... la primele ore ale dimineţii, sub zidurile încă adormite ale cetăţii... gata să o cucerim...
(pe mine m-a cucerit, însă, cerul...)
... de la înălţimile proaspăt cucerite, o fugară privire spre depărtări...
Dunărea abia acum se trezeşte...
dinspre Buda spre Pesta...
un scurt răgaz, pe o bancă...
Şi cum nu se putea să întreprind această cotropire (fotografică) de unu singur, l-am convocat şi pe Papuashu în corpul 1 al Armadei Fotografice... Şi ce făcea el când rupea rândurile? Iaca...
aici şi
aici... :)
brr,cand ma gandesc la aerul ala matinal foarte,ma infior,dar si imi vine sa adulmec mai ceva ca setty.place, dom'ne cum plamadesti norii in ultimele poze..ii hdr-esti pe-acolo de numa'..iar invitatia spre barlogul papuashului sub statuia impietrita,odihnindu-se e antitetica pana la d-zeu.:)))
RăspundețiȘtergere