marți, 4 noiembrie 2008

We... dding













Nu, nu m-am reprofilat pe fotografia de nuntă, nu m-am apucat de făcut bani din aşa ceva...
Am fost doar la vară-mea la nuntă... şi nu m-am putut abţine să las aparatul din mână...



8 comentarii:

  1. se poate face fotografie de arta si la o nunta, depinde de cata intelegere si interes au mirii pentru asa ceva. mie imi pare rau ca in romania nu exista inca gustul format pentru fotografii de nunta care sa reprezinte mai mult decat niste instantanee si poze de grup...
    prima imi place mult, le urez casa de piatra :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. subscriu simonei pentru ca fara vointa mirilor si intelegerea conceptului de amintire de calitate mai presus de un album facut de unul care filmeaza, fotografiaza si mai e si dj este foarte deteriorat in romania.

    sa dam exemplu portetele lui Paul Johnson (http://pauljohnsonphoto.com/) si putem vedea o paleta intreaga de portrete de foarte mare calitate. imi este clar ca nu ar fi putut realiza nimic din portofoliul ala daca "modelele" nu ar fi fost dispuse chiar si la o repetitie in prealabil.

    e mult de muncit si discutat aici, dar important e ca tu ca fotograf trebuie sa fi pregatit sa tratezi un posibil potential cu foarte mare atentie.

    Dane, imi plac fotografiile tale, a doua in special desi lumina de pe fata lor lasa de dorit, dar imi place ipostaza, expresia si incadrarea.
    Ultima este "hai sa stau si eu la fotografie" si pe miresica nu o prinde deloc ipostaza si unghiul asta.

    e un inceput totusi, iar un eveniment este o buna ocazie pentru exercitiu.

    spor in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulţumesc pentru cuvinte, sfaturi şi criticile constructive. Chiar că a fost un exerciţiu, bun de altfel pentru mine, chiar şi aşa ca nuntaş; avantajul în astfel de situaţii e că ai lejeritatea de a vdea puţin din afara posturii de mire/mireasă sau fotograf angajat la eveniment cam cum merg lucrurile; asta ca exerciţiu pentru eventuale viitoare evenimente...
    Am ales aici variantele tonate ale fotografiilor, aşa, să fie toate pe-un calapod; în ceea ce priveşte lumina la a doua fotografie, ai dreptate, Octavian; o să postez şi celelalte variante (parcă acolo, nefiind duotone, lumina e mai bună).

    RăspundețiȘtergere
  4. Un inceput promitator ... asteptam cu nerabdare continuarea. Prima si a doua imi plac.
    Am fost relativ recent la o nunta si erau 2 fotografi ... pe modelul daca pierde unul momentul celalalt e sigur acolo ... sau nu. Si-si mai dadeau niste impresii si niste gesturi de super cunoscator cand faceau poze. Iar sfarsitul a fost groaznic, fiecare trebuia sa pozeze cu mirii si stateau cei doi unul langa celalalt - aveau ambii wide angle - macar de unul facea portret si unul wide - oricum super jenant.

    RăspundețiȘtergere
  5. Si mie imi plac aceleasi poze ca celor care au comentat anterior, Dane: prima (care nu e deloc conventionala si o avantajeaza pe vara ta)si a doua pentru ca sunt amandoi fericiti; chiar daca aparent e poza de nunta, a doua e tot originala ca pozitie a mirilor, se vede ca tu le-ai dat ideea sa se simta relaxati si sa faca ce fac si in viata de zi cu zi; ultima insa nu o avantajeaza deloc pe vara ta si pare cautata, ca idee poate ca e buna dar nu arata bine in ea mireasa, e superba in prima poza si in ultima... mai bine nu :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Lumi, mulţumesc că ţi-ai făcut timp să treci pe la mine şi să îţi spui opinia :)
    Mă simt totuşi obligat să fac câteva precizări: în fotografiile pe care le vedeţi, regia nu a fost făcută de mine; ca simplu invitat, nu îmi puteam permite să impun eu celui care chiar se ocupa de fotografii cum să aşeze mirii sau ce regie să facă; nici mirilor nu puteam să le spun să mai stea la o rafală de fotografii doar pentru mine (la câte aveau ei pe cap săracii.. şi stres şi emoţii şi căldură...)
    Aşa că am făcut fotografiile, învârtindu-mă pe lângă şi în jurul mirilor, cu atenţie, pentru a nu deranja sau încurca pe cei care fuseseră angajaţi să îşi facă meseria...
    Asta nu înseamnă că am stat în fundul fotografului oficial şi i-am copiat toate mişcările, punctele de staţie, încadrările sau compoţiziile... chiar deloc; voiam să mă pun pe mine însumi în postura celui care trebuie în asemenea situaţii să încerce să lase clişeele deoparte şi să vadă totul prin prisma şi obiectivul propriu şi personal. De fapt, se şi vede că eu am ales alte variante decât cele ale fotografului, de vreme ce fotografiam amândoi simultan(nu mai pun la socoteală şi pe alţi nuntaşi cu aparatele lor foto care se mai înghesuiau şi ei să fotografieze câte un moment...)
    Cam asta a fost... în atare condiţii, astea sunt fotografiile pe care am reuşit să le fac... mai bune, mai puţin bune... vă mulţumesc tuturor de încurajări şi de critici.
    M-aţi făcut să mă mai gândesc la ceea ce scriam prin 13 octombrie şi să îmi mai tratez timiditatea fotografică, să mai fac şi "poze cu oameni".
    Hai că se simte mirosul începutului de sfârşit de săptămână... Toate cele (mai) bune tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  7. timiditatea fotografului...groaznica boala; trebuie sa te tii de tratament altfel nu scapi de ea; prima poza imi place; e momentul cu aruncatul buchetului? si a doua e faina...

    RăspundețiȘtergere
  8. Expresia magica ii - cu tupeu inainte. Lasa tiimditatea la o parte ... daca nu poti, bea ceva inainte ... s-ar putea sa ajute :D. Si s-ar putea sa ai niste surprize si sa constati ca cei care au fost angajati sa-si faca "meseria" se vor inspira chiar de la tine ... nu se stie niciodata. Vorba aia ... incercarea moarte n-are ;-)

    RăspundețiȘtergere