.jpg)
marți, 31 martie 2009
luni, 30 martie 2009
sâmbătă, 28 martie 2009
Earth Hour 2009 - Oradea
Iaca, fuse şi se duse mult trâmbiţata Oră a Pământului...
Şi dacă prin alte locuri naţionale şi internaţionale, acest manifest a fost desfăşurat aşa cum era şi normal, trăgându-se cu praştia-n becuri şi uitând pentru o oră de electricitate şi lumină, aici la Oradea s-a întâmplat o chestie foarte... nici nu ştiu cum să îi zic... de fapt, mă aşteptam să nu fie cum ar fi trebuit să fie... Aşa că am stins toate luminile, am luat aparatul şi trepiedul în spinare şi am purces la o mică tură fotografică prin oraş şi deasupra lui pentru a vedea cum se celebrează Ora Pământului...
şi alte imagini de acolo...
... cică a fost şi meci de fotbal în timpul acesta...
O panoramă de pe dealul "Ciuperca"...
şi alte imagini de acolo...
Chiar înainte de ora 20.30, faţada Teatrului de Stat din Oradea arăta aşa:
După aceea, luminile de pe faţadă s-au stins...
O mică plimbare şi pe Str. Republicii nu m-a convins deloc că becurile s-ar fi stins... Primăria nu poate renunţa la imaginea sa, aşa că a rămas (i)luminată...
Nici pe pietonală nu a fost mai beznă...
... cică a fost şi meci de fotbal în timpul acesta...
Şi ca o demonstraţie a faptului că la noi orice minune ţine muult mai puţin decât ar trebui... din ciclul las' că mere ş-aşa... se vede treaba că în cazul Teatrului, doar faţada a sărbătorit Ora Pământului... pe laterale şi în spate, luminile ardeau bine-mersi... şi era doar ora 21.00...
... o treabă bine făcută... până la capăt... NOOOOOT!
...doar prin ganguri şi pe sub porţi ce era mai întuneric...
(Sfârşit de compunere... aşa ca la şcoală...)
Aşa am sărbătorit eu Ora Pământului...
... o treabă bine făcută... până la capăt... NOOOOOT!
...doar prin ganguri şi pe sub porţi ce era mai întuneric...
(Sfârşit de compunere... aşa ca la şcoală...)
Aşa am sărbătorit eu Ora Pământului...
vineri, 27 martie 2009
joi, 26 martie 2009
Mă duc să îmi scot reţeta compensată... :))
I feel pretty,
Oh, so pretty,
I feel pretty and witty and bright!
And I pity...
I feel dizzy,
I feel sunny,
I feel fizzy and funny and fine,
And so pretty,
Miss America can just resign!
Îl şi văd pe De Niro cântând ariile astea celebre... şi totuşi, ştiţi şi voi ce moacă avea... tristă şi depresivă... Tocmai îşi luase tratamentul...
Nici vesel şi zglobiu nu mai ai voie să fii în ziua de azi...
Gata cu veselia! E criză! E o(ri)ficial...
Food & Drug Administration approves depressant drug for annoyingly cheerful!
Nici vesel şi zglobiu nu mai ai voie să fii în ziua de azi...
Gata cu veselia! E criză! E o(ri)ficial...
Food & Drug Administration approves depressant drug for annoyingly cheerful!
Masao Yamamoto - Haiku vizual
Cu ocazia celei mai recente răsfoiri a revistei electronice Lens Culture, am dat peste fotografiile lui Masao Yamamoto; fotografii e un fel de a spune, deoarece lucrările sale sparg barierele canoanelor clasice; el face o foarte interesantă trecere către pictură, filosofie şi literatură, acest lucru fiind evident în lucrările sale. Suportul său de lucru capătă valenţe neobişnuite, Masao experimentând continuu: vopseşte, virează (tonează) folosindu-se de ceai, pictează sau chiar rupe suportul pe care imprimă fotografiile.
De la naturi moarte, la nuduri, peisaje sau instalaţii ale lucrărilor sale miniaturale, toate îşi găsesc loc în universul creat de Masao Yamamoto.
Iată, aşadar, câteva din lucrările sale şi un interviu cu artistul.
Şi dacă tot aminteam de haiku... lectură plăcută!
De la naturi moarte, la nuduri, peisaje sau instalaţii ale lucrărilor sale miniaturale, toate îşi găsesc loc în universul creat de Masao Yamamoto.
Iată, aşadar, câteva din lucrările sale şi un interviu cu artistul.
Şi dacă tot aminteam de haiku... lectură plăcută!
miercuri, 25 martie 2009
A da apă la moară sau a băga beţe-n roate...
Spre lectură, propun articolul-comentariu al lui Ilie Ţipa, Ce ne facem cu tine, ţăran român? (pag. 3)
marți, 24 martie 2009
... o, mores!...
Mircea Cartarescu - Falimentul nostru moral
"In timpul studentiei am incremenit de uimire cand l-am vazut pe un coleg - care-avea sa devina peste ani un distins si respectat intelectual - iesind dintr-o librarie cu nu mai putin de cinci carti ascunse sub camasa.
"De ce naiba ai facut asta ?", l-am intrebat cu oroare, nevenindu-mi sa-mi cred ochilor. "Mai da-i in ma-sa", mi-a raspuns zambind smechereste, "decat sa le cumpere vreun tampit, mai bine le sutesc eu...". Dupa multi ani, in strainatate, am vazut iarasi, cu ochii mei, una dintre cele mai cunoscute personalitati ale literaturii romane de azi furand, pur si simplu, un obiect vestimentar dintr-un magazin.
Am vazut si alte persoane publice umplandu-si, in fiecare dimineata,
geanta cu kilograme de sandviciuri si prajituri de la micul dejun al hotelurilor unde erau cazate, ca sa le ajunga pentru toata ziua. "Mai da-i in ma-sa de occidentali, ca au de unde sa plateasca", imi sopteau vazand ca ma uit la ei.
Nu-i vorba aici de scriitori sau de oameni de cultura. Ce vreau sa
spun e ca genul de infirmitate morala care-ti permite sa FURI (si mai departe sa INSELI, sa violezi, sa ucizi) nu cunoaste la noi frontiere
de statut social sau de cultura, asa cum nu tine de ETNIE, de sex, de confesiune religioasa sau de orice alte distinctii intre oameni..
Tine, de fapt, de o LIPSA endemica de civilizatie, care la randul ei arata paragina intregului nostru sistem educativ. O educatie dezastruoasa, o lipsa de principii morale si de VALORI pe care sa le transmitem mai departe fiicelor si fiilor nostri ne-a transformat in ochii lumii intr-un popor de barbari, de hoti si de ucigasi, asa cum
noi insine, exasperati de monstruozitatile pe care romanii le comit zilnic in lume si acasa, am ajuns sa ne consideram.
Familia romaneasca a dat faliment ca instanta formatoare: copiii sunt tot mai lasati de izbeliste, la jocuri video, la televizor si pe strada. Scoala romaneasca isi propune, pare-se, sa te scoata un soi de Leonardo da Vinci, DOCTOR in toate stiintele si artele, dar nu sa faca din tine un om intreg. La sfarsitul ei poti sti, eventual, diferenta dintre un atribut si un complement, dar nu si diferenta dintre bine si rau.
Masa romanilor cinstiti e umilita zilnic de noile dovezi de barbarie pe care ziarele straine ni le vara sub nas: noi furturi, noi violuri, noi crime, noi inselaciuni. Cutare boxeri din lotul olimpic au furat caciuli si manusi in America , cutare bestie a violat la Roma o femeie care ulterior a murit. Cutare politist si-a omorat nevasta. Aflam despre trafic de carne vie si de droguri, de fraude pe internet, de ce cu mintea nu gandesti, si peste tot vinovatii se dovedesc a fi fost romani.
E un nou val de ticalosie si murdarie dupa cel de dupa Revolutie, cand Germania si alte tari vestice au fost ingrozite de bandele de hoti si spargatori romani. Sa nu ne inselam singuri spunandu-ne: lasa, ca si la ei sunt si crime, si furturi, si mafie, si coruptie. Adevarul e ca infractionalitatea romaneasca (si, in consecinta, imaginea oribila a noastra in lume) cunoaste un nou varf lunile acestea, tocmai cand lucrurile pareau ca se indreapta spre bine.
De doi-trei ani incoace sperasem si eu ca mizeria morala pe care-o pompam spre Occident e pe cale de dizolvare. Dupa hoardele puse pe rautati din anii `90 au urmat valuri de emigranti cinstiti, oameni simpli si muncitori, pentru care am o mare stima si o la fel de mare compasiune. Nu ma mai asteptam la recrudescenta criminalitatii din partea noastra si la raspunsul sovin din partea lor. SOVINISMUL exista oriunde se-ntalnesc doua culturi, e o realitate trista a vietii omenesti.
Este partea de vina a localnicilor in confruntarea cu "veneticii", e treaba lor si pacatul lor.
Ce ma intristeaza pe mine la culme e ca redresarea noastra pare sa fi fost o iluzie, ca nu ne potolim, ca raul pare sa fie endemic in noi.
Ca dovedim mai departe ca structura noastra morala e sovaitoare, permisiva, pentru ca educatia de-acasa si din invatamant nu si-au facut datoria de a ne transforma in persoane MORALE. De sus pana jos, intre academicieni, ca si intre oamenii simpli, intalnesti insi care parca n-au avut parinti sa le explice diferenta dintre bine si rau,
care parca n-au mers la scoala, pentru care nu exista adevar si dreptate, care judeca lucrurile in functie doar de interesele lor de moment. Constiinta acestor barbari ce traiesc printre noi, oameni politici, artisti, muncitori, tarani sau prostituate, nu conteaza, le permite sa comita orice oroare, numai sa le fie lor bine. Lor nu pare sa le fi spus nimeni cuvintele pe care mama mi le repeta aproape zilnic in copilarie:
"Cel mai RUSINOS lucru de pe pamant e sa iei chiar si un capat de ata care nu e-al tau".
Sa nu ne PACALIM pe noi insine. Problema imaginii noastre in lume nu sunt nici tiganii, nici cativa scelerati care fura, ucid si violeaza, nici sovinismul italienilor sau al englezilor. E FALIMENTUL nostru moral, e lipsa cinstei si a corectitudinii din obisnuintele noastre de fiecare zi. Decaderea noastra ca popor, vizibila in sfera politica in interior si-n imaginea noastra mai rea ca oricand in afara, este produsul absentei franelor morale la un numar coplesitor de romani, victime ale unei lipse cronice de educatie."
later edit (o addenda târzie...): mă gândeam că, pe aceeaşi temă, ar merge citit şi articolul Mizerabilismul omului modern, scris de George Petrovai (îl găsiţi la pag. 4)... cu ocazia asta, mai fac şi eu un pic de reclamă revistei Zodii în Cumpănă, numărul de iarnă din 2008 la care am ajutat şi eu puţin textele cu câte o fotografie... :D
luni, 23 martie 2009
Primăvara poeţilor - Oradea
Luni, 23 martie... o modestă ilustrare cu fotografii a programului Primăverii poeţilor - Oradea...
Cu această ocazie, vă invit la sediul Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Şincai" pentru a admira expoziţiile vernisate.
16.00 – Deschidere la Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai Bihor Oradea
Maraton literar
17.00 – Expoziţie de pictură şi poeme în manuscris
H. Sălăgean – Grafitti "Next Level"
Iosif Chezan – Fantasy
18.00 – VINOVERO, Str. Avram Iancu nr. 1: Lansare volum “Mansarda cu vitralii” – Gheorghe Vidican
Mai găsiţi informaţii despre "Primăvara poeţilor" la:
"Schimb de Cărţi" - Oradea iese şi în offline
Da, "Schimb de Cărţi - Oradea" a fost dat la gazetă...
O seară de vineri delicioasă, cu arome de felurite ceaiuri...
Vineri, am ieşit la o ceaşcă de ceai bun şi o poveste interesantă cu Alin, Lili, Laurenţiu şi Adriana Ţic de la Bihoreanul, pentru a oferi câteva informaţii despre ce înseamnă Schimb de Cărţi în general şi Schimb de Cărţi - Oradea în special, în ideea de a scoate acest fenomen din underground şi on-line şi de a-l face cunoscut unui număr mai mare de potenţiali participanţi.
Vorba aia... mai pune-ţi mâna pe-o carte :))
Asta cu cartea îmi aduce aminte de o întâmplare povestită de Moţu Pittiş, aflat împreună cu alţi folkişti pletoşi în Gara de Nord, jucând table în aşteptarea unui tren... la care vine un tovarăş şi îi aruncă în sictir o monedă de 3 lei, spunându-i "ia bă de-aici şi du-te să te tunzi!..."; Pittiş scoate atunci 10 lei şi îi răspunde: "uite aici 10 lei, du-te şi cumpără-ţi o carte!"
duminică, 22 martie 2009
sâmbătă, 21 martie 2009
vineri, 20 martie 2009
Aici, timpul a stat în loc...
... este vorba despre Catedrala armeano-catolică "Sfânta Treime" din Gherla (1804), una din cele două biserici armene care au mai rămas în Gherla, restul de şapte, nemaiexistând la ora actuală... Catedrala adăposteşte un tablou al celebrului pictor flamand Peter Paul Rubens, tablou intitulat Coborârea lui Iisus de pe Cruce; în România, mai există doar încă două tablouri ale celebrului pictor, aflate în colecţiile unor muzee.
La jumătatea secolului al XVIII-lea, armenii din Gherla, uniţi cu Roma, şi-au construit această biserică în centrul oraşului. Construcţia bisericii a fost finalizată în 1804. Atunci, bătrânii oraşului au hotărât să caute o pictură frumoasă pentru a o aşeza în spatele altarului. Armenii, pe atunci foarte bogaţi, împrumutau adesea bani împăratului austriac. În timpul unui astfel de împrumut, ca semn de mulţumire şi aflând că erau în căutarea unui tablou, împăratul Francisc I i-a invitat să-şi aleagă un tablou din galeriile imperiale de la Viena. Armenii au ales „Coborârea lui Isus de pe Cruce” de Peter Paul Rubens.
Adusă la Gherla, pictura lui Rubens s-a dovedit a fi prea mică pentru a fi expusă în spatele altarului mare din biserică. Armenii au hotărât atunci să construiască o capelă laterală, special pentru acest tablou, pe care au numit-o „Capela Învierii”, unde au expus tabloul. În 1944, pictura a fost luată de trupele maghiare şi depozitată într-o mănăstire din Ungaria. În urma tratatului dintre România şi Ungaria, în anul 1952 tabloul a revenit în ţară, însă nu la proprietari, ci la Muzeul din Gherla. În final, tabloul a ajuns pentru restaurare la Muzeul de Artă din Cluj, unde a fost „uitat” şi redescoperit abia după 1990, într-un depozit al muzeului.
La 22 decembrie 1999, într-o maşină specială şi cu escortă militară, tabloul a fost transportat de la Cluj la Gherla. Deşi valorează milioane de dolari, tabloul poate fi văzut gratuit de cei care trec prin Gherla şi care vizitează Catedrala Armeano-Catolică.
La jumătatea secolului al XVIII-lea, armenii din Gherla, uniţi cu Roma, şi-au construit această biserică în centrul oraşului. Construcţia bisericii a fost finalizată în 1804. Atunci, bătrânii oraşului au hotărât să caute o pictură frumoasă pentru a o aşeza în spatele altarului. Armenii, pe atunci foarte bogaţi, împrumutau adesea bani împăratului austriac. În timpul unui astfel de împrumut, ca semn de mulţumire şi aflând că erau în căutarea unui tablou, împăratul Francisc I i-a invitat să-şi aleagă un tablou din galeriile imperiale de la Viena. Armenii au ales „Coborârea lui Isus de pe Cruce” de Peter Paul Rubens.
Adusă la Gherla, pictura lui Rubens s-a dovedit a fi prea mică pentru a fi expusă în spatele altarului mare din biserică. Armenii au hotărât atunci să construiască o capelă laterală, special pentru acest tablou, pe care au numit-o „Capela Învierii”, unde au expus tabloul. În 1944, pictura a fost luată de trupele maghiare şi depozitată într-o mănăstire din Ungaria. În urma tratatului dintre România şi Ungaria, în anul 1952 tabloul a revenit în ţară, însă nu la proprietari, ci la Muzeul din Gherla. În final, tabloul a ajuns pentru restaurare la Muzeul de Artă din Cluj, unde a fost „uitat” şi redescoperit abia după 1990, într-un depozit al muzeului.
La 22 decembrie 1999, într-o maşină specială şi cu escortă militară, tabloul a fost transportat de la Cluj la Gherla. Deşi valorează milioane de dolari, tabloul poate fi văzut gratuit de cei care trec prin Gherla şi care vizitează Catedrala Armeano-Catolică.
[sursa: Wikipedia]
Atlasul de mitocănie urbană
Azi m-am dixtrat cu demersul de bun simţ al celor de la Guerilla...
Atlasul de mitocănie urbană este prezentat în lectura Corneliei Rădulescu, vocea feminină din spatele documentarelor cu animale de la Teleenciclopedia.
Atlasul de mitocănie urbană este prezentat în lectura Corneliei Rădulescu, vocea feminină din spatele documentarelor cu animale de la Teleenciclopedia.
joi, 19 martie 2009
Făgetul în 3 prieteni
O mică încălzire înainte de a ataca Maramureşul... O ieşire fugară pe înserat, deasupra Clujului, în Făget...
miercuri, 18 martie 2009
luni, 16 martie 2009
joi, 12 martie 2009
Snowy curtain
duminică, 8 martie 2009
sezonul+indragostitilor.jpg)
sâmbătă, 7 martie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
