Rezervaţia Naturală "Pârâul Peţa" - 1 Mai

Lacul Peţa
o părticică din cele 4 ha. ale paradisului (în destrămare)

Apa termală face ca broaştele rezidente să nu hiberneze în sezonul rece, orăcăitul lor auzindu-se şi iarna.

Locul unde cerul sărută timid obrazul fin al luciului de apă...
)))(((



Nymphaea lotus var. thermalis

Relicvă terţiară, acest nufăr subtropical a fost declarat monument al naturii în anul 1931. Aici este singurul loc din Europa unde nufărul acesta creşte spontan. (tot de aici au fost duşi nuferii care pot fi admiraţi în Băile Felix)

White solitude

Sky is the limit

Faceţi valuri!!!
Cântă Larisa şi Călin!!!

(spectacolul se suspendă din cauza furtunii ce urmează a fi provocată de interpretarea artiştilor poporului)

Ştrandul cu valuri din Băile 1 Mai este cel mai vechi ştrand de acest fel din România, având aproximativ 107 ani. (tot cam de aceeaşi vârstă venerabilă se bucură şi apa din el, care arată de parcă nu ar mai fost schimbată de la înfiinţare; cel puţin asta a reieşit din ultimul control al OPC Bihor. Nu că nu ar mai exista şi alte ştranduri în aceeaşi situaţie...)

Mimosa - Arborele de mătase

(alt) Exerciţiu de narcisism... personal şi tehnic

Din rarele ocazii în care ajung în faţa aparatului, deşi stau cuminte la locul meu, în spatele obiectivului, buchisind. Asta îmi dă prilejul să mă percep şi altcumva decât mă văd în zilnica oglindă a ochilor celor din jurul meu sau în cea care mă arată doar aşa cum doresc...
Un fel de Unul, nici unul şi o sută de mii a la Pirandello.

Manfrotto 190xPROB + cap 804RC2

Sighişoara Medievală 2008

Astăzi a început ediţia 2008 a Festivalului de Artă Medievală de la Sighişoara.
Cotropiţi burgul!
Iată programul!

Sety - ipostaze casnice şi turistice

Noroc cu fotografiile... aşa mai văd şi eu cum creşte nebunatica de Sety, că fiind cu ea 24 din 24 parcă ochiul nu face diferenţa... Acum are 7 luni şi o săptămână.

Blue suede shoes
(cu ciorapul pe cap, costumată de spărgătoare de bănci, nu a vrut să pozeze... a spus că ţine la imaginea ei publică şi că nu vrea să se facă de râsul colegilor de haită)

Campionatul canin de dormit, faza pe cameră, stilul liber-ales

Sety la Betfia, în elementul ei

Tripticul zilei

Alarm Crock

Radovan Karadžić - update la "Criminalii de război de azi, scriitorii de mâine..."

Scriam aici pe marginea unui film văzut, despre anumite personaje "de negăsit"...
Dar, uite că ieri a fost capturat Radovan Karadzici. Prin ce minune sau întâmplare?
După 13 ani în care toată lumea îl căuta, crezându-se la un moment dat că ar fi fugit în Rusia sau că s-ar ascunde la mănăstirea ortodoxă sârbă Halindar de la Muntele Athos, criminalul de război supranumit psihiatrul măcelar a fost prins; nu a opus rezistenţă, fiind aflat într-o stare depresivă.
Şi dacă ar fi să dăm crezare strategiei conform căreia dacă vrei ca ceva/cineva să nu fie găsit, ascunde-l sau pune-l chiar sub nasul celor care caută, atunci exact aşa a fost şi în cazul lui Karadzici: acesta era bine-mersi în Novi Belgrad, un cartier al capitalei sârbe. Pe lângă activitatea literară pe care am amintit-o în articolul amintit mai sus, medicul nostru psihiatru, specializat în paranoia, practica medicina alternativă la Belgrad, într-o clinică privată, bineînţeles sub un nume fals - Dragan Dabici - , ca tot fugarul şi urmăritul internaţional care se respectă.
Eu zic că creaţia lui literară şi artistică va lua un nou curs de acum încolo... Ăştia de după gratii tind să devină (şi) mai mari scriitori... o fi având şi universul ăsta concentraţionar un efect benefic asupra muzei... vezi Luceafărul huilei

Karadzici înainte



... şi după

Oradea, vineri după-amiaza

La invitaţia lui Marius, am înşfăcat rucsacul foto şi ne-am întâlnit la o tură rapidă de fotografiat prin oraş şi puţin în afara lui. Din păcate, vremea a fost destul de capricioasă; nu chiar aşa cum am fi vrut noi... şi totuşi nu puteam veni nici eu nici Marius cu cardurile goale :D

Parcul 1 Decembrie







Urban field of gold




Beyond city limits

După-amiaza unui zid...

Ofra Haza - No time to hate

Hungry shadow

Life interrupted



Nature' s wailing wall

Tripticul zilei

A thousand words is worth a picture

Catedrala din Salamanca - între mistic şi ludic

M-a luat cu zâmbete pe sub mustaţă când am văzut prezentată la TV imaginea cu astronăucul sculptat ca fiind ceva de mare senzaţie, o creaţie a meşterilor de Ev Mediu care sub cine ştie ce inspiraţie sau transă mistică l-au putut imagina cu secole înainte...

... sau dragonul mâncător de îngheţată...

Cei care au restaurat catedrala în anul 1993 probabil că acum se sparg de râs, la ce reacţii au putut stârni în mod deliberat, cu restaurarea lor şugubeaţă... Nici simţul umorului avut de cei care au supervizat şi aprobat asemenea restaurare nu e de neglijat... :)
Că bine mai zicea cineva... Dubito, ergo cogito...
Gata cu atâta îndoială... mă duc să mă îndrept :D

Moarte concurenţei!

Mă duc şi eu ca tot omu' la să plătesc o rată... că deh...Fericire (şi viaţă) în rate...
La un moment dat vine un domn care avea ceva hârtii completate la o altă s(u)cursală a băncii în care toţi gândesc la fel şi voia să afle informaţii despre cum să găsească o altă agenţie a BCR dintr-un alt cartier. Tânărul care e agent de pază sare amabil şi îl informează pe domn că agenţia pe care vrea să o găsească se află lângă o alta, a .
Nu era prea sigur pe el de indicaţie şi o întreabă pentru confirmare pe doamna care se ocupa de încasatul ratei mele: "Nu-i aşa că mai avem o agenţie lângă Bancpostul ăla de pe colţ?"
Maaare greşeală a comis tânărul agent de pază...
Ei, în momentul acela, a explodat toată mămăliga corporatistă îngurgitată pe nemestecate de doamna funcţionară bancară la nenumăratele treininguri şi timbildinguri la care a luat parte cu însufleţită dăruire pentru firma-mamă angajatoare... Şi sare doamna ca arsă: "De un' să ştiu eu unde e Bancpostul ăla? NU MĂ INTERESEAZĂ DE NICI UN BANCPOST!!! uitând de fapt esenţa întrebării care îi fusese adresată...
După ce mi-am revenit din şoc, chiar mă gândeam amuzat, dar cu un gust amar cât de eficiente au fost sesiunile de îndoctrinare corporatistă, cât de subliminală psihologia de resurse (in)umane inoculată angajaţilor băncii ca să reacţioneze în aşa hal la auzul denumirii unei alte bănci concurente...

Şi mi-am mai adus aminte de ceva oarecum similar, dar la un nivel muult mai corporatist, acolo de la mama lui de acasă, o minunată mostră de (in)cultură organizaţională, de suck-up corporatist...
Do (not) try this at work :))

A midsummer night's dream

Tripticul zilei

Whipper-Snappers

Tripticul zilei

Anablog

Tripticul zilei

...not blinking...Priceless

(re)inventarea mersului pe jos / (re)invent walking

Haiku

Sunt doar
o pată de sânge.
în trecere...

... sau de la Nichita zicere...

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

Am dat cu ceva vreme în urmă, prin plimbările mele blogăristice, peste nişte fotografii... Ca adept înfocat ce sunt al curentului (să nu-i zic trend... "Spuneţi NU încălţămintei ca metodă postmodernă de (auto)tortură"), mi s-a părut foarte interesant conceptul patentat de Vibram, un nume cunoscut celor care fac din mersul pe jos mai mult decât un simplu act reflex.
Pe numele ei, Fivefingers e un tip de încălţăminte care îmbină tehnologie şi materiale de ultimă oră cu elaborate studii de ergonomie, anatomie şi biomecanică, pentru a rezulta un produs de calitate, comod şi total potrivit scopului pentru care a fost creat.
Uau! Sună de parcă aş fi ieşit dintr-o şedinţă de marketing... Măcar dacă aş fi fost plătit pentru asemenea promovare :D
După cum zice şi sloganul lor, "umblă în pioarele goale... poartă fivefingers", ei garantează o senzaţie foarte familiară românilor de la etnogeneză încoace... acuma nu generalizez; tot timpul au existat şi oameni care aveau încălţăminte, dar adevăratul sport naţional la nivelul oamenilor obişnuiţi a rămas totuşi umblatul cu picioarele goale; "luxul" de a avea o pereche de încălţăminte e amintit în nenumărate rânduri, numai dacă mă gândesc la literatură sau artă... Parcă mai bântuie şi acum prin anumite colţişoare aproape uitate, venind din vechile manuale de istorie ciclui de imagini "1907" al lui Octav Băncilă, cu ţăranii îmbrăcaţi ca vai de ei şi fugind în picioarele goale...
Că tot am vorbit, am găsit şi un blog referitor la umblatul desculţ.
Revenind cu picioarele pe plaiuri locale, mai în glumă, mai în serios, pe aici prin Bihor, mai ales în zona Beiuşului circula (dacă nu încă mai circulă) expresia ironic-sarcastică şi încălţămintea "adidaşi de Nimăieşti", un fel de fivefingers à la moţi, cu talpă din anvelopă auto "Vibram-made in Apuseni"... Ca de obicei, ne-au luat-o alţii înainte :D

Din păcate, (as far as I know) nu a ajuns la noi în magazine Vibram Fivefingers, dar dacă sunt unii pe care îi ard tălpile sau călcâiele, nu cred că ar strica o vizită prin ţări străine şi prietene la şoping de aşa ceva.

august 2008
later edit: a ajuns Fivefingers şi la noi, se pot cumpăra on-line de aici, de exemplu; treaba cu "arsul" rămâne... se mută doar de la tălpi şi călcâie la... portofele, buzunare şi carduri :D preţurile variază între 350 şi 460 lei. La preţurile acestea, capătă un alt sens vorbele personajelor din piesa Take, Ianke şi Cadîr când spuneau despre Ilie... uite ce econom calcă... să nu strice trotuarul...

Crepuscul duminical