miercuri, 20 mai 2009

Amiază cu aromă de baltă...









Amiază - Nichifor Crainic


În arie sunt stoguri şi auie maşina.
Miragii depărtate îşi vântură lumina.

Puzderie de gânduri cu grâul vânturăm
Şi aerul de flăcări abia-l mai respirăm.

Curg toropeli topite ca plumbul, din tărie,
Burează oboseală pe fruntea sângerie.

Dar arşiţă e-atâta că soarele de jar
Şi el îşi şterge faţa c-un nor ca un ştergar.

3 comentarii:

  1. faina prezentare..imbogateste cadrul..si poezie la locul potrivit..o iau drept o lectie..

    RăspundețiȘtergere
  2. Ema, mulţam, da nu sunt eu cel care să dau lecţii...

    RăspundețiȘtergere
  3. superb!!!felicitari pt tot ceea ce faci!:-)

    RăspundețiȘtergere