joi, 26 iunie 2008

Jacul Românesc (II) - Rural dusk seen by a philosopher on the field.

Gone - Jim Chappell


Am deschis mai demult o discuţie împreună cu Alex şi cu alţi bloggeri, pe marginea unei fotografii cu o bătrână tristă care stătea pe iarba din păşune (cel mai probabil păzind nişte animale domestice). Unii se întrebau cum de e posibil ca o persoană aflată într-un cadru natural atât de feeric să fie aşa de tristă şi îngândurată, într-o aparentă incapacitate de a se bucura de natură sau de a sta în băţ şi a pune lumea la cale.
Aici ilustrez oarecum exact opusul celor spuse de mine atunci; filozofarea stând în băţ, păzind vacile în păşunat,e mai degrabă apanajul celor care încă mai văd în viaţa la ţară doar aspectele romantice, idilice şi campestre; cei de la ţară care încasează lovituri de la viaţă în fiecare zi nu mai văd în a sta pe câmp şi a se gândi la mersul lumii o ocupaţie înălţătoare... au ei alte priorităţi... dar nu e exclus ca şi ei să se mai ridice câteodată de la nivelul gliei ai cărei sclavi sunt...
Oricum, i-am promis lui Alex că o să revin cu nişte fotografii care să ilustreze starea mea de filozof care stă şi păzeşte vacile pe păşune şi mai are şi timp de foto-filozofie.

O parte din obiectul muncii mele din seara cu pricina
3320... doesn't ring any bell...? :)




Ipostaze ale unui sfârşit de zi
















3 comentarii:

  1. Da, cred ca asta-i discutia :) Foarte bine punctate ideile, mai ales cand esti in mediul fotografic, unde pozarii tind sa reprezinte cat mai idilic satul romanesc. Salutari ! BZ.

    RăspundețiȘtergere