Global warming... pe de-a-ndoaselea

Cea mai recentă (era să zic ultima) fotografie scoasă la expus (sau produs?) pe blog a avut menirea să mă mai încălzească măcar puţin, cu soarele şi amintirea verii (când ne lamentam canicular...), nu de alta, da' la un moment dat deştele nu mai voiau să mă asculte... parcă se vorbiseră între ele şi conveniseră să mă prostească şi să mă facă să cred că am ajuns la vârsta de 100+1 ani, cu artrită reumatoidă anchilozantă... butonam tastatura de parcă aveam puse mănuşile cu un deget; parcă începea să îngheţe totul în jur; doar Sety mai trecea pe la birou, sărea cu lăbuţele din faţă pe mine şi uite aşa mai reuşeam şi eu să mai prind o sursă de căldură, pentru a-mi mai dezmorţi degetele...
La un moment dat şi veioza începu să dea semne apocaliptice pâlpâitoare... o fi îngheţat şi curentu' pe ţavă... asta-i bai...
La realitate m-a trezit caniculara Sety care mi-a adus aminte că trebuie să ieşim la plimbarea de seară (adică kilometri de alergat prin parc, cu gaşca ei canină); oricum, afară parcă era mai cald ca în interior...
Cel puţin, azi am descoperit posibilele cauze ale luării razna a veiozei mele, cu o seară înainte...
da' nu îmi aduc aminte să fi lăsat aiurea pe masă reviste sau alte materiale care să o fi provocat...