Domeniul Coroanei Segarcea - 1917

Nu știu cum se face, dar văd că iar mi s-a făcut dor de hoinărit prin arhive (fie ele și digitale), așadar documentările mele cele mai recente m-au condus către o arhivă impresionantă, Geheugen van Nederland, coordonată de Biblioteca Națională a Olandei.

Ceea ce vă propun azi, este o bucățică de istorie (redată printr-o serie de fotografii) referitoare la Domeniul Coroanei de la Segarcea.

Știu, a fost mare vânzoleală cu președintele și monarhia, dar asta nu are nicio legătură; vreau doar să mai pun la dispoziția potențialilor curioși câteva fotografii interesante, zic eu, ilustrând aspecte din viața celor care munceau acolo, cu atât mai mult cu cât au fost realizate în 1917 de un fotograf străin (W. Meissner).

Și dacă tot vorbim despre Domeniile Coroanei, e bine să se știe că sub această denumire nu se ascunde numai un celebru brand de vinuri, ci o întreagă pagină de istorie.

(gâștele erau destinate exportului în Germania)

Domeniile Coroanei Române a fost un fond de proprietăţi care asigurau susţinerea economică a curţii regale. Au fost înfiinţate prin legea din 9 iunie 1884 la iniţiativa lui Ion Brătianu. Domeniile erau ale statului şi nu puteau fi vândute decât prin lege. Administrarea şi uzufructul lor reveneau Coroanei. Moşiile însumau 129.989 hectare, împărţite astfel:

• în judeţul Suceava: Mălini 27.405 ha; Borca 17.871; Sabasa şi Farcaşa 3.955 ha;
• în judeţul Neamţ: Bicaz 13.224 ha;
• în judeţul Vaslui: Dobrovăţ 6.300 ha;
• în judeţul Râmnicu-Sărat: Domniţa 5.487 ha;
• în judeţul Brăila 6.367 ha;
• în judeţul Prahova: Gherghiţa 2.900 ha; Clăbucetul cu Caraimanul 1.953 ha;
• în judeţul Dolj: Sadova 19.353 ha; Segarcea 11.800;
• în judeţul Ilfov: Cociocul 3674 ha.

Domeniile Coroanei nu plăteau impozite statului, ci numai comunelor şi judeţelor. Administratorul lor era numit de rege şi a fost pentru mult timp Ioan Kalinderu.

Încă din 1918 au fost date în exploatare şi în final în împroprietărirea ţăranilor din partea regelui Ferdinand.

Povestea Domeniilor Coroanei, pe scurt

În anul 1884, la propunerea lui Ion Bratianu, a fost creat un patrimoniu regal constând din douasprezece mosii, în diverse zone ale tarii, însumând 132.000 de hectare. Dorinta lui Bratianu a fost ca aceste mosii sa devina modele demne de urmat pentru întreg statul român. Ele au luat denumirea de „Domeniile Coroanei“, au ramas proprietate de stat si au finantat o mare parte a cheltuielilor pentru exercitarea functiunii de sef al statului. Prin extraordinara modernitate a conceptului, aceasta institutia domeniilor coroanei a facut pionierat în domeniu. Iar ineditul ei se mentine si astazi caci, dupa stiinta noastra, nu exista alta institutie a sefului statului, în lume, care sa se finanteze altfel decât de la bugetul de stat.

Daca ne gândim la vremea in care a fost creat acest extraordinar instrument economic pentru finantat mersul Institutiei Sefului Statului, ne dam lesne seama de modernitatea, generozitatea, spiritul de raspundere si curajul unui asemenea gest public. România era o tara saraca, iar Regele Carol a considerat ca bugetul de stat era prea fragil pentru a putea sustine institutia regala.

Din spusele Regelui Mihai, Domeniile Coroanei nu erau doar o sursa de venit pentru Institutia Sefului Statului, ci si o intreprindere care dadea de lucru, unui numar de sute de angajati, oferea familiilor lor asistenta medicala, scoala copiilor, cadouri de Craciun si Paste, precum si asistenta religioasa.

Regele Carol I nu si-a concentrat atentia numai asupra agriculturii românesti, ci si asupra activitatilor care deriva din ea. Au aparut “institutii model, în primul rând pe tarâmul agriculturii, în scopul folosirii cât mai rationale a pamântului, apoi si pe tarâmul industriei, încurajând aparitia de fabrici si de intreprinderi menite sa valorifice avantajos pentru populatie produsele speciale ale anumitor mosii”.

Domeniile Coroanei au produs, asadar, teracote excelente, articole din lâna, produse din lemn, mobila, trasuri, ustensile de bucatarie, lazi, cutii de rezonanta pentru piane, „(…) broderii si tesaturi, (…) împletituri de cosuri si frânghii si asa mai departe, avându-se tot timpul în vedere utilitatea acestora pentru straturile nevoiase ale populatiei“.

Au aparut fabrici de cherestea, s-au îmbunatatit caile navigabile si drumurile. S-a acordat atentie fondului cinegetic si piscicol. Populatia era instruita sa îngrijeasca pamântul, erau distribuite seminte pentru gradini si legumicultura. Cladirile de pe domenii respectau traditia arhitecturala a locului si erau construite cel mai adesea din lemn. Ordinea si curatenia erau elementele de care se tinea seama permanent. Se acorda importanta atât activitatilor de asistenta sociala si medicala, cât si învatamântului public, construindu-se numeroase scoli-model, plus biblioteci cu fond de carte variat.