.jpg)
O lume (sau cel puţin o părticică de lume) încă nedistrusă de cel mai evoluat dintre animale, omul, o contrapunere paradisiacă la mult prea mediatizata imagine negativă a continentului negru... asta ne este revelat de americanul de origine britanică Nick Brandt, prin lucrările sale fotografice care storc până la ultimul micron de granulaţie a filmului foto o atmosferă a savanei africane de o tulburătoare serenitate, naturaleţe şi vivacitate; o viziune unică asupra celeilalte Africi...
După cum spunea chiar el... Fotografiile mele îşi asumă în mod conştient o Africă idilică, poate romanţioasă, imaginea unui continent fermecat. Ele reprezintă modul meu de a consemna elegiac dispariţia iervocabilă a unei lumi.
Vă invit, deci, să îl (re)descoperiţi cealaltă Africă, prin ochii şi obiectivul fotografic al lui Nick Brandt. (dacă nu cumva aţi avut această ocazie, prin intermediul Internetului sau citind articolul apărut în nr.1 - 2004 al revistei Photomagazine.)
Şi chiar dacă (cel puţin în 2004) atunci când a fost întrebat "Ştiţi ceva despre România? Despre artiştii fotografi din această ţară sau despre natura noastră?" Nick Brandt răspundea foarte deschis: "Absolut nimic! Îmi pare rău.", i se poate ierta totuşi acest lucru, doar admirându-i fotografiile.
Câteva fotografii... aşa, să vă deschidă "diafragma" :D
După cum spunea chiar el... Fotografiile mele îşi asumă în mod conştient o Africă idilică, poate romanţioasă, imaginea unui continent fermecat. Ele reprezintă modul meu de a consemna elegiac dispariţia iervocabilă a unei lumi.
Vă invit, deci, să îl (re)descoperiţi cealaltă Africă, prin ochii şi obiectivul fotografic al lui Nick Brandt. (dacă nu cumva aţi avut această ocazie, prin intermediul Internetului sau citind articolul apărut în nr.1 - 2004 al revistei Photomagazine.)
Şi chiar dacă (cel puţin în 2004) atunci când a fost întrebat "Ştiţi ceva despre România? Despre artiştii fotografi din această ţară sau despre natura noastră?" Nick Brandt răspundea foarte deschis: "Absolut nimic! Îmi pare rău.", i se poate ierta totuşi acest lucru, doar admirându-i fotografiile.
Câteva fotografii... aşa, să vă deschidă "diafragma" :D
Elephant with exploding dust, Amboseli 2004
Windswept Lion, Serengeti 2002
Cheetah in tree, Massai Mara 2003
Cheetah in tree, Massai Mara 2003
Ce faină muzică ai pus, merci, Dane ! Eşti grozav, tot ascult şi nu mă mai dau dusă de pe blogul tău ! :)
RăspundețiȘtergerePozele din slide-show sunt făcute tot de tine? Sunt extraordinare, pur şi simplu amazing, iar muzica e fantastică !!!
RăspundețiȘtergereO încântare ca de obicei orice vizită pe blogul tău...
Thanks a lot !
Am văzut acum la scară mare pozele şi am văzut semnătura ta, gheara de leu, eşti ultra-super-califragilistic de talentat ! :)
RăspundețiȘtergereDa, Cristiana, e aşa cum spui... great (mă refer la ce ştie face tipu' ăsta din Africa); eu doar am făcut un fel de recenzie; am săpat adânc prin colecţia de Photomagazine şi am dat în primul număr din 2004 peste un materialul cu pricina; şi nu m-am putut abţine să nu scriu câteva rânduri...
RăspundețiȘtergereLumi, drăguţă "ez iujuăl" :) Da, fotografiile sunt tot ale mele, adunate de prin depozitul de buchi al blogului (nu mai reţin dacă nu cumva sunt şi din cele mai vechi puse pe Flickr); le-am făcut slide, pentru ca cei mai grăbiţi care nu au timp si chef să sape prin arhiva blogului, să le vadă aşa, mai la repezeală...
Cât despre muzică... mă bucur că îţi place :) Partea muzicală e o altă "boală" de-a mea pe care vreau să o îmbin cu fotografia, aşa ca-ntr-o diaporamă. Când mă mai vizitează muza, atunci mai aduc un strop de sunet în fotografiile făcute.
Gata, m-am hotarat, aici stau pana o sa ma satur de muzica asta extraordinara, vrei nu vrei, aici raman ! :)
RăspundețiȘtergereP.S. Ai niste poze uluitoare ! I envy you, esti prea talentat, o sa ma las de facut poze din cauza ta... :(
buna recomandare
RăspundețiȘtergere@Luminiţa: te găzduiesc (fie şi aşa în vizită) cu cea mai mare plăcere :) Cu săturatul... ce să zic eu... atâta timp cât nu o să mă lase baltă muza (şi cea muzicală şi cea fotografică), eu mă străduiesc să menţin "extraordinarul" acela de care vorbeşti tu; de fapt, nu fac nici un efort, e starea mea obişnuită ce prinde contur în fotografie şi în muzică; prea sunt infectat cu ăştia doi viruşi pentru a mai scăpa de ei :)
RăspundețiȘtergereCât despre invidie... cunosc foarte bine sentimentul de care vorbeşti tu; intuiţia mea feminină îmi spune că e doar o invidie fotografică, de bun augur de altfel, pe care am trăit-o şi eu şi alţii şi pe care o trăim în fiecare zi când întâlnim lucruri (fotografii) mai bune, mai frumoase, mai... altcumva decât ale noastre; ideea este, din contră, această stare de invidie să fie una constructivă, nu să te facă să renunţi, ci să te motiveze ca tu să devii mai bună în ceea ce faci. Şi dacă vreodată te pune "ăla mic, negru, cu codiţă şi furculiţă" să te laşi de făcut poze, atunci să ştii că schimb yala uşii blogului şi adio chirie şi vizite :))
@Octavian: mulţumesc :) am avut o mică regresie temporală şi întâlnind lucrările lui Nick Brandt, am zis că poate mai există cineva care ar dori să (re)vadă ceva frumos...