Apologia câinelui

Şi dacă tot e vorba de câini, atunci ce aţi zice de o interesantă documentare legată de subiect?
Aşa cum scrie şi în titlu, voi face apologia câinelui... impropriu spus voi face, deoarece textul pe care vi-l voi prezenta a fost publicat în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, în 1844.
Eu nu am făcut decât să transcriu articolul, textul original fiind redactat în alfabetul de tranziţie, cu caractere chirilice printre care au fost inserate şi caractere latine.

Apologia câinelui

Câinele are toate însuşirile unui om simţitoriu; când din potrivă omului în deobşte'i lipsesc însuşirile cele nobile a câinelui. Nouă ni se pare că recunoştinţa este o virtute; când ea nu'i altă decât o datorie; această datorie este câinelui înnăscută. Câinele nu cunoaşte cuvântul virtute: aceea ce noi cinstim prin asemene titlu, şi despre care ne mirăm ca de un lucru rar, este pentru câine lucru firesc. Unde vei găsi un om, carele să nu fie nici odată nemulţămitor, ci pururea binevoitor? Carele s'ar lepăda de egoismu până la gradul cel mai putincios? Carele fără interes să'ţi fie credincios până la moarte, carele să împlinească ori ce slujbă fără eroismu? Cu un cuvânt, omulce uită înfruntarea şi nu'şi aduce aminte decât de binefacerile primite? Nu'l căuta - aceasta ar fi înzadar.

Dar ie ori care câine, ce vei întâlni, şi din minutul, ce el te va lua de stăpânul său, vei afla în el toate aceste însuşiri. El te va iubi fără interes; cea mai mare norocire a lui va fi a nu se despărţi de tine şi de ai ave a căpăta pâinea prin cerşitorie, nu numai că el te va ajutora în această treabă, dar nici te va părăsi spre a urma pe un prinţu în palatul său.

În nenorocirea ta prietenii tăi se vor lepăda de tine, chiar şi femeea ta va uita jurământul ei; dar câinele tău va rămâne totdeauna cu tine, şi va muri la picioarele tale, seau dacă înaintea lui vei purcede în călătoria cea mare, el îţi va urma la lăcaşul cel de pe urmă! (Feiletonul Albinei)

Ei, ce spuneţi?
Frumoasă apologie făcută celui mai bun prieten al omului... (viceversa nu e întotdeauna valabilă, din păcate...) Iar ultimele două paragrafe nu fac decât să întregească, prin acele cuvinte extraordinare, pledoaria dedicată câinelui.