Scrisori pentru Moş Crăciun

Nici nu ştiu ce aş putea să scriu despre miezul acestui fotoreportaj al lui Luci...
Asemenea scrisori şi cuvinte (şi în general starea sufletească şi mentală) ale copiilor aflaţi în secţiile de Oncologie mă blochează pur şi simplu; la ei nu ai să întâlneşti niciodată acel self-disillusionment, acea stare de automistificare... din contră... rar întâlneşti asemenea maturitate, seninătate şi realism în gând şi suflet... şi sunt până la urmă copii... de fapt nişte oameni mult prea maturi pentru nişte trupuri mult prea tinere...
Când citeşti rânduri în care dorinţele cele mai arzătoare sunt sănătatea şi petrecerea Sărbătorilor împreună cu familia, parcă restul nu mai are nici o relevanţă...
Scrisorile acestea pentru Moş Crăciun nu cer falsă milă şi compasiune... expeditorii acestor scrisori nu au nevoie de aşa ceva... ba din contră, noi, ceilalţi avem de învăţat de la ei lucruri precum maturitatea, seninătatea, tenacitatea, speranţa şi credinţa, voinţa şi găsirea resorturilor interioare pentru a trăi viaţa doar după lucrurile cu adevărat esenţiale...