Ce poate fi mai fain decât să ai ocazia de a evada din urbanul sufocant...? Şi cum nu se putea rata aşa o ocazie, am sfâşiat în grabă zeghea ternă a cotidianului şi am plecat pentru 3 zile la Cabana de vânătoare Cetariu, aparţinând de Ocolul Silvic Săcueni. Da nu vă gândiţi că am mers la vânătoare (not this time ;) ... am tras doar cu aparatul foto şi am scos pe teren cele două exemplare Vier Pfoten din dotare, pe Sety şi pe Duc.
Zona e foarte faină... pădure, lac, oameni faini... o plăcere să te rupi de lume câteva zile şi să-ţi reîncarci bateriile...
Lacul...
Din păcate, luciul de apă nu am mai fost întreţinut de foarte multă vreme... Dragarea şi decolmatarea, popularea cu peşte, toate astea sunt amintiri dulci-amărui depănate în jurul focului nocturn din filigorie...
Un mic dejun copios luat după un somn excelent...
Mâncare a fost destulă... chiar şi pentru a o împărţi cu un... fluture :D Flămânda lepidopteră se pare că era atrasă de omleta noastră :)
Cu atâtea calorii la bord, am putut începe explorarea împrejurimilor...
... şi admiratul florilor sălbatice, în aerul încă reavăn al dimineţii...
După ce partida de pescuit s-a terminat (ştiu, aţi fi vrut să mă vedeţi şi cu undiţa în mână, dar ca Peşti respectabil care-s io, pe persoană psihică, nu se cădea să-mi capturez colegii de zodie) şi având asigurată masa de seară, am găsit răgazul necesar pentru a-mi hodini înotătoarele, la umbră, ferit de soarele amiezii...
Oricum, nu am fost singurul care am scos limba de căldură...
Sety, într-o pauză de urmărit peştii...
Dacă a văzut că e rost de tras în chip, nu a putut pentru ca să refuze un portret...
Duc, fiind în tabără de instrucţie intensivă, s-a bucurat de momentele libere...
Apoi, încă o tură în natură...
De data asta, până la locul numit La Răstignire... Un stejar secular, aflat la o răscruce de drumuri... Un copac cu o menire aparte... Un fel de răstălmăcire locală a stejarului Mamvri... O foarte interesantă substituire a crucii, a troiţei specifice răspântiilor rurale... O răstignire direct pe lemnul brut, la esenţa materialului crucificator...
Din păcate, amprenta vremurilor prezente se simte... jerbele şi coroanele din plastic...
Din păcate, amprenta vremurilor prezente se simte... jerbele şi coroanele din plastic...
Momente de linişte şi relaxare, pe malul lacului...
Reverie, pe înserat...
Fundalul sonor (100% bio), asigurat cu succes de armada brotăcească şi de hoardele nesimţite de ţânţari subţiri la glas şi însetaţi vampiristic :D
Răcoarea serii nu s-a lăsat foarte mult aşteptată; atacul insectelor înzestrate la cap c-o sculă minusculă, cu pretenţie de nas a continuat, totuşi până destul de târziu...
Ce ne-a mai salvat a fost focul (adică fumul) la care am pregătit cina... Şi discuţiile din jurul vetrei arzânde.
Ce ne-a mai salvat a fost focul (adică fumul) la care am pregătit cina... Şi discuţiile din jurul vetrei arzânde.
ehe..ce fain!
RăspundețiȘtergerewow, wow.. wow :)
RăspundețiȘtergereMulţam fain de trecere şi vorbe :)
RăspundețiȘtergeresupeeeeeerb
RăspundețiȘtergere..lac cu pesti :D
un we relaxant si prin puterea exemplului vom face si noi ca voi ... cu voi :))
abia asteeept :D
Sety abia aşteaptă să îţi dea deşteptarea în felu-i inconfundabil :D
RăspundețiȘtergerefrumos!
RăspundețiȘtergeremi-ai facut o pofta cu omleta aiaaaa!!@_@