Johann Pachelbel şi al său (celebru şi unic) Canon... episodul 1 - audio

... aşadar continuu...
Iar pentru început, puţină documentare...
(adică un fel de traducere şi adaptare a unei foarte mici părţi din materialul găsit pe Wikipedia noastră cea de toate zilele; poate că ar exista unii care să-mi reproşeze faptul că m-am complăcut într-o documentare lejeră pe Wki şi nu am mers la surse mai docte şi exhaustiv documentate... dar scopul meu nu e să fac "Johann Pachelbel în teoria şi istoria muzicii baroce germane şi universale"- teză de doctorat - ci doar să mai deschid ochii şi urechile celor care doresc să afle o fărâmă în plus faţă de ceea ce (nu) ştiau până acum despre o melodie hipermediatizată a unui compozitor arhinecunoscut; din păcate, eu, lucrând la o filială a bibliotecii judeţene specializată pe medicină şi ştiinţe exacte, nu am avut răgazul necesar pentru un excurs documentar serios şi ca la carte, la secţia specializată pe muzică a instituţiei al cărei bugetar sunt;

Johann Pachelbel, botezat la 1 septembrie 1653 şi îngropat la 9 martie 1706, a fost un compozitor baroc german, organist şi învăţător care a adus tradiţia organistă sud-germană la cel mai înalt nivel al ei. A compus multe creaţii muzicale religioase sau laice, iar contribuţia sa la dezvoltarea preludiului coral şi a fugii i-a asigurat un loc de frunte între cei mai importanţi compozitori ai perioadei de mijloc a erei Barocului.
Munca şi opera lui Pachelbel s-au bucurat de o enormă popularitate, încă din timpul vieţii acestuia; a avut un număr mare de elevi, iar muzica sa a devenit model pentru compozitorii din sudul şi centrul Germaniei.
Astăzi, Pachelbel este cel mai bine (re)cunoscut datorită Canonului său în Re (ca să fiu mai exact, Canon şi Gigă în Re Major pentru trei viori şi bas continuu), unicul - de altfel - scris; pe lângă acest Canon, el mai este cunoscut şi pentru Ciacona în Fa Minor, Toccata în Mi Minor pentru orgă sau pentru Hexachordum Apollinis, o suită de variaţiuni pentru clape.
Muzica lui Pachelbel a fost influenţată de compozitori sud-germani, precum Johann Jakob Froberger sau Johann Kaspar Kerll, italieni - Girolamo Frescobaldi sau Alessandro Poglietti, francezi sau cei ai tradiţiei şi şcolii de la Nürnberg.
El a preferat un stil contrapunctal lucid şi necomplicat care a accentuat claritatea melodică şi armonică a creaţiilor sale. Muzica sa emană mai puţină virtuozitate şi îndrăzneală armonică decât cea a lui Dieterich Buxtehude, deşi - ca şi acesta - Pachelbel a experimentat cu diferite ansambluri şi combinaţii instrumentale în muzica sa de cameră şi mai ales în cea pentru voce multe din acele elemente de o mare bogăţie instrumentală.
Pachelbel a explorat multe forme ale variaţiunii şi alte tehnici asociate, care s-au concretizat şi manifestat în multe şi variate creaţii, de la concerte sacre până la suite pentru clavecin.

Mă opresc deocamdată aici cu traducerea şi adaptare (din lipsă de timp), dar cei foarte interesaţi au la dispoziţie întreaga pagină de pe Wiki; eu am vrut doar să deschid apetitul pentru documentare.
Ideea de la care am pornit a fost un fel de melo-obsesie de-a mea referitoare la Canonul lui Pachelbel, mai precis la nenumăratele variante pe care le-a luat creaţia aceasta de-a lungul timpului; şi nu vă gândiţi că am pretenţii de exhaustivitate...
Fără doar şi poate, acest Canon, o creaţie de muzică de cameră scrisă pentru trei viori şi un bas continuu, care iniţial a fost alăturată la o Gigă în aceeaşi gamă Re Major, a beneficiat de un val de popularitate începând din anii '70, cu punct de plecare într-o înregistrare a lui Jean-François Paillard din 1970, care a făcut din Canon un simbol cultural şi muzical universal recunoscut.
În cele ce urmează, voi ataşa aici acele (re)interpretări ale Canonului, în variante audio şi video, pe care le-am adunat eu de pe net; cu siguranţă mai sunt şi altele, tocmai de aceea aminteam mai sus de lipsa pretenţiilor de exhaustivitate...
Printre zecile şi zecile de variante, vă las pe voi să descoperiţi... canonul interpretat de orchestră, de cvartete, de instrumente cu coarde, percuţie, trompete, chitară, pian, viori, harpă, xilofon, vocal... până şi recipiente umplute cu apă. Judecând după multitudinea variantelor interpretative, unii ar putea spune că această piesă muzicală a fost folosită pe post de panaceu; cu orice prilej, în orice problemă... hop şi melodia potrivită, leacul numai bun de pus pe suflet...
Nici nu vă puteţi închipui, de exemplu, în ce compilaţii audio e inclus Canonul, la loc de cinste... iată aici câteva titluri reprezentative:
- de la clasicele compilaţii de muzică clasică barocă...
- la Ambiental, Lounge, Jazz, Rock, Disco, Electro... câte stiluri muzicale, atâtea răstălmăciri...
- avem Canon pentru ocazii de nuntă
- Canon Zen sau pentru Pilates
- poţi face chiar exerciţiile cu... Classical Cardio
- Nature's Ocean Sounds...
- Healing Flowers...
- chiar Lose wrinkles... Canonul e bun la toate... staţi să vedeţi ce urmează...
- dacă vreţi să aveţi un Dog Smart... Canon
- Having a Bad Hair Day?... Canon
- Reader's Digest
- Babies go to sleep sau Baby needs Baroque
- închei apoteotic excursul prin tipologia compilaţiilor audio în care se găseşte Canonul cu... Gay Pride Classical - Rainbow Orchestra.... Asta, aşa, să nu se simtă nimeni discriminat... fie plantă, animal, colţ de natură, copil sau adult, oricare i-ar fi orientarea...

Să cânte muzica!

Vă doresc audiţie plăcută şi un început de sfârşit de săptămână aşa cum îl vreţi voi!

(partea a doua - video - ... cum ştim de la Teleenciclopedia cu Cornelia Rădulescu şi Ioan Ionel... va urma... în episodul viitor)

poate că vreţi să citiţi şi asta...