.jpg)
marți, 30 septembrie 2008
luni, 29 septembrie 2008
duminică, 28 septembrie 2008
sâmbătă, 27 septembrie 2008
vineri, 26 septembrie 2008
Azi a fost linişte şi pace la serviciu
Vineri... vreme frumoasă de toamnă, zi lejeră de serviciu, fără aşa cititori ca cel din filmuleţ...
Ingioi :)
Ingioi :)
joi, 25 septembrie 2008
Reveria unei ferestre oarbe
...sau mai bine zis un diptic timid şi stângaci...
(ştiu că nu arată bine alipirea celor două fotografii, dar din păcate, la momentul ăsta nu ştiu cum să delimitez în alt fel, mai elegant, fotografiile... ca un învăţăcel mic şi care încă mai buchiseşte într-ale Fotoşopului, rog eventualii binevoitori care sunt dispuşi să se lase furaţi de câte o idee sau un secret de editare în acest sens, să mă lumineze şi pe mine... vă mulţumesc)
Global warming... pe de-a-ndoaselea
Cea mai recentă (era să zic ultima) fotografie scoasă la expus (sau produs?) pe blog a avut menirea să mă mai încălzească măcar puţin, cu soarele şi amintirea verii (când ne lamentam canicular...), nu de alta, da' la un moment dat deştele nu mai voiau să mă asculte... parcă se vorbiseră între ele şi conveniseră să mă prostească şi să mă facă să cred că am ajuns la vârsta de 100+1 ani, cu artrită reumatoidă anchilozantă... butonam tastatura de parcă aveam puse mănuşile cu un deget; parcă începea să îngheţe totul în jur; doar Sety mai trecea pe la birou, sărea cu lăbuţele din faţă pe mine şi uite aşa mai reuşeam şi eu să mai prind o sursă de căldură, pentru a-mi mai dezmorţi degetele...
La un moment dat şi veioza începu să dea semne apocaliptice pâlpâitoare... o fi îngheţat şi curentu' pe ţavă... asta-i bai...
La realitate m-a trezit caniculara Sety care mi-a adus aminte că trebuie să ieşim la plimbarea de seară (adică kilometri de alergat prin parc, cu gaşca ei canină); oricum, afară parcă era mai cald ca în interior...
Cel puţin, azi am descoperit posibilele cauze ale luării razna a veiozei mele, cu o seară înainte...
da' nu îmi aduc aminte să fi lăsat aiurea pe masă reviste sau alte materiale care să o fi provocat...
La un moment dat şi veioza începu să dea semne apocaliptice pâlpâitoare... o fi îngheţat şi curentu' pe ţavă... asta-i bai...
La realitate m-a trezit caniculara Sety care mi-a adus aminte că trebuie să ieşim la plimbarea de seară (adică kilometri de alergat prin parc, cu gaşca ei canină); oricum, afară parcă era mai cald ca în interior...
Cel puţin, azi am descoperit posibilele cauze ale luării razna a veiozei mele, cu o seară înainte...
da' nu îmi aduc aminte să fi lăsat aiurea pe masă reviste sau alte materiale care să o fi provocat...
miercuri, 24 septembrie 2008
luni, 22 septembrie 2008
Urban volcano flow
... şi se mai plâng unii că nu se asfaltează nici un centimetru în ţara asta... şosele poate, nu; dar pe trotuare e cu totul şi cu totul altă viaţă...
hehe, o fi politichia asta o doamnă bine (ca să nu zic cuvântul ăla care începe cu c şi se termină cu urvă), dar nu se putea ca tocmai acest spaţiu public să fie lăsat de izbelişte şi să nu i se ofere madamei spaţiu plenar de desfăşurare; aşa a ajuns să se facă trotuarul, precum în imagine...
Sufocată zace - sub stratul civilizator de asfalt - povestea unui trecut şi prea-inutil copac dătător de oxigen şi de umbră trecătorilor... Şi ca-ntr-o ultimă şi lipsită de speranţă sforţare, fostul copac se încăpăţânează să se agaţe de un petec luminos, să răzbată de sub asfalt, pentru a aminti totuşi celui care, în goana cotidiană, mai are răgazul să observe că acolo, cândva, a existat el... o umilă fiinţă vegetală, retezată mult prea devreme de revărsarea lavei urbane civilizatoare...
hehe, o fi politichia asta o doamnă bine (ca să nu zic cuvântul ăla care începe cu c şi se termină cu urvă), dar nu se putea ca tocmai acest spaţiu public să fie lăsat de izbelişte şi să nu i se ofere madamei spaţiu plenar de desfăşurare; aşa a ajuns să se facă trotuarul, precum în imagine...
Sufocată zace - sub stratul civilizator de asfalt - povestea unui trecut şi prea-inutil copac dătător de oxigen şi de umbră trecătorilor... Şi ca-ntr-o ultimă şi lipsită de speranţă sforţare, fostul copac se încăpăţânează să se agaţe de un petec luminos, să răzbată de sub asfalt, pentru a aminti totuşi celui care, în goana cotidiană, mai are răgazul să observe că acolo, cândva, a existat el... o umilă fiinţă vegetală, retezată mult prea devreme de revărsarea lavei urbane civilizatoare...
duminică, 21 septembrie 2008
Johann Pachelbel şi al său (celebru şi unic) Canon... episodul 2 - video
După cum am promis, voi adăuga aici o compilaţie de materiale video cu diferite versiuni interpretative ale Canonului. De data asta, colecţia nu e nici pe departe aşa de bogată precum cea audio pe care am încropit-o; am ales de pe saitul formaţiei U2b (aşa cum ne place nouă să glumim, colegii de serviciu) o duzină + 1 versiuni, nu neapărat cele mai reprezentative, cât cele pe care le-am considerat eu mai interesante sau inedite; desigur, şi în acest caz, nu am avut pretenţia să epuizez subiectul şi căutarea, alte şi alte variante mai pot fi încă găsite, scormonind în adâncurile colosului Iutub.
Le mulţumesc - în primul rând - celor ale căror reacţii m-au făcut să cred că mărunta muncă de compilare nu a fost chiar în van şi că mai există încă urechi şi suflete neplictisite şi iubitoare de frumos, armonie, relaxare, serenitate muzicală şi pace sufletească, cum bine spunea cineva... Aşadar, vă mulţumesc din suflet! M-am bucurat enorm ştiind că v-am bucurat şi pe voi, Bubu, Simona, Leo şi (nu în ultimul rând) Lumi şi pe toţi cei care şi-au rupt o fărâmă din timpul lor pentru a zăbovi aici. Poarta rămâne deschisă şi vă aştept şi de acum încolo, sper eu măcar cu aceeaşi inspiraţie (şi fotografică şi muzicală) de până acum, dacă nu cu şi mai multă, de acum încolo... (că tot mi-am amintit de leapşa care a ajuns la mine şi dată mai departe de Buburuza, pe tema fricii... ce mă fac dacă muza mai uită să treacă pe la mine...? Dacă mi se termină inspiraţia? asta, aşa, să exorcizez şi eu o fobie iraţională de-a mea...)
Să trecem, dară, la fapte!
Uitaţi de depresia de duminică după-amiaza, încărcaţi-vă bateriile necesare şi trageţi de resorturile interioare pentru a face faţă noii săptămâni care vine!
La o cât mai bună revedere! :)
Le mulţumesc - în primul rând - celor ale căror reacţii m-au făcut să cred că mărunta muncă de compilare nu a fost chiar în van şi că mai există încă urechi şi suflete neplictisite şi iubitoare de frumos, armonie, relaxare, serenitate muzicală şi pace sufletească, cum bine spunea cineva... Aşadar, vă mulţumesc din suflet! M-am bucurat enorm ştiind că v-am bucurat şi pe voi, Bubu, Simona, Leo şi (nu în ultimul rând) Lumi şi pe toţi cei care şi-au rupt o fărâmă din timpul lor pentru a zăbovi aici. Poarta rămâne deschisă şi vă aştept şi de acum încolo, sper eu măcar cu aceeaşi inspiraţie (şi fotografică şi muzicală) de până acum, dacă nu cu şi mai multă, de acum încolo... (că tot mi-am amintit de leapşa care a ajuns la mine şi dată mai departe de Buburuza, pe tema fricii... ce mă fac dacă muza mai uită să treacă pe la mine...? Dacă mi se termină inspiraţia? asta, aşa, să exorcizez şi eu o fobie iraţională de-a mea...)
Să trecem, dară, la fapte!
Uitaţi de depresia de duminică după-amiaza, încărcaţi-vă bateriile necesare şi trageţi de resorturile interioare pentru a face faţă noii săptămâni care vine!
La o cât mai bună revedere! :)
sâmbătă, 20 septembrie 2008
Intermezzo fotografic
După un strop de muzică, se cade să revin la fotografie...
(nici acum nu m-am putut abţine să nu adaug picătura muzicală...)
Lumină lină...
(nici acum nu m-am putut abţine să nu adaug picătura muzicală...)
vineri, 19 septembrie 2008
Johann Pachelbel şi al său (celebru şi unic) Canon... episodul 1 - audio
... aşadar continuu...
Iar pentru început, puţină documentare...
(adică un fel de traducere şi adaptare a unei foarte mici părţi din materialul găsit pe Wikipedia noastră cea de toate zilele; poate că ar exista unii care să-mi reproşeze faptul că m-am complăcut într-o documentare lejeră pe Wki şi nu am mers la surse mai docte şi exhaustiv documentate... dar scopul meu nu e să fac "Johann Pachelbel în teoria şi istoria muzicii baroce germane şi universale"- teză de doctorat - ci doar să mai deschid ochii şi urechile celor care doresc să afle o fărâmă în plus faţă de ceea ce (nu) ştiau până acum despre o melodie hipermediatizată a unui compozitor arhinecunoscut; din păcate, eu, lucrând la o filială a bibliotecii judeţene specializată pe medicină şi ştiinţe exacte, nu am avut răgazul necesar pentru un excurs documentar serios şi ca la carte, la secţia specializată pe muzică a instituţiei al cărei bugetar sunt;
Johann Pachelbel, botezat la 1 septembrie 1653 şi îngropat la 9 martie 1706, a fost un compozitor baroc german, organist şi învăţător care a adus tradiţia organistă sud-germană la cel mai înalt nivel al ei. A compus multe creaţii muzicale religioase sau laice, iar contribuţia sa la dezvoltarea preludiului coral şi a fugii i-a asigurat un loc de frunte între cei mai importanţi compozitori ai perioadei de mijloc a erei Barocului.
Munca şi opera lui Pachelbel s-au bucurat de o enormă popularitate, încă din timpul vieţii acestuia; a avut un număr mare de elevi, iar muzica sa a devenit model pentru compozitorii din sudul şi centrul Germaniei.
Astăzi, Pachelbel este cel mai bine (re)cunoscut datorită Canonului său în Re (ca să fiu mai exact, Canon şi Gigă în Re Major pentru trei viori şi bas continuu), unicul - de altfel - scris; pe lângă acest Canon, el mai este cunoscut şi pentru Ciacona în Fa Minor, Toccata în Mi Minor pentru orgă sau pentru Hexachordum Apollinis, o suită de variaţiuni pentru clape.
Muzica lui Pachelbel a fost influenţată de compozitori sud-germani, precum Johann Jakob Froberger sau Johann Kaspar Kerll, italieni - Girolamo Frescobaldi sau Alessandro Poglietti, francezi sau cei ai tradiţiei şi şcolii de la Nürnberg.
El a preferat un stil contrapunctal lucid şi necomplicat care a accentuat claritatea melodică şi armonică a creaţiilor sale. Muzica sa emană mai puţină virtuozitate şi îndrăzneală armonică decât cea a lui Dieterich Buxtehude, deşi - ca şi acesta - Pachelbel a experimentat cu diferite ansambluri şi combinaţii instrumentale în muzica sa de cameră şi mai ales în cea pentru voce multe din acele elemente de o mare bogăţie instrumentală.
Pachelbel a explorat multe forme ale variaţiunii şi alte tehnici asociate, care s-au concretizat şi manifestat în multe şi variate creaţii, de la concerte sacre până la suite pentru clavecin.
Mă opresc deocamdată aici cu traducerea şi adaptare (din lipsă de timp), dar cei foarte interesaţi au la dispoziţie întreaga pagină de pe Wiki; eu am vrut doar să deschid apetitul pentru documentare.
Ideea de la care am pornit a fost un fel de melo-obsesie de-a mea referitoare la Canonul lui Pachelbel, mai precis la nenumăratele variante pe care le-a luat creaţia aceasta de-a lungul timpului; şi nu vă gândiţi că am pretenţii de exhaustivitate...
Fără doar şi poate, acest Canon, o creaţie de muzică de cameră scrisă pentru trei viori şi un bas continuu, care iniţial a fost alăturată la o Gigă în aceeaşi gamă Re Major, a beneficiat de un val de popularitate începând din anii '70, cu punct de plecare într-o înregistrare a lui Jean-François Paillard din 1970, care a făcut din Canon un simbol cultural şi muzical universal recunoscut.
În cele ce urmează, voi ataşa aici acele (re)interpretări ale Canonului, în variante audio şi video, pe care le-am adunat eu de pe net; cu siguranţă mai sunt şi altele, tocmai de aceea aminteam mai sus de lipsa pretenţiilor de exhaustivitate...
Printre zecile şi zecile de variante, vă las pe voi să descoperiţi... canonul interpretat de orchestră, de cvartete, de instrumente cu coarde, percuţie, trompete, chitară, pian, viori, harpă, xilofon, vocal... până şi recipiente umplute cu apă. Judecând după multitudinea variantelor interpretative, unii ar putea spune că această piesă muzicală a fost folosită pe post de panaceu; cu orice prilej, în orice problemă... hop şi melodia potrivită, leacul numai bun de pus pe suflet...
Nici nu vă puteţi închipui, de exemplu, în ce compilaţii audio e inclus Canonul, la loc de cinste... iată aici câteva titluri reprezentative:
- de la clasicele compilaţii de muzică clasică barocă...
- la Ambiental, Lounge, Jazz, Rock, Disco, Electro... câte stiluri muzicale, atâtea răstălmăciri...
- avem Canon pentru ocazii de nuntă
- Canon Zen sau pentru Pilates
- poţi face chiar exerciţiile cu... Classical Cardio
- Nature's Ocean Sounds...
- Healing Flowers...
- chiar Lose wrinkles... Canonul e bun la toate... staţi să vedeţi ce urmează...
- dacă vreţi să aveţi un Dog Smart... Canon
- Having a Bad Hair Day?... Canon
- Reader's Digest
- Babies go to sleep sau Baby needs Baroque
- închei apoteotic excursul prin tipologia compilaţiilor audio în care se găseşte Canonul cu... Gay Pride Classical - Rainbow Orchestra.... Asta, aşa, să nu se simtă nimeni discriminat... fie plantă, animal, colţ de natură, copil sau adult, oricare i-ar fi orientarea...
Să cânte muzica!
Vă doresc audiţie plăcută şi un început de sfârşit de săptămână aşa cum îl vreţi voi!
(partea a doua - video - ... cum ştim de la Teleenciclopedia cu Cornelia Rădulescu şi Ioan Ionel... va urma... în episodul viitor)
poate că vreţi să citiţi şi asta...
Iar pentru început, puţină documentare...
(adică un fel de traducere şi adaptare a unei foarte mici părţi din materialul găsit pe Wikipedia noastră cea de toate zilele; poate că ar exista unii care să-mi reproşeze faptul că m-am complăcut într-o documentare lejeră pe Wki şi nu am mers la surse mai docte şi exhaustiv documentate... dar scopul meu nu e să fac "Johann Pachelbel în teoria şi istoria muzicii baroce germane şi universale"- teză de doctorat - ci doar să mai deschid ochii şi urechile celor care doresc să afle o fărâmă în plus faţă de ceea ce (nu) ştiau până acum despre o melodie hipermediatizată a unui compozitor arhinecunoscut; din păcate, eu, lucrând la o filială a bibliotecii judeţene specializată pe medicină şi ştiinţe exacte, nu am avut răgazul necesar pentru un excurs documentar serios şi ca la carte, la secţia specializată pe muzică a instituţiei al cărei bugetar sunt;
Johann Pachelbel, botezat la 1 septembrie 1653 şi îngropat la 9 martie 1706, a fost un compozitor baroc german, organist şi învăţător care a adus tradiţia organistă sud-germană la cel mai înalt nivel al ei. A compus multe creaţii muzicale religioase sau laice, iar contribuţia sa la dezvoltarea preludiului coral şi a fugii i-a asigurat un loc de frunte între cei mai importanţi compozitori ai perioadei de mijloc a erei Barocului.
Munca şi opera lui Pachelbel s-au bucurat de o enormă popularitate, încă din timpul vieţii acestuia; a avut un număr mare de elevi, iar muzica sa a devenit model pentru compozitorii din sudul şi centrul Germaniei.
Astăzi, Pachelbel este cel mai bine (re)cunoscut datorită Canonului său în Re (ca să fiu mai exact, Canon şi Gigă în Re Major pentru trei viori şi bas continuu), unicul - de altfel - scris; pe lângă acest Canon, el mai este cunoscut şi pentru Ciacona în Fa Minor, Toccata în Mi Minor pentru orgă sau pentru Hexachordum Apollinis, o suită de variaţiuni pentru clape.
Muzica lui Pachelbel a fost influenţată de compozitori sud-germani, precum Johann Jakob Froberger sau Johann Kaspar Kerll, italieni - Girolamo Frescobaldi sau Alessandro Poglietti, francezi sau cei ai tradiţiei şi şcolii de la Nürnberg.
El a preferat un stil contrapunctal lucid şi necomplicat care a accentuat claritatea melodică şi armonică a creaţiilor sale. Muzica sa emană mai puţină virtuozitate şi îndrăzneală armonică decât cea a lui Dieterich Buxtehude, deşi - ca şi acesta - Pachelbel a experimentat cu diferite ansambluri şi combinaţii instrumentale în muzica sa de cameră şi mai ales în cea pentru voce multe din acele elemente de o mare bogăţie instrumentală.
Pachelbel a explorat multe forme ale variaţiunii şi alte tehnici asociate, care s-au concretizat şi manifestat în multe şi variate creaţii, de la concerte sacre până la suite pentru clavecin.
Mă opresc deocamdată aici cu traducerea şi adaptare (din lipsă de timp), dar cei foarte interesaţi au la dispoziţie întreaga pagină de pe Wiki; eu am vrut doar să deschid apetitul pentru documentare.
Ideea de la care am pornit a fost un fel de melo-obsesie de-a mea referitoare la Canonul lui Pachelbel, mai precis la nenumăratele variante pe care le-a luat creaţia aceasta de-a lungul timpului; şi nu vă gândiţi că am pretenţii de exhaustivitate...
Fără doar şi poate, acest Canon, o creaţie de muzică de cameră scrisă pentru trei viori şi un bas continuu, care iniţial a fost alăturată la o Gigă în aceeaşi gamă Re Major, a beneficiat de un val de popularitate începând din anii '70, cu punct de plecare într-o înregistrare a lui Jean-François Paillard din 1970, care a făcut din Canon un simbol cultural şi muzical universal recunoscut.
În cele ce urmează, voi ataşa aici acele (re)interpretări ale Canonului, în variante audio şi video, pe care le-am adunat eu de pe net; cu siguranţă mai sunt şi altele, tocmai de aceea aminteam mai sus de lipsa pretenţiilor de exhaustivitate...
Printre zecile şi zecile de variante, vă las pe voi să descoperiţi... canonul interpretat de orchestră, de cvartete, de instrumente cu coarde, percuţie, trompete, chitară, pian, viori, harpă, xilofon, vocal... până şi recipiente umplute cu apă. Judecând după multitudinea variantelor interpretative, unii ar putea spune că această piesă muzicală a fost folosită pe post de panaceu; cu orice prilej, în orice problemă... hop şi melodia potrivită, leacul numai bun de pus pe suflet...
Nici nu vă puteţi închipui, de exemplu, în ce compilaţii audio e inclus Canonul, la loc de cinste... iată aici câteva titluri reprezentative:
- de la clasicele compilaţii de muzică clasică barocă...
- la Ambiental, Lounge, Jazz, Rock, Disco, Electro... câte stiluri muzicale, atâtea răstălmăciri...
- avem Canon pentru ocazii de nuntă
- Canon Zen sau pentru Pilates
- poţi face chiar exerciţiile cu... Classical Cardio
- Nature's Ocean Sounds...
- Healing Flowers...
- chiar Lose wrinkles... Canonul e bun la toate... staţi să vedeţi ce urmează...
- dacă vreţi să aveţi un Dog Smart... Canon
- Having a Bad Hair Day?... Canon
- Reader's Digest
- Babies go to sleep sau Baby needs Baroque
- închei apoteotic excursul prin tipologia compilaţiilor audio în care se găseşte Canonul cu... Gay Pride Classical - Rainbow Orchestra.... Asta, aşa, să nu se simtă nimeni discriminat... fie plantă, animal, colţ de natură, copil sau adult, oricare i-ar fi orientarea...
Să cânte muzica!
Vă doresc audiţie plăcută şi un început de sfârşit de săptămână aşa cum îl vreţi voi!
(partea a doua - video - ... cum ştim de la Teleenciclopedia cu Cornelia Rădulescu şi Ioan Ionel... va urma... în episodul viitor)
poate că vreţi să citiţi şi asta...
joi, 18 septembrie 2008
Muzica bună şi vremea rea...
Trecerea bruscă de la capriciile văratice ale vremii la cele tomnatice, ploioase, reci, umede şi depresive m-au cam luat pe nepregătite (cel puţin pe mine); şi dacă o haină, două-n plus sau o cană de ceva fierbinte fac minuni la fizic, la partea mai nepământeană cel mai potrivit remediu (zic eu) e o porţie sănătoasă de muzică bună (nu săriţi, mai sunt şi altele, ştiu...: o carte interesantă sau alte preocupări sufletisto-intelectuale); bună e muzica aceea care ne face să ne simţim "altcumva", să transcedem de la meteodependenţa noastră acută şi tomnatică la niveluri superioare stării fizice de moment.
De când buchisesc scrisul cu lumină, nu am putut nici o clipă să mă despart de muzică; ea completează şi întregeşte cercul împreună cu fotografia; şi nu trebuie să fie tot timpul ca o identificare absolută cu imaginea; poate fi şi un fel de Yin şi Yang, o coincidentia oppositorum.
Aşadar, în ultima vreme, peregrinările mele muzicale on-line au inclus o varietate de genuri; aşa sunt eu... trec foarte natural de la Nightwish la Yanni sau Karunesh, de la Massive Attack la Bregovic sau Armik, de la Tracy Chapman şi Sophie Zelmani la Bach, Handel sau Pachelbel.
Totul ţine de starea de spirit în care eşti, în care vrei să intri sau din care vrei să ieşi...
Mi s-a întâmplat să fiu întrebat (atunci când ascultam muzică mai relaxantă) "da' de ce ascult muzică aşa tristă? :)) Sau când m-am întors din cine ştie ce tură fotografică... "da' poze cu oameni nu ai făcut? :))
Aşa că nu mă întrebaţi de ce un următor capitol al buchiselilor mele (nefotografice) va fi dedicat în întregime celei mai cunoscute lucrări muzicale a compozitorului baroc german, Johann Pachelbel.
... to be continued...
De când buchisesc scrisul cu lumină, nu am putut nici o clipă să mă despart de muzică; ea completează şi întregeşte cercul împreună cu fotografia; şi nu trebuie să fie tot timpul ca o identificare absolută cu imaginea; poate fi şi un fel de Yin şi Yang, o coincidentia oppositorum.
Aşadar, în ultima vreme, peregrinările mele muzicale on-line au inclus o varietate de genuri; aşa sunt eu... trec foarte natural de la Nightwish la Yanni sau Karunesh, de la Massive Attack la Bregovic sau Armik, de la Tracy Chapman şi Sophie Zelmani la Bach, Handel sau Pachelbel.
Totul ţine de starea de spirit în care eşti, în care vrei să intri sau din care vrei să ieşi...
Mi s-a întâmplat să fiu întrebat (atunci când ascultam muzică mai relaxantă) "da' de ce ascult muzică aşa tristă? :)) Sau când m-am întors din cine ştie ce tură fotografică... "da' poze cu oameni nu ai făcut? :))
Aşa că nu mă întrebaţi de ce un următor capitol al buchiselilor mele (nefotografice) va fi dedicat în întregime celei mai cunoscute lucrări muzicale a compozitorului baroc german, Johann Pachelbel.
... to be continued...
miercuri, 17 septembrie 2008
marți, 16 septembrie 2008
luni, 15 septembrie 2008
duminică, 14 septembrie 2008
A mai căzut o stea... Ştefan Iordache
Fragmente din ultimul interviu cu actorul Stefan Iordache:
Rep: E ultimul interviu?
Stefan Iordache: Da. Si nu numai atit, este ultima mea aparitie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea.
REP: De ce?
S.I. Nu mai vreau sa trancanesc. La ce foloseste? Sint mihnit. Nici vehement si nici suparat. Mihnit. Vorbim cu totii in vint, pentru ca nimic nu se schimba. Aleg sa nu ma mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oara. Ceea ce traim este o telenovela. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovela nu mai este suficient pentru ce traim. E o manea. De prost gust. Decit sa vorbesc fara rost, nu-i mai bine sa ma uit la salcia asta?
Rep.: Dar sinteti un reper pentru Romania!
S.I. Crezi? Lumea ma stie mai degraba pentru ca am cintat cu Sanda Ladosi si mai putin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai facut eu. Nu ma indigneaza asta, ba chiar privesc situatia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au altii destula.
REP.:Cind stati aici, pe veranda, si va ginditi la trecut, nu regretati ca nu aveti urmasi?
S.I.:M-ai lovit in punctul slab. Regret foarte mult. Dar m-a luat viltoarea vietii. Ma gindeam mereu sa treaca si anul in care eram, sa-mi fac meseria bine. Si a trecut vremea. E cea mai mare timpenie din viata mea.
REP.: Ati avut insa prieteni.
S.I.: Nu cred ca exista prieteni, ci doar momente de prietenie.
REP:Care e sensul vietii?
S.I.: Vrei sa-ti spun cuvinte mari. Cred ca sensul vietii il stie doar Dumnezeu. Noi nu putem decit sa incercam sa influentam nitel ce ne-a dat el. Asta e important, sa slujim viata.
REP: Sinteti multumit de viata?
S.I.: Sint unul dintre oamenii care dau extemporal seara de seara, la spectacol.
(H)ospitalitate tradiţională...
...ultimele cuceriri tehnologice în domeniul securizării perimetrale...
(senzori de presiune built-in, design atractiv,
se încadrează şi se camuflează perfect în mediul ambiant...
ce mai... o invitaţie deschisă tuturor celor pe care îi roade curiozitatea în legătură cu ce se ascunde după gard...)
vineri, 12 septembrie 2008
Avanpremieră la culorile naturale ale toamnei...
... ca să nu mai spună nimeni că trăim într-o lume fadă, fără culoare şi viaţă... trebuie doar să mai ridici ochii din griul asfaltului...
joi, 11 septembrie 2008
miercuri, 10 septembrie 2008
marți, 9 septembrie 2008
luni, 8 septembrie 2008
Oradea - frânturi arhitecturale în uitare
Tomnatică plimbare prin oraş, cu privirea ridicată deasupra rutinei zilnice...
o addenda tardivă (later edit) - variante un pic mai luminoase...
marți, 2 septembrie 2008
European Dog Handlers' Show - Oradea
Polonia
Lituania
Câini mai mici...
Visând la trecerea graniţelor braţelor ce-l ţin...
... sau păzind firul de iarbă dintre lăbuţe...
... sau câini mai mari...
...sau Sety, pozând mândră lângă suvenirul de la show...
Frontieriştii canini şi conductorii lor au făcut un adevărat spectacol în Şanţul Cetăţii, chiar peste aşteptările organizatorilor care nu credeau că vor aduna la aceste demonstraţii un număr aşa mare de spectatori, atraşi de grănicerii patrupezi.
Evenimentul a fost organizat de Poliţia de Frontieră română, sub patronajul Agenţiei Europene FRONTEX.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
