.jpg)
Am plecat 2 zile la Jac, în căutarea... mai bine zis regăsirea satului, copilăriei şi amintirilor... mai ales a celui care, din iarbă, se uită şugubăţ pe sub şapcă, la aparatul de fotografiat... 25 de ani de amintiri frumoase... aşa cum ar trebui să şi fie amintirile unui nepot pentru bunicul său...
vineri, 10 octombrie 2008
À la recherche...
Am plecat 2 zile la Jac, în căutarea... mai bine zis regăsirea satului, copilăriei şi amintirilor... mai ales a celui care, din iarbă, se uită şugubăţ pe sub şapcă, la aparatul de fotografiat... 25 de ani de amintiri frumoase... aşa cum ar trebui să şi fie amintirile unui nepot pentru bunicul său...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
frumos!!!
RăspundețiȘtergerefoarte fain dane
RăspundețiȘtergeretrebuie sa fi prins 2 zile de toamna insorite,ceea ce inseama ca ne aduci niste buchiseli superbe.
RăspundețiȘtergereCu siguranta si "Mosul" tau a fost pe acolo, pe dealul cu dor...si eu am un deal asemanator, unde urc cand si cand,privind panorama satului, cu jind...
Mulţam fain de trecere, băieţi! vremea nu fuse chiar perfectă, dar oricum nu am avut timp de nici măcar o fotografie :( din păcate am avut mult de lucru în sat, apoi... vreo 800 km parcurşi în 15 ore...
RăspundețiȘtergereSalut!As dori sa va recomand primul portal de muzica folk din Romania unde se pot gasi stiri din lumea folkului, recnzii, lansari, muzica buna, clipuri, forum unde se pot discuta diverse subiecte legate desigur tot de folk. Deci http://www.foreverfolk.com
RăspundețiȘtergereDane, amintirile copilariei le pastram cu totii intr-o camaruta mica dar plina de soare in inima ! Si tu acum esti mult prea tanar sa fii nostalgic, inca ai bunicii pe pamant, nu in gand, asa ca asteptam poze de azi cu ei si cu tine, cu sau fara sepcuta ! :)
RăspundețiȘtergereSunt tot eu, doar ca poza e de acum 5 ani iar numele asta nu l-am mai purtat de la 24 de ani cand am devenit...tanara casatorita :)
RăspundețiȘtergereLumi, cămăruţa există, e plină cu soare şi amintiri plăcute... iar nostalgia, da, nu ţine neapărat de vârstă, dar eu o simt ca o stare de spirit (la 30 de ani îmi fac timp să fiu şi nostalgic câteodată). Bunicii s-au cam dus la ceruri, asta neînsemnând că nu sunt aproape de mine... acum se bucură nespus că am readus la lumină fotografiile acestea două care sunt muuult mai vechi decât mine... prima fotografie cu cei patru copii este făcută aproximativ prin anii 1947-1948 (părinţii mei nici nu erau născuţi atunci), iar a doua fotografie prin 1956 (când bunicul avea 49 de ani, iar mama - cea cu fundiţă, 6 ani)
RăspundețiȘtergereImi aduc aminte de copilarie... Ce aproape pare si totusi ce departe este...
RăspundețiȘtergereintotdeauna amintirile copilariei ne duc intr-o lume de basm,insa,amintirile bunicilor sunt cele mai dragi..
RăspundețiȘtergereVazand fotografiile tale, mi-am adus aminte de pozele care acum zac intr-o cutie, acasa, la Lugoj.
RăspundețiȘtergereMi-e dor de copilarie si de serile cand stateam cu mami in pat si o rugam sa ne mai povesteasca de bunicu. A plecat dintre noi la 2 saptamani dupa ce m-am nascut asa ca voiam sa stiu mai multe despre el, mai ales ca toata lumea spunea ce om de treaba a fost.
Hehe, Lilişor... fiecare din noi avem cutiuţele noastre cu amintiri (fotografice) şi oricând sunt deschise, provoacă nişte stări aparte... Măcar e bine că ne aducem aminte de bunicii plecaţi de lângă noi.. asta e legea firii... şi apropo de amintiri... şi acela e un şoc teribil, atunci când îţi dai seama că nu îţi mai poţi aduce aminte cum suna glasul cuiva plecat de lângă tine...
RăspundețiȘtergere