Eu voi lipsi puţin...

(Schäß)Burgul din vis...

Nu că aş fi fost nu ştiu cât de activ în ultima perioadă, (deh... serviciul) dar voi fi plecat câteva zile(la propriu, o delegaţie pe meleaguri buzoiene) ... (ştiu că nu mulţi îmi vor simţi lipsa, dar ăia puţini au locul lor bine pus deoparte).
La bună revedere :)

Brian Dettmer - Autopsia cărţii sau renaşterea artei din artă... (I)

Se pare că în ultima vreme am ce am cu cărţile... deh... (de)formaţie profesională :D

Vă propun, aşadar, ceva interesant legat de acest subiect, ceva ce am găsit pe biblio-blogul unui slujitor al cărţii.
Este vorba de creaţiile lui Brian Dettmer şi viziunea sa artistică cu totul şi cu totul specială asupra conceptului de altered books. Ce presupune acest concept? Răspunsul vine chiar de pe saitul International Society of Altered Book Artists: It is any book, old or new that has been recycled by creative means into a work of art. They can be ... rebound, painted, cut, burned, folded, added to, collaged in, gold-leafed, rubber stamped, drilled or otherwise adorned ... and yes! It is legal!
Aşa, ca teaser, din ce am găsit pe net, voi adăuga aici câteva fotografii cu cărţile sale modificate, dar mai multe puteţi găsi, de exemplu, şi în aceste galerii: 1, 2 sau 3.

Iar aici, puteţi vedea cam cum arată locul unde se nasc aceste creaţii... studioul-atelier al lui Dettmer.
Sunt chiar curios ce mixed-feelings îi încearcă pe iubitorii de carte, privind la ce a putut (re)crea Dettmer... sau ca bibliotecile să găzduiască o expoziţie cu asemenea inedite autopsii culturale... O interesantă metodă de atragere la lectură, de popularizare a bibliotecii, de marketing cultural şi educaţional, până la urmă... o revelare neaşteptată a universului interior al cărţilor către publicul şi non-publicul lăcaşelor de cultură - în general - şi al bibliotecilor - în special...
În limita timpului disponibil, promit să revin şi cu alte articole dedicate acestui concept de altered books.

Ieşirea din întunericul necunoaşterii...

Continuând în spiritul livresc din articolul precedent, am găsit în plimbările mele internautice câteva fotografii interesante care au ca subiect popularizarea şi proiectarea imaginii bibliotecii publice în comunitatea pe care o serveşte şi din care face parte integrantă.

Şi nu pot crede că asemenea metode nu dau rezultate... nu ai cum să treci pe stradă şi să nu observi aşa ceva...

Ce se vede în primele 3 fotografii este rezultatul unui proiect desfăşurat în bibliotecile din Kansas City şi Cardiff; în cadrul proiectului s-a realizat un sondaj în care locuitorii celor două oraşe au fost puşi să aleagă cele mai reprezentative titluri şi autori pentru oraşul lor. Aşa au rezultat interesantele faţade... de fapt, în cazul din Kansas City, cărţile imense acoperă nu biblioteca în sine, ci spaţiul de parcare al instituţiei; la Cardiff, este mascată (temporar) clădirea noii biblioteci, care este în construcţie.

Biblioteca din Kansas City

Biblioteca din Cardiff

"Good as gold"
by Donald Lipski
(Biblioteca din Kansas City)

... şi tot pe aceeaşi temă...
La Berlin, cultura a ieşit în stradă...

Buchisind cititul cu lumina...

Singura lumină pe care o poţi dărui unui orb este lumina cunoaşterii...

fotografia de mai sus a fost una din cele selectate pentru a ilustra cea de-a 200 aniversare a naşterii părintelui acestui tip de alfabet, Louis Braille. Materialul şi fotografiile le găsiţi aici.

...şi chiar dacă o să mă târăsc...

H-am! fost şi cu trenul până la Sighişoara şi înapoi :)

Look at me :)
pe peronul euro-gării din Sighişoara



...şi trenul ăsta nu mai ajunge...

Biletele la control!
...sau ce-ar fi să te compostez eu...? :D

Amintiri văratice cu stropi...

Fotoreporter, soţ, tată... om

Azi mi-am început interesant ziua, dând click pe un link, cel mai recent post de pe blogul insomniac al lui Alin Neamţu, căruia ţin să-i mulţumesc, ca de fiecare dată, pentru extraordinarele materiale pe care ni le împărtăşeşte...
Am urmărit, trecând prin tot felul de stări, extraordinarul rezumat autobiografic al lui Jim Lo Scalzo, Evidence of My Existance.
Frumos! Greu de privit... şi poate le fel de dificil de înţeles, de empatizat... şi totuşi... extraordinar redată "chemarea"; cea iniţială, când profesia l-a făcut să fie departe de familie (când aceasta avea cel mai mult nevoie de el...), având totuşi o soţie cu o patologică... toleranţă şi cea de la final, ca o reîntoarcere (după 17 ani) către esenţa primordială, către familie, către sine...
It's all about the going...
După toată această perioadă, la întrebarea "cum să te poţi opri?"... vine şi răspunsul, unul personal... prin acceptarea unui adevăr simplu: "în lumea foto-jurnalismului, voi fi întotdeauna omul realizărilor minore... dar în universul patern, am şansa de a deveni o legendă..." Astfel, toate drumurile au reînceput să ducă înapoi acasă, la familie...
Aici nu e vorba de foto-jurnalistul Jim Lo Scalzo, ci de OMUL Jim Lo Scalzo, ca sine unic, care-l face să fie ceea ce este el ca foto-jurnalist, prin toate călătoriile şi locurile pe unde a fost şi legendă în propriul univers familial...

Subconştient defulat

La o parte! Am chef de spart!

Îmi vine să sparg şi ţava asta idioată pe care vine netu... adică mai mult nu vine...
Nici măcar o melodie din aia nervoasă nu pot embed-a... spre bucuria ORDA...

Pentru cei cu capu' n nori...

Adică pentru iubitorii de privit (în gol sau nu) cerul şi tot spectacolul pe care ni-l oferă... asta pentru că nu tot timpul avem puterea, răbdarea sau răgazul de a ridica privirea din pământ către cer...
Sunset above Camden Hills
A night in the forest
Sky traffic
From dusk till dawn at Zeller Horn
Sky in motion

După melci... cu gândul la poezie, fotografie şi matematică

De fapt... cu gândul poetic la Ion Barbu, cu cel matematic la al său alter ego, Dan Barbilian şi cu cel fotografic la fotografiile pe care le-am găsit aici; cu mulţumiri lui Marius că mi-a oferit linkul şi implicit un subiect pe marginea căruia să aberez.
Autorul acestor fotografii se numeşte Zorba.
Şi ca să revin la fotografiile cu melci... interesantă alăturarea nudului artistic cu aceste gasteropode... tocmai asta m-a dus cu gândul la Ion Barbu şi la poezia sa, După melci... şi de aici, în viteza melcului, am ajuns la Dan Barbilian, la matematică, la geometrie, la teoria spaţiilor care-i poartă numele... Aşa cum spunea el într-un interviu, geometria şi poezia sunt complementare în viaţa sa: acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaştere şi imaginaţie. Iară de la geometria nudului artistic (văzută prin prisma teoriei spaţiilor) la poezia fotografică, se pare că nu e decât o distanţă infimă, cât să fie parcursă la pas de nişte melci...

Da' io ce-am făcut?

Am primit un mail... ei şi ce... veţi spune...

Da' eu nu sunt încă pregătit să primesc astfel de mailuri :)
Iaca acilea despre ce e vorba... (numele expeditorului - băiat - nu îl voi divulga aici, dat fiind că public corespondenţă... )

Buna ziua, Ma numesc ________ , am 17 ani si sunt din Cluj Napoca. As dori sa va intreb daca si cum as putea colaboram la niste poze frumoase, eu semnand un "model agreement". Mentionez ca sunt model, am colaborat cu mai multe agentii de modeling, in prezent fiind la Transilvania Fashion. Am avut mai multe photoshootinguri si diferite prezentari de moda pt.diferite branduri nationale si internationale printre care si Calvin Klein, United Colors of Benetton, Energie, Sprider, Terranova, Calliope, Freezone. Cu dorinta de a colabora cu dumneavoastra va asigur de intreaga mea consideratie. In cazul in care agreati propunerea mea va rog sa ma contactati.

Ziceam că nu sunt încă pregătit să accept astfel de colaborări...
Da, puteţi sări să îmi spuneţi "da' cum de refuzi o astfel de colaborare... posibilitate de a-ţi face un portofoliu, bani, (re)cunoaştere... etc etc"
Simplu: nu am nici tehnica nici logistica necesare unei astfel de colaborări făcute dacă nu ca la carte şi profesionist, măcar omeneşte şi decent. Iar eu nu sunt genul care să ia una bucată persoană de sex masculin sau feminin pe post de fotomodel sau fotomodeală, şi să se apuce de încropit una bucată şedinţă foto (fotoşuting) pe cine ştie unde, doar de dragul de a capta pe senzor un trup mai mult sau mai puţin îmbrăcat, mai mult sau mai puţin sexy, pentru a ieşi în lume (la produs... bani şi faimă) cu un astfel de portofoliu.
Să nu credeţi că aş pune cumva în umbră sau că iau la mişto sau în derâdere faptul că există persoane serioase care fac cu adevărat colaborări foto cu modele şi fac o treabă excelentă şi scot bani frumoşi şi munciţi pe bună dreptate... sau că aş ironiza în vreun fel expeditorul mailului... DELOC... omul e de bună credinţă, îmi spune că e dispus la o asemenea colaborare, chiar îi mulţumesc că s-a gândit (şi) la mine (i-o fi plăcut ce fotografii ştiu să buchisesc)... nimic nelalocul său...
Doar că... vorba lui Dinescu - prin glasul lui Pittiş - Sunt încă tânăr...

Eu doar buchisesc, sunt mic... trebuie să mai cresc şi să îmi înfrâng timiditatea (fotografică) pentru a putea să mă apuc de făcut fotografii cu oameni. Eu, deocamdată, mă simt mult mai în elementul meu fotografic (ca peşte în apă ce sunt), colaborând cu plante, gâze, animale, clădiri sau colţuri de natură... ce să fac... ăsta-s io... roşesc foarte repede şi mă pierd când trebuie să fur câte un suflet de om pe senzorul aparatului... abia dacă pot să fur pe neobservate câte un chip... Dar poate odată şi odată apuc să mă tratez... cine ştie... sau măcar să citesc (şi) cartea asta...
Deci, dacă există printre cititorii acestui post doritori de asemenea colaborare, vă pot transmite adresa de mail a fotomodelului masculin şi mai departe vedeţi voi ce iese.

À la recherche...

Am plecat 2 zile la Jac, în căutarea... mai bine zis regăsirea satului, copilăriei şi amintirilor... mai ales a celui care, din iarbă, se uită şugubăţ pe sub şapcă, la aparatul de fotografiat... 25 de ani de amintiri frumoase... aşa cum ar trebui să şi fie amintirile unui nepot pentru bunicul său...

Prin (alt) parc... cu gândul la acum un sfert de veac... (de singurătate)

Acum mai bine de 25 de ani... în alt loc, în alte vremuri... parcă în altă viaţă...
Nu... nu era aşa parcul în care mergeam împreună... unul fugind mai repede în patru labe decât în două picioare, celălalt încercând să ţină pasul, ajutat de cârja septuagenară de lemn...
Aşa am învăţat că o duminică rece şi umedă de 9 octombrie poate fi începutul unei plimbări (singulare) către altă dimensiune...

Unul, nici unul şi o sută de mii... which way?

Decizii, decizii şi iar decizii... Uneori parcă ţi-ai dori ca liberul arbitru să nu-ţi fi fost dat... sau să te reîntorci la iresponsabilitatea senină a copilăriei, spunând că nu mai vrei să fii mare... La tot pasul dai de răspântii, benzi de preselecţie pentru traficul destinului personal; ajungi la un moment dat că şi să vrei, nu mai poţi da înapoi sau nici măcar în lături... te mai minţi uneori - selfdelusionment - aşa ca în Menajeria de sticlă a lui Tennesee Williams că poţi recalcula traseul ca la GPS atunci când ai iluzia că eludezi calea pe care o ai...
Alteori, din prea multă plictiseală vrem să schimbăm macazul şi să deraiem de la traseu, alegând ceva nou, un alt drum, care - de fapt - nu e deloc altul...

Gata, ştiu! O să mă culc în pat cu capul în direcţia cealaltă... poate, dimineaţă, prin puterea obişnuinţei, mă voi da jos din pat urcându-mă pe peretele răsărit peste noapte acolo şi mă voi mira cum de m-am trezit într-o altă lume :)

Trecute plimbări autumnale

Reverii congruente

Spirala vieţii

Joaca cu apa

4 octombrie - Ziua Mondială a Animalelor - Azi sunt verde :)

Precis că le-aţi mai văzut, dar sunt foarte haioase şi educative filmuleţele animate :)
La mulţi ani, Sety!

Mi-am tras blog cu/de muzici (bune)... pentru cleienţii mei melomani... se ştiu ei care :D

Datorită faptului că sufăr la fel de mult de două boli incurabile - fotografia şi muzica bună - (astea fiind cele mai grave) am hotărât de comun acord cu mine (I used to be schizophrenic, but WE are OK now) că e cazul să deschid o filială muzicală a blogului cu buchiseli fotografice.
Deocamdată, sunt la stadiul de mutat mobilă, instrumente muzicale, accesorii, artişti şi alte agadele necesare şi specifice buchisitului cu sunete...
Vă aştept cu drag, cu aceleaşi muzici bune cu care v-am obişnuit :)
La cât mai bună (re)auzire!

Nikon D80 Firmware Update 1.11

Pentru nikoniştii dotaţi cu D 80, aici găsiţi ce şi cum în legătură cu firmware update-ul de la 1.01 la 1.11

Mersi fain, Edi, pentru link (am uitat în ultima vreme să mai trec pe acolo)