Muzica bună şi vremea rea...

Trecerea bruscă de la capriciile văratice ale vremii la cele tomnatice, ploioase, reci, umede şi depresive m-au cam luat pe nepregătite (cel puţin pe mine); şi dacă o haină, două-n plus sau o cană de ceva fierbinte fac minuni la fizic, la partea mai nepământeană cel mai potrivit remediu (zic eu) e o porţie sănătoasă de muzică bună (nu săriţi, mai sunt şi altele, ştiu...: o carte interesantă sau alte preocupări sufletisto-intelectuale); bună e muzica aceea care ne face să ne simţim "altcumva", să transcedem de la meteodependenţa noastră acută şi tomnatică la niveluri superioare stării fizice de moment.
De când buchisesc scrisul cu lumină, nu am putut nici o clipă să mă despart de muzică; ea completează şi întregeşte cercul împreună cu fotografia; şi nu trebuie să fie tot timpul ca o identificare absolută cu imaginea; poate fi şi un fel de Yin şi Yang, o coincidentia oppositorum.
Aşadar, în ultima vreme, peregrinările mele muzicale on-line au inclus o varietate de genuri; aşa sunt eu... trec foarte natural de la Nightwish la Yanni sau Karunesh, de la Massive Attack la Bregovic sau Armik, de la Tracy Chapman şi Sophie Zelmani la Bach, Handel sau Pachelbel.
Totul ţine de starea de spirit în care eşti, în care vrei să intri sau din care vrei să ieşi...
Mi s-a întâmplat să fiu întrebat (atunci când ascultam muzică mai relaxantă) "da' de ce ascult muzică aşa tristă? :)) Sau când m-am întors din cine ştie ce tură fotografică... "da' poze cu oameni nu ai făcut? :))
Aşa că nu mă întrebaţi de ce un următor capitol al buchiselilor mele (nefotografice) va fi dedicat în întregime celei mai cunoscute lucrări muzicale a compozitorului baroc german, Johann Pachelbel.
... to be continued...