... o discuţie, pe o bancă, în parc...
sau, sătul de atâtea discuţii...
un somn bun, pe-o ureche care ascultă cum creşte iarba...
În rest, cu vremea asta bună, am mai ieşit şi eu la plimbare cu aparatul foto şi cu Sety prin câteva din parcurile Oradei, pe la magnolii, în dezolantul (ex) spaţiu verde din jurul
retrocedatului palat baroc, prin parcul Petofi sau parcul 1 Decembrie... voi reveni cu fotografii (deşi am rămas restanţier la greu cu postarea fotografiilor făcute... aştept canicula pentru a scoate spre răcorire fotografiile făcute cu Papuashu şi Miţă prin Maramureş, în martie...);
Toate bune şi frumoase... soarele străluceşte, iarba creşte, copacii ne îmbată cu miresmele florale, albinuţele au ieşit la muncă... şi ca albinuţele, aşa şi oamenii...
A început sezonul expunerii epidermei (mult prea) albe; pe unde vezi un petec de iarbă, hop şi bronzolacii primăvăratici la captat ultraviolete şi la produs vitamina D... şi nu oricum... poziţii din alea cât mai "ergonomice" pentru a beneficia la maxim de soare, loţiuni şi alte alifii adjuvante aliniate frumos în jurul păturii...
Dup-atâta frig şi ceaţă, nu mai avem răbdare nici să vină vara calendaristică... parcă e mai bine aşa, pe un soare din ăsta mai primăvăratic, pe un pământ abia ieşit din iarnă şi o vegetaţie care abia acum se trezeşte la viaţă... Îmi şi aduc aminte de vorba bătrânilor care spuneau "nu sta jos, că pământu-i încă rece!"; ce mai contează, atâta timp cât ne
simtem bine, expunându-ne brânzeturile la soare...
Şi după ce am trecut de trupurile dezgolite aliniate pein parcuri la bronzat, merg mai departe, dar ce să vezi... trebuie să am mare grijă cum merg pe alei, să nu care cumva să intru în aria de acoperire a... tinerilor băieţi înarmaţi cu aparate foto profi care le fac pe fătucele pubere să simtă gustul apetisant al pozatului
artistic...
Primul semn că în zonă acţionează bande bine organizate de pozarăşi si modeliste este costumaţia (mult prea)
glemăr a fetelor care îşi fac "la comandă" un set de poze profi... şi nu penttu cine ştie ce eveniment sau ocazie... ci doar aşa, că e trendi-flendi să fii
modeala vreunui
fotograf profesionist (ce naiba, că doar uite ce scule are... mamă, uite ce lung şi gros e obiectivul ăla... ăsta e profi aparatu, aşa? :)) care mai face şi el un leu de doi pe criza asta, împărţind prin şcoli sau licee fluturaşi în care invită potenţialii cleienţi la un şuting de poze artistice făcute cu scule profi DSLR EOS... D... 12Mpx... EF... L... USM... DX ASF... VR... Speedlight iTTL...
Departe de mine să incriminez în vreun fel sau să se creadă că am un cui împotriva ăstui lucru, dar mă distrează la culme aburii (că nu le pot spune fumurile) tinerelor fete care îşi cheltuie alocaţiile (şi bonusurile de la părinţi) cu un şuting din ăsta care se finalizează cu un DVD plin de poze numa' bune de pus pe haifaiv (nu pe "pitzipoanca.org", că lipsesc din cadru băile, WC-urile, canapelele şi carpetele cu răpirea din serai).
Şi cum să nu te apuce râsu' când o fătucă din asta toată extaziată că se află în faţa unui tip care se învârte în jurul ei şi o trage-n chip din toate poziţiile, se apucă şi începe să urle la sărăntocii care se plimbă şi ei prin parc "nu mai umblaţi pe aici că-mi intraţi în cadru!" :)) şi atunci mi-am dat seama că de fapt ea se înţelesese cu fotarăşu în ceea ce priveşte punctul de staţie şi profunzimea de câmp, astfel încât să o avantajeze... aaa am uitat, cu teleu' ăla şi de jos în sus, cu o compoziţie închegată a portretului, singurele chestii care intrau atunci în cadru erau crengile copacului abia înfrunzit şi... infinitul cerului... aşa că... Evacuaţi, băi, parcul, să poate io să pozez! :))
E cu totul şi cu totul relaxant să apuci în vreun parc, să stai pe o bancă (
obligator să nu intri -n cadru) şi să te minunezi la un asemenea
hepăning...
Şi uite că m-am luat cu vorba şi am uitat să menţionez că mai nou la Oradea avem, în Şanţul Cetăţii, un Parc Dendrologic; nu am apucat să ajung şi pe acolo pentru a exemplifica cu fotografii, dar promit cu deştiu' pe declanşator că revin cu detalii.
.jpg)
