sa dormi... :D

Sety si Dante, la o minisesiune foto matinala, intre cateva latraturi sanatoase si o tura de supraveghere la crapii viu colorati din lacul amenajat in mica gradina...

M-a prins toamna pe drum...

Da, am evadat din nou...

Fara sa stau prea mult pe ganduri, mi-am pus molecula de ADN (BH-16-ADN) in miscare si am luat la vanturat frunzele tomnatice de pe autostrazile si drumurile germane si olandeze...

Si chiar daca m-a prins toamna pe drumuri... si inca ce drumuri... eu tot ma incalzesc, umbland cat e ziua de lunga si cat e vremea buna, cu aparatul foto la ochi.

Am trecut cateva zile prin Germania, pe la Tutzing, apoi am plecat mai in nord putin, prin padurile Thuringiei, la Sonneberg, apoi acum am ajuns la Rotterdam; ieri am vizitat vreo cateva ore Utrechtul (vreme cam nasoala, ploaie in reprize), iar dupa inca cateva zile prin zona, ne asteapta partea olandeza de catre Belgia, mai precis oraselul Budel.

Nu va promit ca voi reveni cu fotografii, pe parcursul calatoriei, deoarece e mult mai fain sa umbli toata ziua pe afara decat sa stai in fata calculatorului.

Bis bald!

Tot gauw!

Periscope Houses

Revin cu încă un episod dedicat arhitecturii olandeze din Cartierul de pe apă, "Waterwijk", situat în Nesselande, suburbia Rotterdamului. De data asta, am scos capul deasupra apei şi am dat cu ochii de Periscope Houses.

Acest proiect a fost organizat de municipalitatea din Rotterdam, cu concursul a 3 dezvoltatori imobiliari, care au avut sarcina să proiecteze cele 12 case. Acestea trebuiau să fie atât expresive cât şi atrăgătoare, să ofere o maximă interacţiune cu apa din jur, dar care să ofere în acelaşi timp şi un standard înalt de viaţă.
Şi cum de la planşetă la construcţia finală nu e o cale atât de simplă şi uşoară, proiectul rezidenţial a fost adus la viaţă şi finalizat în 2006, după 3 ani de muncă.
Sper că v-am stârnit curiozitatea, aşa că vă invit să citiţi şi aici un material complet despre Casele Periscop. Pasionaţii de arhitectură (şi nu numai) vor găsi acolo toate informaţiile necesare.
Astea fiind scrise, eu vă salut şi mă grăbesc să iau adâncimea de periscop şi să torpilez săptămâna în care tocmai am intrat.
To hope or not to hope?... Please, give me my periscope!

Bâldâbâc!

Numa' mâine nu-i poimâine...

Deocamdată e sâmbătă...
Ingioi! :D

Eyjafjallajökull, eu şi apusul...

Da, recunosc, sufăr de o obsesie (fotografică) legată de apusuri, de crepuscul, de finaluri diurne cromatice fascinante...
Am mai stat într-o seară, de la ora 19 până pe la 23 lângă lacul din Nesselande, fotografiind natura la apus şi apoi la căderea nopţii... (dar asta, într-un episod viitor)

Cam aşa arăta orizontul la apus, în Nesselande, în seara zilei de 15 aprilie, în condiţiile în care mult-mediatizatul nor de cenuşă a fost adus de curenţii atmosferici direct peste Olanda. Un spectacol vizual care nu putea fi trecut cu vederea; plăcut pentru toţi fotografii amatori adunaţi pe plaja lacului pentru a imortaliza cromatica deosebita, dar nu la fel de plăcut pentru cei care aveau să rămână la sol din cauza sistării zborurilor...
Oricum, in acea seară, am ieşit pe terasă, atras fiind de o lumină stranie ce pătrundea prin feerstrele imense ale casei...
Şi când am văzut culorile apusului, am fugit imediat să iau aparatul foto... după câteva cadre trase de pe terasă şi de la geam, am luat rucsacul în spate şi am dat buzna în mica magazie de unelte, de unde am scos bicicleta şi, ca un adevărat olandez, am pedalat cu viteză până pe plaja lacului, unde am avut ocazia să întâlnesc şi alţi pasionaţi de fotografie care ieşiseră să fotografieze cerul...
Ce a urmat după aceea, ştiţi cu toţii, din mass-media...

O zi splendidă, încheiată într-o feerie cromatică deosebită...
Am plonjat, apoi, într-o stare inexplicabilă de bine şi linişte interioară, în patul acvatic; am adormit peste valurile călduţe ale saltelei, cu gândul şi cu capul în nori... şi nu erau de cenuşă vulcanică...

Nesselande - partea III - Waterwijk

Cartierul (de) pe apa...

Acest cartier sau mai bine spus zona de dezvoltare este parte integranta din districtul rezidential Nesselande. In Waterwijk locuiesc olandezii mai bogati din Nesselande (iar cei foarte bogati locuiesc in zone destul de retrase, departe de galagie); oricum, la ce preturi au terenurile de locuinta si casele in Waterwijk... (nu ca in zonele mai putin selecte din Nesselande ar fi cu mult mai prejos); pe de alta parte, se construieste destul de mult in zona asta, deci, pe undeva cerere exista.

Waterwijk - zona in alb-negru

Captura aceasta din Google Earth a fost facuta cu ceva ani in urma si nu reflecta chiar corect situatia de pe teren. Acum, chiar si lacul nu mai este divizat in doua parti de fasia aceea de uscat; o sa va povestesc cu alta ocazie ce e cu lacul acesta artificial creat, "Zevenhuizen" ("Sapte Case"), cu scopul de a furniza nisipul necesar constructiilor si amenajarilor din zona.

Data fiind zona destul de selecta, proprietarilor li s-a dat mana libera in ceea ce priveste proiectarea si constructia locuintelor. Asta nu inseamna ca s-au apucat ca nebunii sa isi faca palate asa cum le stim de pe la noi, ci au incercat (si chiar au reusit) sa integreze constructiile in ansamblul rezidential zonal si chiar sa dea o pata de culoare cartierului. Si in acest fel s-au pus foarte bine in valoare conceptele de expresivitate individuala versus identitate colectiva.

... de la case cu aspect ce duce catre traditional, cu acoperis din stuf...

... orice idee si-a gasit expresia arhitecturala... chiar si acest UFO minimalist...

... si putina culoare si atmosfera suedeza...

... va mai spuneam eu ca pe locuitorii acestor case nu ii deranjeaza deloc deschiderea totala catre exterior si transparenta...

pe alocuri, au mai ramas si loturi de teren neconstruite... deh, criza...

au fost doar infipti in pamant pilonii de sustinere ai viitoarei constructii...

loturile de teren pentru constructii rezidentiale nu sunt mari, ba dimpotriva... media este undeva pe la 160 mp... si ne mai plangem noi ca nu ne ajung 500 mp. pentru viloaca din dotare... pe aici, intr-un ha. de teren incap de la 7 la 15 case...

... o nava triunghiulara "esuata" pe insula transformata in teren de casa...

Sa intri in... apa de rusine...

Cafeaua revigoranta sorbita afara, cu o traditionala stroopwafel alaturi, in mica gradina din spatele casei, in compania lui Sety care nu scapa din ochi crapii din balta si privind la matinalii trecatorii biciclisti, rolleri sau pedestri... vine si nenea cu ziarul, asa ca il deschid si eu sa ma mai uit la poze, ca altceva... dar uite ca mai reusesc sa ghicesc cate un cuvant de origine engleza sau germana :D

Ce zice la gazeta? De romanasii nostri imigranti care nu sunt tocmai ingerasi si se ocupa de skimming, adeca mai cloneaza si ei carduri si fura banii de pe ele... Tz tz tz...

Tot e bine ca nu sunt ca marocanii care dau in cap batranilor pentru cativa euro...

Vorba aia, ai nostri sunt mai inteligenti decat ai lor... :D

Nesselande - partea II

O, daaa... deci vreau si eu pat din asta cu saltea pe apa! Nu am avut nici rau de mare, nici nu am vaslit sau inotat in somn si nici lui Sety nu i-au trecut ganduri cremenale de revarsare a apelor :D De altfel, nici nu prea ar avea cum, salteaua fiind groasa destul.

Super tare senzatia cand te bagi intr-un pat din asta; nu e asa cum imi imaginam... ca te pui in pat si incepe apa sa clipoceasca sub tine sa crezi ca esti in barca sau atunci cand te intorci de pe o parte pe alta sa ai senzatia ca te scufunzi... Tangajul si ruliul sunt mentinute la cote aproape insesizabile :D

Si ce mai e foarte fain la patul asta e ca are un termostat reglabil care mentine temperatura apei din saltea la un anumit nivel, astfel incat atunci cand te bagi in pat sa nu ai nevoie de un costum de scafandru :D

Ziua buna! (ma scuzati... mai pe olandeza...)

Nog een prettige dag! (cu horcaielile lingvistice de rigoare :D)

Nesselande - partea I

Noul spatiu de joaca pentru Sety...

aici, cainii se pot plimba liber, iar in spatiul verde (special destinat "nevoilor" canine) nu e nevoie sa strangi dupa catelul din dotare, deoarece o data pe luna vine nenea cu aspiratorul urias si aduna ce e de adunat... bineinteles ca lucrurile se schimba atunci cand "surpriza" este plantata in afara spatiului verde... atunci trebuie sa faci curat dupa cutzu :D

O faza tare a fost cand consiliul local a decis ca patrupedele canine nu au voie in zona plajei lacului din apropiere, pentru a nu face mizerie pe pavaj, dar in acelasi timp caii cu care este inzestrata politia locala si chiar si alti cai de agrement din zona nu aveau nici o treaba cu balegile plantate pe pavajul (unde, bai da uei, poti umbla linistit in sosete, ca nu duci acasa nici o mizerie) din zona plajei amenajate langa lac... asa ca acum sunt discutii sa se permita totusi si cainilor accesul in zona respectiva...

... si domitziliul pe timpul sederii in Rotterdam, mai bine spus in Nesselande...

cam asa arata o casuta umila din aceasta parte a suburbiei...

si nu a costat decat vreo 310 000 euro...

mica gradina cu la fel de micul lac populat cu crapi colorati

Sety ma anunta ca s-a deschis sezonul la crap :D

... o privire reciproca in ochi...

noroc cu plasa...

privelistea oferita de fereastra livingului, dimineata la o cafea...

si obiectele plutitoare-zburatoare

pe care Sety le monitorizeaza permanent

statia de metrou "Nesselande"de unde putem lejer ajunge in inima Rotterdamului

da, au si olandezii blocuri...

Trecand peste primele impresii facute in goana masinii pe autostrada ce ne-a dus catre Rotterdam si apoi spre destinatia finala, ce pot sa spun despre olandezii astia e ca sunt obsedati (si) de... apa. Nu e de ajuns ca practic au apa deasupra capului (zona unde locuim e cu 5 m. sub nivelul marii), dar si acolo unde nu a fost apa, au construit lacuri artificiale si canale. O sa va arat in curand si lacul si plaja amenajata de care va povesteam mai devreme...

In prima zi, am apucat sa facem o scurta plimbare prin zona si din primele momente, inca un lucru foarte interesant de remarcat a fost ca majoritatea locuintelor sunt astfel concepute incat sa ofere o maxima deschidere catre exterior; cat mai multe ferestre si cat mai mari... sa intre natura in casa... chiar vorbeam cu gazda ca marea majoritatea a olandezilor n-au nicio treaba ca trecatorii se pot uita lejer inauntrul locuintelor... chiar si mica gradina din spate este expusa, dar surpriza, nici un gard... se poate trece lejer dintr-o parte in alta. Lucrurile s-au mai schimbat, insa, de cand cu invazia imigrantilor, mai ales a marocanilor care sunt perceputi aici precum tiganii la noi...

Si dupa asa o zi obositoare, dupa o calatorie de mai bine de 1700 km., abia am asteptat momentul sa ne bagam in pat; va spuneam de obsesia olandezilor pentru apa... Ei bine, culcusul pe perioada sederii aici este un pat... pe apa :D Cea mai tare experienta de pana acum... O senzatie cu totul speciala odihnitul intr-un asemenea pat. Sper ca nu voi avea rau de mare dupa prima noapte dormita pe salteaua cu apa. Ori poate ma voi visa inotand sau dand la vasle :))

O sa va povestesc maine despre asta.

Goede Nacht!