vineri, 1 august 2008

Betfia


Cer şi pământ... cât cuprinde



Cerul face... carieră (de piatră)



Marcajul de inox ne spune că acolo este Rezervaţia Naturală Dealul Şomleu.
Unii din cei care au trecut pe acolo au înţeles asta aşa cum au putut...



şi totuşi, natura nu se dă bătută...



Observatorul de pe vârful dealului - detaliu.



Comunicare... celestă



Ground zero



Contre-soir... soft



Contre-soir... sharp



Avenul







... şi liliecii rezidenţi



Şi puţină documentare...
Rezervaţia naturală paleontologică, Dealul Şomleului se află situată în apropierea satului Betfia (comuna Sânmartin). Primele puncte fosiliere de pe Dealul Şomleului au fost descoperite de dr. Mihály Tóth, la începutul secolului XX. Prima listă a faunei fosile a fost publicată de Tivadar Kormos în anul 1904, autor care descoperă în următorii 15 ani în total şase puncte fosiliere. Colectările de materiale fosile au fost conduse apoi de M. Kretzoi (1941), T. Jurcsak (1950-1974) şi M. Venczel (1991-2003), fiind descoperite şi descrise în total 13 puncte fosilifiere.
Cea mai importantă fauna de vertebrate fosile a fost descoperită la punctul fosilier nr. 2 cu peste 80 de specii de amfibieni, reptile, păsări şi mamifere, care este un stratotip al faunelor bihariene (pleistocen inferior). La celelalte puncte s-a descoperit microfaună foarte diversificată: amfibieni, reptile, păsări, mamifere (Leo gombaszoegensis ), insectivore.
Dealul Şomleului, Betfia (comuna Sânmartin) are o recunoaştere internaţională în primul rând datorită faptului că reprezintă stratotipul faunelor bihariene (Kretzoi, 1941, 1953; Jánossy, 1979, 1986), o fază caracteristică pleistocenului inferior (cu o vârstă aproximativă cuprinsă între 1,4 – 1,6 milioane ani).
Situl este cel mai cunoscut dintre toate punctele descoperite de pe Dealul Şomleului, în apropierea avenului Betfia (galerie verticală a unei fostei peşteri). Din punct de vedere biostratigafic situl se încadrează în biozona cu Mimomys pusillus – Mimomys savini (FEIFAR et al. 1998).
În prezent obiectivul turistic cel mai atractiv din zonă este Avenul Betfia sau Hudra Bradii (cum este numit de localnici), parte integrantă a unui sistem subteran mai vast, în sălile căruia îşi găsesc adăpost mai multe specii de lilieci (Rhinolophus ferrumequinum şi Myotis bechsteini), specii protejate la nivel naţional şi european. Avenul se deschide sub o arcadă şi are o adâncime de 86 m. Puţul are o cădere aproape verticală de 54 m. Avenul are o intrare superioară cu diametrul de 1 m care debuşează la o cotă inferioară de 13 m în puţul principal.
În versantul sudic se poate vizita o carieră de calcar, unde se poate observa dezvoltarea straturilor calcaroase care s-au format în perioada cretacică şi au un conţinut bogat în animale nevertebrate.
Versantul nordic şi cel estic al Dealului Şomleului sunt acoperite de păduri de stejar în amestec cu carpen, tei şi cireş sălbatic. În păduri pot fi observate numeroase specii de ciuperci şi plante erbacee: brânduşe, ghiocei, măseaua ciutei, ceapa ciorii, oiţe, untişor, clopoţei. Printre plantele ocrotite se numără şi ghimpele iar pe marginea pădurii poate fi întâlnit şarpele lui Esculap (specie ocrotită), vipera, guşter. In zonǎ habiteazǎ mai multe specii de păsări: vânturel roşu, şoricar, sfrâncioc, ciocănitoare, piţigoi, pietrarul de munte iar dintre mamifere pot fi întâlnite: veveriţa, nevăstuica, diferite rozătoare, cerbi, pârşi, viezure şi mistreţi, dintre nevertebrate călugăriţa şi alte specii.

9 comentarii:

  1. excelent - "Contre-soir... soft"

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu m-am putu abţine să nu declanşez :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce mică-i lumea... Nu ştiam nimic despre dealurile pe care alergam în copilărie, nu ştiam nimic despre peştera calcaroasă, aşa mi se părea atunci, la 5 ani... Betfia...voi fi acolo peste o luna la o sărbătorire în familie... Voi avea informaţii multe să le spun :). Cât priveşte pozele, mă voi repeta, profesioniste până la detaliul cel mai nesemnificativ (oare?), colorit, ochi aşezat strâmb ca să prindă nemărginirea cerului răsucit în nori... Felicitări, asta cred că încă nu am spus. O sărbătoare pentru ochii mei în această noapte, mulţumesc !

    RăspundețiȘtergere
  4. Te mai aştept în vizită pe aici, Luminiţa! Sper să îţi placă şi cele ce vor mai veni :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Am revenit, am revazut Betfia, muuult mai frumoasa decat in realitate, asta e menirea artei sa descopere frumosul pentru ochii nostri neexersati in a-l recunoaste... Multumesc din nou! Voi privi cu siguranta altfel in septembrie tot ce este acolo, si voi avea si eu mini-aparatul meu foto, care e destul de bun, chiar daca digital, un Sanyo (7 pixeli). Voi face si eu poze, sigur ca nu ca ale tale, tu esti ARTISTUL FOTOGRAF, eu doar un trecator prin lume...

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi place acel maracin, dar as dori sa stiu cum ai creat fundalul!
    Multumesc pentru vizita pe care mi-ai facut-o, dar nici un comentariu?

    RăspundețiȘtergere
  7. Elena, te referi la fotografia "contre-soir sharp"? Dacă da, să ştii că nu am creat în nici un fel fundalul (nici la alte fotografii nu obişnuiesc să fac asta), ci e cel natural; mărăcinele şi firul de iarbă cu o fotografie mai sus sunt fotografiate în contra-lumină, pe burtă, culcat ca în armată, cu teleobiectivul pe care îl am, Nikkor 70-300 mm, la o distanţă focală undeva pe la 200 sau chiar 300.. nu mai reţin bine (trebuie să mă uit pe EXIF să văd exact).
    La distanţa asta focală, observi şi tu care e separarea fundalului faţă de subiectul focalizat... dacă mai sapi pe la mine prin blog, o să mai găseşti asemenea fotografii (cele cu crenguţa) http://throughlifelightandlens.blogspot.com/2008/07/walk-to-remember-in-forest.html

    RăspundețiȘtergere
  8. "ground zero", "contre-soir soft". "contre-sharp" - excelent lucrat! Lumina si cromatica sunt deosebite, detaliile sunt bine redate... Imi palce mult :)

    RăspundețiȘtergere