Amiază - Nichifor Crainic
În arie sunt stoguri şi auie maşina.
Miragii depărtate îşi vântură lumina.
Puzderie de gânduri cu grâul vânturăm
Şi aerul de flăcări abia-l mai respirăm.
Curg toropeli topite ca plumbul, din tărie,
Burează oboseală pe fruntea sângerie.
Dar arşiţă e-atâta că soarele de jar
Şi el îşi şterge faţa c-un nor ca un ştergar.
faina prezentare..imbogateste cadrul..si poezie la locul potrivit..o iau drept o lectie..
RăspundețiȘtergereEma, mulţam, da nu sunt eu cel care să dau lecţii...
RăspundețiȘtergeresuperb!!!felicitari pt tot ceea ce faci!:-)
RăspundețiȘtergere