De la adidaşii de Nimăieşti la Fivefingers şi de la Fivefingers la Mojito shoes...

Cu vreun an în urmă, scriam aici despre încălţăminte ca metodă postmodernă de (auto)tortură şi despre interesantul concept pus în practică, Fivefingers... şi uite, Pământul nu stă în loc, se învârte şi scoate la iveală noi, interesante şi poate pentru unii chiar şocante concepte, chiar şi în domeniul acesta al încălţămintei... în consecinţă, anul 2009 mai aduce ceva nou în designul pantofilor (destinaţi femeilor), este vorba de Mojito Shoes, creaţi de arhitectul britanic Julian Hakes.

Fără o talpă, în clasicul sens al cuvântului, acest tip de încălţăminte a fost concepută ca o singură piesă ce se înfăşoară în jurul piciorului celei care o poartă, creând astfel suport pentru călcâi.

Produsul este realizat din fibră de carbon, laminată cu cauciuc pe partea care atinge solul şi cu piele pe partea care vine în contact cu piciorul.

Aici găsiţi un text în care arhitectul şi designerul povesteşte câte ceva despre acest nou concept de încălţăminte.
Mă duc să fac câţiva paşi... :)

FelixOpel ediţia a III-a şi Coloana fără sfârşit

Şi dacă tot am în dotare aşa ceva şi mă întâlnesc - atât virtual cât şi real cu oameni faini, nu se putea să nu amintesc (deşi, recunosc, destul de târziu) de acest eveniment, FelixOpel ediţia a III-a şi Coloana fără sfârşit (evident, formată tot din autoturisme Opel).

Suntem aproape 40.000 de membri ai celei mai mari comunitati de posesori de Opel din Romania, reunita pe www.clubopel.com.
Pentru ca tastatura si mouse-ul nu mai sunt indeajuns, periodic ne intalnim in diferite locatii din tara.
In perioada 02-04 octombrie 2009, in Baile Felix si Oradea organizam o noua intalnire a membrilor comunitatii noastre.
Evenimentul l-am numit generic FelixOpel. Si pentru ca are loc a treia oara(al treilea an), evident, este Editia a III-a.
Pentru aceasta editie au confirmat prezenta peste 200 de persoane, cu peste 100 de masini, din 22 de judete ale Romaniei.
Cu aceasta ocazie, dorim sa realizam o coloana lunga de masini Opel, cat mai lunga. In memoria lui Brancusi, am numit-o generic "Coloana Fara Sfarsit".
Noi, bihorenii din aceasta comunitate, gazdele intalnirii, ne mandrim cu acest eveniment care deja a devenit traditie. Baile Felix si Oradea sunt singurele locatii unde are loc a treia intalnire nationala. Asta inseamna ca prietenilor nostri din tara le place aici. Si multi vin pentru asta din Bucuresti, Constanta, Neamt, Iasi, etc...
Profitam de aceste ocazii pentru a ne face prieteni noi, pentru a-i reintalni pe cei vechi, pentru a face schimb de experienta, pentru a afla noutati in domeniul auto, dar nu in ultimul rand pentru a ne promova orasul si judetul. La intalnirile de acest gen o sa avem masini (evident Opel) noi, masini care au fost noi, dar si masini care deja tind sa devina clasice, daca nu sunt deja.
Daca esti posesor al unui Opel, daca doar conduci un Opel, sau macar visezi un Opel, vino alaturi de noi in perioada 02-04.octombrie.2009 in Baile Felix la Complexul Verdi si nu uita ca sambata, 03.10.2009 organizam o coloana lunga de masini Opel.
Adauga si tu masina ta Opel la coloana noastra.

Expoziţia de fotografie "Bucureştiul neiubit"

Pentru cei interesaţi, prietenul meu Lucian Muntean face următorul anunţ:

Va invit la expozitia de fotografie "Bucurestiul neiubit" - contraste de arhitectura in Bucuresti.

Muzeul Kalinderu str. Vasile Sion nr 24 (zona sala Palatului, intrare din str. Stirbei Voda)

Vernisaj Miercuri 30.09.2009 ora 19.00

Conferinta de presa Miercuri 30.09.2009 ora 13 cu participarea Excelentei sale Henri Paul, Ambasadorul Frantei si a Ministrului Culturii Theodor Paleologu

autori:

Ferrante Ferranti

Adrian Bulboaca

Cosmin Gogu

Camil Iamandescu

Serban Mestecaneanu

Sergiu Mihailescu

Lucian Muntean http://www.lucianmuntean.ro/fotoreportaj/94/Bucurestiul_neiubit.htm

Dan Piersinaru

Expozitia este organizata de Institutul Francez Bucuresti in parteneriat cu Ambasada Frantei si Ministerul Culturii si este deschisa in perioada 30.09 - 1.11 2009.

câteva imagini, aici... Mulţumesc, modernism.ro :)

Een prachtige dag...

Boudewijn De Groot-Avond

o părticică din oaza olandeză naturalizată...



noii prieteni de zbenguială ai lui Sety...
Honey - Shi Tzu
Benji (16 ani)- Bichon maltez









sub tufele de flori, o crimă odioasă avea loc...



busy little bee





how do I look? :)



:p



am observat ceva mişcări suspecte pe aici...



un pui de somn după atâta zbenguială...
mai e şi mâine o zi...

Dank U, Mariana en Theo :)

Rugina frunzelor...(sete de ulei)

filtru de ulei...
frunzele-au ruginit.
e scump uleiul...

"Cartea şoaptelor" de Varujan Vosganian a fost lansată la Oradea

Aseară, am fost şi eu la această lansare de carte, la Librăria "Gutenberg". Romanul de debut al lui Varujan Vosganian a reuşit să adune în cochetul spaţiu al librăriei o asistenţă destul de numeroasă, la un moment dat spaţiul devenind aproape neîncăpător pentru cei care au venit la lansare, fie ei jurnalişti, bloggeri, oameni de cultură, scriitori sau simpli împătimiţi de literatură şi carte...
Despre lansarea în sine şi alocuţiunile susţinute de Ion Simuţ, Ioan Moldovan, PS Virgil Bercea, Laurian Stănchescu şi nu în cele din urmă însuşi autorul, nu voi insista aici... pentru simplul fapt că spiritul meu jurnalistic a fost în concediu aseară... s-au spus cuvinte frumoase şi intersante... am preferat să mă las purtat de discursurile culturale şi literare susţinute de aceşti oameni de cultură... purtat prin istorie, prin religie, literatură şi chiar film... Zic film, deoarece la un moment dat se ajunsese să se facă o interesantă paralelă între romanul lansat şi mesajul său şi filmul "Strania poveste a lui Benjamin Button"; la fel cum acesta s-a născut bătrân, la 80 de ani, aşa şi poporul armean îşi are destinul său, născându-se cu o porfirie istorică pe care o duce şi o suportă cu demnitate, fiind în acelşi timp un coagulant extraordinar, un liant determinator al istoriei şi culturii poporului român.
Un fapt care m-a cam deranjat a fost acela că jurnaliştii prezenţi la eveniment s-au înghesuit să îl întrebe pe Varujan Vosganian tot felul de lucruri legate de politică (OK, înţeleg că asta e meseria lor), atâta timp cât acolo era o manifestare pur culturală şi literară. În schimb, autorul , omul de cultură, literatul Varujan Vosganian a reuşit admirabil să se disocieze de omul politic Varujan Vosganian şi să nu amestece lucrurile... mai rar aşa ceva... (singura digresiune către politic a fost şi aceea o glumă gustată de audienţă, atunci când autorul a spus că acesastă carte a fost scrisă şi rescrisă de vreo 10 ori, iar ultimele variante au fost scrise în tihnă în vremea când el era ministru al finanţelor :))
Încă un lucru plăcut de şocant a fost să descopăr (deh, aşa mă prind şi eu mai târziu, ca laptele UHT) că unul din cei care au luat cuvântul şi au prezentat "Cartea şoaptelor" - Laurian Stănchescu - a fost consilierul pe probleme de cultură al lui Varujan Vosganian pe vremea când era Ministru al Finanţelor... e o chestie ca un demnitar care se ocupă de finanţele ţării să aibă un consilier cultural... nu?
O prezentare a romanului puteţi citi şi aici (Daniel Cristea-Enache), iar aici relatarea Lilianei, de la eveniment.

P.S. nu am mai apucat aseară să fotografiez şi romanul cu dedicaţia oferită de autor, dar în cel mai scurt timp, o voi adăuga articolului.

(sursa)

A dispărut...

Dispariţie?
Misteriosul afiş
ne lămureşte...

State of levitation

Jack Johnson - Losing Hope

Şi dacă tot am început să fiu vizitat de muza cu haiku, iată încă unul...

Frunza căzută din ram -

amintirile

din vara cea trecută...

A luat foc dimineaţa... Haiku matinal

Comunicaţiile sunt în aer...
aşa că m-am apucat de compus haiku...

E dimineaţă...
Pompierii încă dorm.
Cerul în flăcări...

Nostalgii de vacanţă...

Jack Johnson - Gone



(cu gândul la haiku...)

Vacanţa de vară - balon de săpun
Septembrie cu iz de cerneală şi frunze uscate...

Scrisul cu lumină... totul se reduce la lumină...

Jack Johnson - F-Stop Blues

(sursa)

Din ciclul nicio zi fără a da peste un fotograf/fotografă nou(ă), astăzi am dat aici peste Veronique da Silva... şi mi-a plăcut ce am văzut... Reîntoarcerea la simplitatea şi la esenţa fotografiatului... asta după ce a avut ocazia să lucreze cu cele mai tari echipamente de lumini şi flash-uri din lume; doar aşa, această revenire la matca originară a scrisului cu lumina îşi găseşte manifestarea cea mai potrivită... iar rezultatele vorbesc de la sine...
Veronique da Silva a pus deoparte luminile de studio şi flash-urile pentru a fotografia doar cu lumina pe care o are la îndemână... dificilă treabă, ar zice unii, o chestie cât se poate de firească şi de naturală, ar fi de părere alţii... Cert este că o asemenea simplitate şi bogăţie a mesajului, venite tocmai din această filozofie de lucru multum in parvo, sunt atuurile acestei fotografe.
Cu toţii am spus la un moment dat despre câte o fotografie proprie mai slabă (tehnic şi ca ideatic) că "lumina a fost de vină", că "am prins o zi cu lumină proastă"... Fugim cât putem de chestii precum lens flare, dar uite că Da Silva ne demonstrează cât de interesante pot fi aceste reflexii solare şi aberaţii cromatice surprinse în cadru...
Da, este adevărat, dar având cunoştinţele necesare şi acea capacitate unică de a simţi lumina şi efectele pe care le are asupra fotografiatului, doar atunci cred că putem să folosim la maxim potenţialul ambientului pe care îl avem la îndemână şi să mai şi iasă nişte fotografii excelente...
După cum ne arată şi Veronique da Silva, lumina ambientală, câteva blende reflectoare şi multă inspiraţie sunt de ajuns pentru a face din portretistica naturală, cât mai lipsită de interferenţele tehnice specifice, o artă în sine...
Tot aici găsiţi câteva sfaturi pe care le dă fotografa, dar şi alte chestii interesante legate de fotografiile sale... Enjoy! :)

Lucian Muntean - Fotografia de la amiază... negreşit (august)

Vă povesteam aici despre proiectul bunului meu prieten, Lucian Muntean; iată că acest bebeluş de proiect a ajuns deja în luna a doua, aşa că vă invit aici să vedeţi ce a ieşit, nu înainte de a-i ura spor şi inspiraţie în continuare pentru a duce mai departe acest proiect.

Revederea

După ce cu o noapte în urmă Albuţa a dormit pentru prima oară la noua sa casă, iar Sety a intrat în depresie din cauza despărţirii, azi fiind duminică, am profitat de ocazie şi le-am luat pe amândouă la o plimbare prin pădurea de la Felix...
Ce bucurie pe ele că s-au reîntâlnit :)

Sub ploaia împietrită...

Albuţa - a new beginning

Azi am dus-o pe Albuţa la noul ei domeniu... Un spaţiu imens, numai bun de păzit şi de joacă...
Am stat toată ziua cu ea acolo, iar seara la plecare, (cum era şi normal) Sety o aştepta pe Albuţa să vină şi ea la maşină să mergem acasă, iar Albuţa nu prea înţelegea ce se petrece... Şi în parc, Sety o tot căuta şi aştepta să apară Albuţa de pe undeva... s-a dus chiar până la maşina parcată în afara parcului să verifice dacă nu cumva am uitat-o pe Albuţa închisă în maşină :D
Un pic de tristeţe după aşa întâmplare, dar odată şi odată tot trebuia să vină şi ziua asta... Oricum, Albuţa abia acum va începe "şcoala", aşa că o vom vizita şi vom învăţa comenzile de bază, aşa ca orice căţel civilizat...
Aşa că, începând din noaptea asta, gata cu dormitul la capul patului... greierii vor face muzica de adormit... iar sforăitul pe pătura de pe terasă va fi mult mai tihnit...

Albuţa şi Sety - happy paws... September

Şi dacă tot am luat aşa o pauză de bloggărit, după cum se poate vedea, Sety se cam plictisea de una singură şi uite-aşa a apărut şi Alba (deocamdată Albuţa), o femelă de ciobănesc carpatin, având şi o rămurică de bucovinean prin arborele genealogic... Şi dacă doriţi să vedeţi cam cum arăta în urmă cu vreo 2 luni, iaca fotografiile astea.
Vă cam daţi seama cu ce îmi ocup timpul în ultima perioadă... îi mai trebuie cuiva calculator? :))
Albuţa este pregătită acum pentru a pleca de la apartament la casă şi la o imensă curte, unde sigur îi va plăcea de minune. Nu am ţinut-o aici decât o scurtă perioadă, până s-a acomodat şi socializat; a învăţat cu o repeziciune extraordinară cam cum stă treaba cu lesa şi zgarda, cu mersul la picior, cu plimbatul în parc şi socializatul cu alţi căţei şi oameni; nici urcatul sau coborâtul din bloc sau maşină nu mai reprezintă o problemă... doar apa şi îmbăiatul nu ne prea convin, dar trecem şi peste asta... Oricum, la curte, fericirea vine o dată cu libertatea :D
Şi să nu credeţi că aţi scăpat cu atât... Albuţa va mai reveni pe aici... atâta vreme cât va mai încăpea în spaţiul acesta, fie el şi virtual :))

to be continued...