Forum vs. Comunitate

De un cincinal încoace, am plăcerea de a fi membru al ClubOpel. În consecinţă, mi-a căzut din cer o nemţoaică neagră, cu care am o relaţie extra... ordinară :D
În cadrul clubului, am avut plăcerea să ajut şi eu la organizarea Felix Opel 2009.
Care-i faza? (poate, vă întrebaţi)... Unii s-ar putea să zică... Da, un simplu forum al disperaţilor după Opel... O adunătură de inşi care nu fac altceva decât să pălăvrăgească despre respectiva marcă de autoturisme...
Atunci cum să explic cuiva care ar putea crede aşa ceva că în toate judeţele ţării există colegi opelişti care în mod voluntar s-au oferit să dea ajutor altora, la nevoie, la orice oră din zi sau noapte...
Dar azi, în spaţiul acesta virtual de întâlnire al opeliştilor, am citit următorul text, care zic eu, nu mai are nevoie de nici un comentariu...

Fratilor, cum e prin tara, pe unde sunteti, mie nu prea imi vine sa stau pe curu meu cand vad la televizor ce-i prin tara. Ziceti care pe unde stie zone in care chiar este nevoie de voluntari pentru evacuare. Am doua maini, doua picioare, masina ma ajuta cat de cat, niste echipament (corzi hamuri) as avea, poate mai fac rost si de un om doi...
Nu prea e de stat, ziceti va rog ce si pe unde e de facut. Si poate se mai alatura si altii.
Astept,
Bogdan Iosif

Un om extraordinar, cu o iniţiativă pe măsură... Păcat că ţara a ajuns cum a ajuns... Şi oricât de anacronic ar părea, asemenea oameni încă mai trăiesc pe plaiurile astea mioritice...
Da... Cam asta ar face diferenţa între un forum şi o... comunitate.
Opelişti orădeni şi bihoreni, ne vedem duminică, la ora şi locul ştiut ;)

Departe de lumea dezlănţuită

Ce poate fi mai fain decât să ai ocazia de a evada din urbanul sufocant...? Şi cum nu se putea rata aşa o ocazie, am sfâşiat în grabă zeghea ternă a cotidianului şi am plecat pentru 3 zile la Cabana de vânătoare Cetariu, aparţinând de Ocolul Silvic Săcueni. Da nu vă gândiţi că am mers la vânătoare (not this time ;) ... am tras doar cu aparatul foto şi am scos pe teren cele două exemplare Vier Pfoten din dotare, pe Sety şi pe Duc.

Zona e foarte faină... pădure, lac, oameni faini... o plăcere să te rupi de lume câteva zile şi să-ţi reîncarci bateriile...

Lacul...

Din păcate, luciul de apă nu am mai fost întreţinut de foarte multă vreme... Dragarea şi decolmatarea, popularea cu peşte, toate astea sunt amintiri dulci-amărui depănate în jurul focului nocturn din filigorie...

Un mic dejun copios luat după un somn excelent...

Mâncare a fost destulă... chiar şi pentru a o împărţi cu un... fluture :D Flămânda lepidopteră se pare că era atrasă de omleta noastră :)

Cu atâtea calorii la bord, am putut începe explorarea împrejurimilor...

... şi admiratul florilor sălbatice, în aerul încă reavăn al dimineţii...

După ce partida de pescuit s-a terminat (ştiu, aţi fi vrut să mă vedeţi şi cu undiţa în mână, dar ca Peşti respectabil care-s io, pe persoană psihică, nu se cădea să-mi capturez colegii de zodie) şi având asigurată masa de seară, am găsit răgazul necesar pentru a-mi hodini înotătoarele, la umbră, ferit de soarele amiezii...

Oricum, nu am fost singurul care am scos limba de căldură...
Sety, într-o pauză de urmărit peştii...
Dacă a văzut că e rost de tras în chip, nu a putut pentru ca să refuze un portret...

Duc, fiind în tabără de instrucţie intensivă, s-a bucurat de momentele libere...

Apoi, încă o tură în natură...

De data asta, până la locul numit La Răstignire... Un stejar secular, aflat la o răscruce de drumuri... Un copac cu o menire aparte... Un fel de răstălmăcire locală a stejarului Mamvri... O foarte interesantă substituire a crucii, a troiţei specifice răspântiilor rurale... O răstignire direct pe lemnul brut, la esenţa materialului crucificator...
Din păcate, amprenta vremurilor prezente se simte... jerbele şi coroanele din plastic...

Momente de linişte şi relaxare, pe malul lacului...
Reverie, pe înserat...

Fundalul sonor (100% bio), asigurat cu succes de armada brotăcească şi de hoardele nesimţite de ţânţari subţiri la glas şi însetaţi vampiristic :D

Răcoarea serii nu s-a lăsat foarte mult aşteptată; atacul insectelor înzestrate la cap c-o sculă minusculă, cu pretenţie de nas a continuat, totuşi până destul de târziu...
Ce ne-a mai salvat a fost focul (adică fumul) la care am pregătit cina... Şi discuţiile din jurul vetrei arzânde.

Rodul partidei de pescuit de peste zi...

După miezul nopţii, la o ultimă plimbare, înainte de reîntoarcerea la dormitorul răcoros...

Efemeridele fotografului

Ştim cu toţii că a fotografia înseamnă a scrie cu lumină... Şi că lumina, de orice fel ar fi ea (numai bună să fie), este condiţia sine qua non pentru ca noi, ăştia cu aparatele foto la ochi, să putem umple cu avânt artistic şi tehnic nenumăraţi GB de carduri sau role de film...
Şi dacă până acum efemeridele nu suscitau cine ştie ce interes pentru marea majoritate a potenţialilor utilizatori (ele fiind practic nişte tabele destul de anoste pentru neiniţiaţi), acum a fost posibilă traducerea tuturor acelor date în informaţie vizuală, mai "digerabilă" şi de către fotografi, fiinţe vizuale prin excelenţă...
Aşadar, The Photographer's Ephemeris ne pune pe tavă, pentru a vedea mai bine care e treaba cu răsăritul şi apusul soarelui, traseul şi fazele lunii, toate aceste informaţii, într-o manieră cât se poate de vizuală, tocmai pentru a ne ajuta să ne planificăm mai bine turele fotografice şi să putem beneficia la maxim de lumina diurnă sau nocturnă...
Buuun... Şi dacă ne-a amorţit gâtul de la atâta stat cu ochii-n soare şi am răguşit din cauza urlatului la lună, trebuie să ştiţi că pentru a descărca aplicaţia de aici, aveţi nevoie mai întâi de Adobe Air. După instalare, dacă mai aveţi nevoie de ajutor suplimentar pentru a vă prinde cu se mănâncă efemeridele astea, mai puteţi găsi aici nişte tutoriale.
Gata cu vorbele, mă duc să mă dau cu 2 litri de soluţie anti-ţânţari şi să ies în noapte, cu aparatul foto îndreptat spre cer...

Vă doresc tuturor lumină bună!

Cursa Răţuştelor Oradea

Musai cu muzică :))

Ieri am fost şi eu la prima ediţie orădeană a Cursei Răţuştelor. Până la urmă, în ciuda caniculei, s-a adunat destul de multă lume, copii, părinţi şi bunici care au luat parte la concursul caritabil.

Dacă vă place mai mult pe Iutub, slide-ul cu fotografiile îl puteţi vedea aici.

Scena, în aşteptarea concursului...

(şi) fără ei, nu s-ar fi putut organiza evenimentul...



Pregătirile sunt în plină desfăşurare...

Fanfara Poliţiei de Frontieră, cu un program muzical zglobiu,
a încercat să mai răcorească atmosfera...



Trofeul pregătit pentru Ştafeta Ciclistă aştepta cuminte...

... sosirea participanţilor la ştafeta pe două roţi, pornită din Nufărul...

...între timp, colecţia de raţe creştea...



şi câţiva copii au fost chemaţi pe scenă să o aleagă pe cea mai frumoasă...



apoi au fost lansate la apă...



... sub atenta supraveghere a celor de la Salvamont-Salvaspeo...



Prima a ajuns raţa-negresă :D salvată la timp în barcă...



... între timp, la podul pietonal aflat mai în amonte,
miile de răţuşte aşteptau cuminţi în saci marea lansare la apă...





... după o mică întârziere, a început să plouă cu răţuşte... :)





Crişul Repede invadat de silenţioasa şi galbena armadă... :)





... iar mulţimea de participanţi la eveniment
a petrecut pata galbenă către linia de finish...

La final, au fost date şi premiile, deşi a durat destul de mult până ce comisia a procesat datele cu câştigătorii...
Noroc cu mulţimea de copii ce au urcat pe scenă pentru a mai umple golul, cu poezii sau cântece...

În căutarea Regelui - Ciupearcă...

O binevenită plimbare matinală prin pădure, la cules de ciuperci şi la fotografiat...

Din păcate, nu vă pot arăta cum a ieşit ulterior reţeta de tagliatelle cu ciuperci... Am fost prea ocupat cu mâncatul... :)

disclaimer: în timpul procesului de culegere şi fotografiere, nu au fost folosite decât în scop educativ şi fotografic speciile de ciuperci bolunde sau dănţăuşe;

Addenda tardivă : sau poate preferaţi Pleurotus ostreatus crescute din "Pempărşi"...?