.jpg)
Bălţi... lumea e cu susu-n jos... vremea e ca... vremea şi la fel şi vremurile...
O revigorantă ploaie şi uite cum, în mediul ăsta de cultură, ca-ntr-un vas Petri, se nasc şi răsar oglinzi lichide, nebăgate de nimeni în seamă... cu excepţia neatenţilor care, călcând în ele, testează umiditatea totală a reflexiilor tulburate de paşi sau de adierea vreunei brize...
Ochiuri de lume, frânturi de univers citadin pe de-a-ndoaselea... dar într-un mod fascinant... de fiecare dată altcumva...
Câţi dintre cei pe care îi vedem trecând pe lângă noi în zilele umede şi ploioase, murmurând strâns printre dinţi nume de sfinţi şi de administraţii locale... câţi dintre aceştia văd cu adevărat lumea în care trăiesc... cine se mai minunează, stând şi privind în adâncul acestor ochiuri de oglinzi lichide? Poate doar nebunii, veţi spune... atunci, îmi place să ştiu că sunt unul dintre ei :) mi se mai întâmplă uneori să dau peste o astfel de oglindire interesantă şi să mă învârt în jurul ei cu teama de a nu o tulbura cu paşii, încercând să mai descopăr ce lumi interesante mai ascund reflexiile sale...
Da, asta e una din micile mele obsesii (fotografice)... Îl văd ca pe un util exerciţiu de admiraţie mersul câteodată cu capul în pământ şi cu privirea aplecată, ca o contrapondere sănătoasă la timpul cât suntem cu capul în nori...
O revigorantă ploaie şi uite cum, în mediul ăsta de cultură, ca-ntr-un vas Petri, se nasc şi răsar oglinzi lichide, nebăgate de nimeni în seamă... cu excepţia neatenţilor care, călcând în ele, testează umiditatea totală a reflexiilor tulburate de paşi sau de adierea vreunei brize...
Ochiuri de lume, frânturi de univers citadin pe de-a-ndoaselea... dar într-un mod fascinant... de fiecare dată altcumva...
Câţi dintre cei pe care îi vedem trecând pe lângă noi în zilele umede şi ploioase, murmurând strâns printre dinţi nume de sfinţi şi de administraţii locale... câţi dintre aceştia văd cu adevărat lumea în care trăiesc... cine se mai minunează, stând şi privind în adâncul acestor ochiuri de oglinzi lichide? Poate doar nebunii, veţi spune... atunci, îmi place să ştiu că sunt unul dintre ei :) mi se mai întâmplă uneori să dau peste o astfel de oglindire interesantă şi să mă învârt în jurul ei cu teama de a nu o tulbura cu paşii, încercând să mai descopăr ce lumi interesante mai ascund reflexiile sale...
Da, asta e una din micile mele obsesii (fotografice)... Îl văd ca pe un util exerciţiu de admiraţie mersul câteodată cu capul în pământ şi cu privirea aplecată, ca o contrapondere sănătoasă la timpul cât suntem cu capul în nori...
excelenta realizare... numai bine!
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Valeriu! Asta cu bălţile şi frânturile de lume reflectate în ele... e una din micile mele obsesii (fotografice)... uneori e mult mai interesant să vezi lumea, având privirea în pământ şi capul aplecat... asta pentru a contrabalansa timpul cât suntem cu capul în nori... :)
RăspundețiȘtergereToate cele (mai) bune şi ţie!
fain cadru, iata o obsesie pe care o recunosc si in mine. Bine prins, sensibil cadru dar si text
RăspundețiȘtergereBine ai venit, Gabriel! Multumesc pentru vizita si cuvinte :)
RăspundețiȘtergereLumea cu siguranta s-a intors cu susu'-n jos. Si cu siguranta sunt tare faini nebunii astia care stau o clipa, sau mai multe, pur si simplu pentru a privi, pentru a se bucura de lucruri pe langa care cei mai multi trec grabiti. Pentru ca, nu-i asa, pretutindeni e graba asta nebuna. Catre ce, si de ce..nu-mi dau nici eu bine seama:)
RăspundețiȘtergereDar e bine atata vreme cat exista oameni cu sclipirea aceea:)
Foarte frumos.
RăspundețiȘtergereMulţumesc, trilematic domn!
RăspundețiȘtergere;)
RăspundețiȘtergereAm si eu o groaza de poze facute asa in cursul calatoriilor, tre sa ma apuc sa mai urc din ele pe blog.
Desi, din cate auid, se cam fura pe rupte in *.ro
se fură cu neruşinare... uite aici un exemplu: http://www.gabrielasabau.com/?p=188
RăspundețiȘtergere