Din rarele ocazii în care ajung în faţa aparatului, deşi stau cuminte la locul meu, în spatele obiectivului, buchisind. Asta îmi dă prilejul să mă percep şi altcumva decât mă văd în zilnica oglindă a ochilor celor din jurul meu sau în cea care mă arată doar aşa cum doresc...
Un fel de Unul, nici unul şi o sută de mii a la Pirandello.
lux. ce bine ii sta pe trebiedul cel nou :)
RăspundețiȘtergereadmiraţie şi respect !
RăspundețiȘtergereMulţam fain, Lucas!
RăspundețiȘtergereFolk4ever :D
Dacă îmi permiţi o remarcă, aş spune că eu aş fi făcut fotografia astfel încât aparatul foto să se situeze deasupra stâncii, pentru a avea cerul drept fond. Înţelegi tu...
RăspundețiȘtergereÎn altă ordine de idei, atât aparatul foto, cât şi fotograful, sunt de excepţie :D!