luni, 16 noiembrie 2009

N-ai cu cine, bă, n-ai cu cine... Ce vrei bă? Nişte... bibliotecari...






Am o greaţă viscerală când vine vorba de politică... nici să n-aud de aşa ceva... dar uite că şi în condiţiile astea se poate întâmpla ca această madamă bine să te aducă la capătul răbdării şi să te facă să-ţi verşi tot năduful... pe cine? Pe politicieni? Aiurea... nişte mitocani şi nesimţiţi, de la - la + infinit, cu interval deschis...
Post factum, am aflat şi eu de "confruntarea" aia TV dintre Băsescu şi Antonescu... Bun material didactic pentru a se ilustra până unde poate merge mitocănia, nesimţirea şi incultura unora... care, din păcate, ne mai şi conduc... Cum să-ţi mai alegi - în astfel de condiţii - cu grijă stăpânii?
Şi să nu credeţi că m-a luat aşa subit pe sus aburul politichiei... da' nu poci pentru ca să stau şi să tac, văzând cum îmi este batjocorită fără jenă breasla asta a slujitorilor memoriei omenirii, a bibliotecarilor din care fac şi eu parte...
Şi dacă, într-un articol anterior prezentam un material cam tot pe această temă, acum mi se pare că nesimţirea a mers mult prea departe...
Dacă un şef de stat a ajuns să catalogheze - cu o atitudine atât de ireverenţioasă - această breaslă ca fiind una de cea mai joasă speţă, că oamenii care slujesc templul cărţii şi al informaţiei, al memoriei colective sunt nişte boschetari şi neisprăviţi, nişte resturi sociale insignifiante, atunci... ce să mai zic... dacă vreun bibliotecar mai are vreo urmă de demnitate în sinea lui, atunci să se gândească bine dacă la alegeri pune ştampila pe un individ pe care atâta-l duce capul să gândească, să creadă şi să spună despre breasla bibliotecarilor...
Când spuneam că bibliotecarii, din păcate (sau din fericire), nu constituie masă de manevră pentru anumiţi politicieni, nu greşeam deloc... dar partea mult mai gravă e că suntem precum nişte furnici călcate de o maşină, pe drum... ele nu pot concepe motorul cu explozie...
Vai şi amar, şef de stat...
Ce să mai facă, în astfel de condiţii, bibliotecarii? Se spune că, dacă într-o aernă de circ sunt doi clovni care se maimuţăresc, poţi intra şi tu în arenă şi să reciţi chiar şi din Shakespeare, că oricum vei fi considerat doar un al treilea clovn...
Şi atunci, nu ne merităm, oare, soarta? Să aducem iară şi iară la putere pe unii care te desconsideră total ca persoană, ca profesionalism şi ca grup social? Oricum, pentru unii nu reprezinţi decât un procent dintr-o gloată informă care trebuie guvernată şi călăuzită pe cele mai înalte culmi ale civilizaţiei...
Şi încă ceva... pot să pun pariu cu oricine, aici şi acum, că NICI O ASOCIAŢIE PROFESIONALĂ sau din domeniu NU VA REACŢIONA ÎN NICI UN FEL la mitocăniile, defăimarea şi umilirea pe care un şef de stat a adus-o propriilor săi cetăţeni, fie ei şi aparţinători ai unei clase inferioare, cea a bibliotecarilor...
Şi ştiţi de ce nu va reacţiona nimeni? Pentru că pumnul în gură (mai ales în gura celor din Cultură) a fost şi este o stare naturală de raporturi între cei de sus şi restul lumii... Ar fi cazul să se schimbe totuşi câte ceva...
Ce rost ar avea să stai să explici cuiva precum şefului statului importanţa crucială pe care o are cultura, civilizaţia şi educaţia, toate făcute şi prin prisma şi cu ajutorul bibliotecilor sau a celor care slujesc acest edificiu esenţial în destinul unei naţii...
Poţi să fii prieten la cataramă şi la alte cele cu Liiceni şi Cărtăreşti, poţi foarte lejer ca timp de 5 ani să tot citeşti pe Levantul... tot degeaba... Dacă şeful statului gândeşte aşa, atunci ce pretenţii să mai ai ca un simplu primar de prin cine ştie ce comună să poată pricepe importanţa înfiinţării şi dotării unei biblioteci sau a unei şcoli, lucruri care nu aduc profituri imediate, din care nu ies bani de spălat prin campanii electorale... o cârciumă sau cine mai ştie ce stabiliment sunt muult mai importante pentru prostirea şi îndobitocirea maselor, pentru ca mai apoi să poată fi mânate precum vitele la vot...
Hai că mă duc să iau o supradoză de antivomitive... Zofran (noa, că am făcut şi reclamă), hir ai cam!

11 comentarii:

  1. Si ma rog, de ce un bibliotecar nu poate fi presedinte? CU UN MARINAR E MAI BINE?

    Nu inteleg de ce nu s-a inaintat o scrisoare de la ABR?

    RăspundețiȘtergere
  2. Un bibliotecar, se pare, că nu va avea niciodată tupeul şi nesimţirea, "calităţi" esenţiale pentru accederea în clubul "băieţilor deştepţi"...
    ABR? Tare aş vrea eu să văd vreo reacţie notabilă...

    RăspundețiȘtergere
  3. Asteptam sa vedem ce se intampla, apreciez articolul tau!

    RăspundețiȘtergere
  4. mda, trist rau de tot

    asta inseamna un subiect dezbatut din pacate prin prisma altor valori ...lipsa a celor care ar fi trebuit sa inteleaga si sa aprecieze una din putinele categorii de intelectuali din tara asta

    n-avem nevoie de ei, poate niste "meseriasi" cailficati ar fi bine-veniti

    intr-adevar, lista calitatilor nu sunt nicidecum cele la care ne gandim noi, le-ai enumerat tu mai sus, asa ca o luam de la capatul ideii din cercul ce nu ne vrea afara.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acuma si tu, Dane, ce vrei, cultura de la un marinar betiv si cur...?

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai vazut si inregistratea video a discursului? Vezi pe Prolibro. Mie mi se pare ca e o diferenta foarte mare intre ce spune Antonescu ca spune Basescu si ce a spus Basescu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Domnule coleg, stiu din proprie experienta ca un bibliotecar prima data se informeaza pe sine iar apoi intra in discutii sau in scrieri. Daca vei urmarii tot dialogul intre cei doi candidati la presedentie, mare iti v-a fi mirarea cand vei constata ca nici pe departe nu ai dreptate. Cuvantul" boschetar" il foloseste Antonescu, iar de plans nu cred ca e cazul, ma gandesc oare cand am avut o situatie salariala mai buna ca acum, sa fi fost pe vremea lui Iliescu? Nicidecum stimate coleg. Sunt pro Basescu si vreau continuitate. Mai exista si alte probleme pe lumea asta decat sa vorbim 90% de pensii si salarii, de 20 de ani doar de asta vorbim, si daca am vorbi 24 H pe zi, tot nu ar putea fi marite mai mult, muncitorul roman are o productivitate mica, nu avem industrii de inalta tehnologie, iar bugetarii nu sunt functionari peste americani sau elvetieni, impozitul vine de la cateva firme mici si necajite, bugetul este cheltuit 100% plus deficitul. Deci problema aici trebuie pusa cum sa facem sa crestem constant an de an, in nici un caz la anul nu va fi ca in grecia, tara relativ saraca intre cele bogate, dar pana la nivelul ei ne mai trebuiesc 10 ani de facut treburile bine, nu cereti salarii mari inainte ca sa marim productia, este ca si cand am punem caruta inaintea cailor. Romanii inca nu se rup cu munca, cu seriozitatea, tara arata in unele locuri mizerabil, cum sa aduci turisti, romanii inca nu sunt prea calificati, vezi populatia de la tara, ce facem cu alcoolicii? cu tiganii, prostituatele, cersetorii, bugetarii fara numar, posturi obtinute pe relatii etc.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Claudia: literal, da, ai dreptate... dar eu nu am scris dand citate, ci ca idee... nu am spus nicaieri ca Basescu ar fi amintit cuvantul boschetar... parerile sunt strict personale, chiar daca unele cuvinte inspirate din discursul antonescian... so what? aici vorbim de niste idei, nu ne legam strict de ce a spus unul sau altul; e foarte clar ce e in capul lui Basescu... unii pot fi de acord, altii nu; in plus, in vecii vecilor nu ma mai poate cineva convinge de bunele intentii ale personajului politic adus in discutie. Am avut timp 5 ani sa vad si sa simt pe pielea mea...Asa ca mi se pot pune in carca interpretari de doi lei si infricosatoare increderi in niste vorbe goale... este o tara libera... Iar daca acum unii din noi incearca sa se scarpine pe dupa cap pentru a ajunge la cealalta ureche si sa mai dreaga ce mai e de dres pe ici pe colo, prin partile esentiale, spunand ca tot breasla asta este in parte vinovata de imaginea pe care o are, prin faptul ca nu lucreaza activ la reconstruirea imaginii ei... Din pacate, metodele prin care ar putea bibliotecarii atrage cumva atentia opiniei publice si celor de la putere nu constau in blocari de drumuri, in autoincendieri in piata publica sau in aruncatul cartilor pe ferestrele bibliotecilor, in semn de protest... aceste manifestari extreme si disperate nu sunt specifice noua... dar faptul ca si de noi depinde responsabilitatea educarii si civilizarii natiei din care facem parte (lucru atat de putin sesizabil tocmai de cei care au puterea de decizie la indemana...) e cu atat mai frustrant cu cat valorile trambitate si puse in practica de varfurile societatii sunt cele diametral opuse spiritului luminat si civilizator al templului cartii si slujitorilor sai... Alte tari si-au dat seama la timp de importanta acestei bresle si acum au ajuns unde au ajuns... din pacate la noi, vedem prea bine unde am fost si unde suntem... viitorul suna bine, nu-i asa?
    Si tot ca o coincidenta... nu demult, cand si magistratii erau in mare greva generala si refuzau sa intre in salile de judecata (ce pacat ca doctorii nu fac la fel... sa lase pe masa de operatie un magistrat deschis si sa porneasca spontan o greva...), tot ca prin nu stiu ce minune, tot breasla asta a bibliotecarilor cazuse la mijloc, unii din grevistii magistrati spunand ca ei nu pot fi comparati cu bibliotecarii si cu salariile lor... dupa cum se vede, am devenit un fel de etalon... si asta nu e de bine...
    @ Anonim: domnule coleg anonim, in primul rand, eu nu am scris, cautand ca pe Sfantul Graal adevarul si dreptatea... acest blog este unul cat se poate de personal, iar daca cineva nu se regaseste in cele scrise de mine aici, poate foarte usor sa se orienteze catre formatorii de opinie consacrati, catre deontologi... este de unde alege...
    Nu ma gasesc deloc prins in clenciurile politice deoarece am libertatea de a nu fi inregimentat absolut deloc din punct de vedere politic... spre deosebire de altii...
    Trecand peste greselile de ortografie ("vei urmarii", "presedentie" "iti v-a fi") si inainte de a ma autodenunta pentru o ardere pe rug in piata publica, deoarece am indraznit sa am ceva impotriva vrednicului carmaci, fug rapid la tabara galbena si adversa sa imi ridic (ras)plata pentru marile (de)servicii aduse...
    Declar in continuare deschisa lupta ascutita de clasa; sustinatorii inraiti, au ocazia sa se desfasoare plenar aici...
    Au mai ramas de la Sety si Albuta catteva ciolane de ros...

    RăspundețiȘtergere
  9. Dan, comentariile de pe prolibro erau rezultatul supararii mele ca e asa de usor sa scoatem idei "clare" de unde nu exista cuvinte care sa le exprime. Imi pare rau daca te-ai suparat pentru ceea ce am spus. Si pe mine m-a prins ceea ce i-a atribuit Crin Antonescu lui Basescu insa mi s-a parut uimitoare diferenta intre ce a spus Antonescu si ce a spus de fapt Basescu. "Spiritul" nu se construieste pe goluri si banuieli.

    Nu spune nimeni ca trebuie sa-l placi pe Basescu. Eu spuneam numai ca ne e mai usor sa tragem concluzii care ne convin decat sa le punem sub semnul intrebarii valoarea de adevar.

    Despre partea cu de ce suntem unde suntem in profesia noastra...e mult de spus. O fi scarpinare dupa cap daca vrei sa ii spui asa insa nu o sa vina nimeni sa ne ridice in slavi pentru ca avem o profesie atat de importanta. Nu vreau sa te dezamagesc insa bibliotecile au ajuns unde au ajuns in alte parti deoarece si-au dovedit eficienta si si-au castigat un rol precis in societate. Nu a venit nimeni sa intrebe bibliotecarii daca au nevoie de suport si de bani, daca le place legea care ii guverneaza, daca au dorinte...Peste tot au fost scopuri care se doreau atinse (cum ar fi cel din educatie prezentat de Basescu de exemplu) si profesionisti care au reusit sa convinga ca institutia bibliotecii e cea mai potrivita sa ajute in acest sens. Daca convingi, primesti bani si suport...si daca faci treaba bine vine si respectul. Daca nu, nu.

    In Romania respectul pentru institutia noastra este doar formal. Nu cred ca are nici un sens sa asteptam si sa speram ca pe baza acestui respect vom supravietui.

    RăspundețiȘtergere
  10. Din păcate, atât în România, cât şi în lume, există o graniţă foarte bine definită între moralitate şi utilitate. Pe de o parte există cultura şi tradiţia, iar pe de altă parte există profitul. Într-un sistem monetar, alegerea se face foarte uşor; poate prea uşor. Normalul pur şi simplu nu se mai vinde.
    Toată treaba asta duce la educarea proastă a publicului: divertisment în loc de cultură, „shopping” adoptat ca stil de viaţă ş.a.m.d.

    Rezultatul?... Se închid librării şi se deschid farmacii; şi asta e doar partea evidentă.

    Da, e trist ce se întâmplă, dar cu cât acceptăm mai repede că ăsta e noul „normal”, cu atât putem preveni mai din timp un mare colaps.

    Dacă aleşii noştri au adus ofense oamenilor de cultură, eu aduc doar laude. Sper ca breasla să nu se lase descurajată de astfel de evenimente, ci să ia în considerare mai degrabă mulţumirile cititorilor... până la urmă, pentru ei existaţi, chiar dacă finanţarea vine de la Stat.

    Mult succes în continuare!

    RăspundețiȘtergere
  11. Dane, ai dreptate, si mie mi-e greatza de politica dar care e cealalta varianta? Sa te inchizi in turnul de fildes? Sa crezi ca mizeria nu te va atinge/influentza? Cel putzin pana acum practica ne-a aratat ca politica ne face viata amara (vei fi de acord cu mine ca datorita imbecilitatii si a hotiei nerusinate a politicienilor nostri intelectualul roman nu are bani sa mearga intr-o excursie la Viena, de exemplu, in conditiile in care bunicii nostri intelectuali isi permiteau acest lux). Iti las tie concluziile.

    RăspundețiȘtergere