N-ai cu cine, bă, n-ai cu cine... Ce vrei bă? Nişte... bibliotecari...

Am o greaţă viscerală când vine vorba de politică... nici să n-aud de aşa ceva... dar uite că şi în condiţiile astea se poate întâmpla ca această madamă bine să te aducă la capătul răbdării şi să te facă să-ţi verşi tot năduful... pe cine? Pe politicieni? Aiurea... nişte mitocani şi nesimţiţi, de la - la + infinit, cu interval deschis...
Post factum, am aflat şi eu de "confruntarea" aia TV dintre Băsescu şi Antonescu... Bun material didactic pentru a se ilustra până unde poate merge mitocănia, nesimţirea şi incultura unora... care, din păcate, ne mai şi conduc... Cum să-ţi mai alegi - în astfel de condiţii - cu grijă stăpânii?
Şi să nu credeţi că m-a luat aşa subit pe sus aburul politichiei... da' nu poci pentru ca să stau şi să tac, văzând cum îmi este batjocorită fără jenă breasla asta a slujitorilor memoriei omenirii, a bibliotecarilor din care fac şi eu parte...
Şi dacă, într-un articol anterior prezentam un material cam tot pe această temă, acum mi se pare că nesimţirea a mers mult prea departe...
Dacă un şef de stat a ajuns să catalogheze - cu o atitudine atât de ireverenţioasă - această breaslă ca fiind una de cea mai joasă speţă, că oamenii care slujesc templul cărţii şi al informaţiei, al memoriei colective sunt nişte boschetari şi neisprăviţi, nişte resturi sociale insignifiante, atunci... ce să mai zic... dacă vreun bibliotecar mai are vreo urmă de demnitate în sinea lui, atunci să se gândească bine dacă la alegeri pune ştampila pe un individ pe care atâta-l duce capul să gândească, să creadă şi să spună despre breasla bibliotecarilor...
Când spuneam că bibliotecarii, din păcate (sau din fericire), nu constituie masă de manevră pentru anumiţi politicieni, nu greşeam deloc... dar partea mult mai gravă e că suntem precum nişte furnici călcate de o maşină, pe drum... ele nu pot concepe motorul cu explozie...
Vai şi amar, şef de stat...
Ce să mai facă, în astfel de condiţii, bibliotecarii? Se spune că, dacă într-o aernă de circ sunt doi clovni care se maimuţăresc, poţi intra şi tu în arenă şi să reciţi chiar şi din Shakespeare, că oricum vei fi considerat doar un al treilea clovn...
Şi atunci, nu ne merităm, oare, soarta? Să aducem iară şi iară la putere pe unii care te desconsideră total ca persoană, ca profesionalism şi ca grup social? Oricum, pentru unii nu reprezinţi decât un procent dintr-o gloată informă care trebuie guvernată şi călăuzită pe cele mai înalte culmi ale civilizaţiei...
Şi încă ceva... pot să pun pariu cu oricine, aici şi acum, că NICI O ASOCIAŢIE PROFESIONALĂ sau din domeniu NU VA REACŢIONA ÎN NICI UN FEL la mitocăniile, defăimarea şi umilirea pe care un şef de stat a adus-o propriilor săi cetăţeni, fie ei şi aparţinători ai unei clase inferioare, cea a bibliotecarilor...
Şi ştiţi de ce nu va reacţiona nimeni? Pentru că pumnul în gură (mai ales în gura celor din Cultură) a fost şi este o stare naturală de raporturi între cei de sus şi restul lumii... Ar fi cazul să se schimbe totuşi câte ceva...
Ce rost ar avea să stai să explici cuiva precum şefului statului importanţa crucială pe care o are cultura, civilizaţia şi educaţia, toate făcute şi prin prisma şi cu ajutorul bibliotecilor sau a celor care slujesc acest edificiu esenţial în destinul unei naţii...
Poţi să fii prieten la cataramă şi la alte cele cu Liiceni şi Cărtăreşti, poţi foarte lejer ca timp de 5 ani să tot citeşti pe Levantul... tot degeaba... Dacă şeful statului gândeşte aşa, atunci ce pretenţii să mai ai ca un simplu primar de prin cine ştie ce comună să poată pricepe importanţa înfiinţării şi dotării unei biblioteci sau a unei şcoli, lucruri care nu aduc profituri imediate, din care nu ies bani de spălat prin campanii electorale... o cârciumă sau cine mai ştie ce stabiliment sunt muult mai importante pentru prostirea şi îndobitocirea maselor, pentru ca mai apoi să poată fi mânate precum vitele la vot...
Hai că mă duc să iau o supradoză de antivomitive... Zofran (noa, că am făcut şi reclamă), hir ai cam!