Zadarnică e arta fugii...

FelixOpel 2009 - reminiscenţe fotografice...

După o luungă pauză, iaca revin cu o addenda (foarte) tardivă la un articol anterior despre evenementul automobilistic opelistic la care am participat...

Tiramisu... deliciul dulce-amărui al unei seri...

Kevin Kern - Bittersweet

Şi dacă mâine tot e vineri şi începe să se simtă în aerul hibernal un iz de week-end, atunci să începem de joia cu bunătăţile, nu de alta, da' pe mâine numai bine se vor amesteca aromele dulci-amărui...
Aşadar, home made Tiramisu...

• 5 oo (ştiţi voi... a se citi "ouă")
• 250 gr. zahăr
• 1 cutie (250 gr.) mascarpone
• zahăr vanilat
• cafea (e pentru prăjitură, aşa că nu vă daţi la ea :D)
• cafea solubilă
• pişcoturi (fără vin şi miere :D)
• 2 plicuri de frişcă praf
• 1 tavă sau alt recipient cât de cât adânc

Acum începe distracţia...

• se separă gălbenuşurile de albuşuri; peste gălbenuşuri se adaugă zahărul (inclusiv cel vanilat) şi se amestecă până ce compoziţia devine cremoasă; se adaugă cantitatea de mascarpone şi se omogenizează.
• peste albuşuri se pune praful de frişcă şi se bate spumă (până ce atinge acel nivel de fermitate care să-i permită să stea lipită compoziţia de... tavan :D).
• peste această spumă se adaugă amestecul de gălbenuşuri şi mascarpone, amestecându-se.
• pişcoturile se înmoaie în cafea, dar nu excesiv.
• în vasul pregătit se pune un strat de pişcoturi îmbăiate în cafea, apoi peste acestea un strat de cremă; se alternează încă un strat de pişcoturi şi altul de cremă.
• la sfârşit, se presară pe deasupra praful de cafea solubilă (sau dacă nu vă place gustul acesta amărui, puteţi încerca cu cacao).
• se dă la frigider (asta în cazul în care vă puteţi abţine); este de preferat a se consuma a doua zi (de cele mai multe ori, dulcegăria asta nu rezistă neîncepută până a doua zi), tocmai pentru a lăsa aromele dulci şi amărui să se întrepătrundă bine...

Şi dacă după toate astea a mai rămas ceva în tavă... ştiţi voi...
Pohtă bună!

Călătorie la drum de seară...

Ab initio...

O altă săptămână, o altă zi de luni, un alt răsătit... parcă am fi tentaţi să spunem nimic nou sub soare... şi totuşi... după o duminică ploioasă şi mohorâtă în care soarele s-a arătat doar pentru puţină vreme, azi dimineaţă răsăritul a dat la o parte norii pentru câteva minute, pentru a-şi revela în toată splendoarea matinală şi somnoroasă încă văpaia culorilor...
Spor tuturor la ceea ce faceţi, pe oriunde aţi fi! :)

Un cuplu fericit de coşuri, contemplând răsăritul...

Schimb de cărţi - Oradea

Ieri, pe o vreme mohorâtă şi ploioasă, am ajuns şi pe la SdC. Nu prea a fost regulamentar, dar m-am prezentat cu o carte pe care am amintit-o aici mai demult, Yakuza Moon, carte pe care am început să o citesc şi care-mi place. Am spus că nu a fost regulamentar, deoarece cartea am luat-o de la bibliotecă (amatorii o pot găsi acolo). La adăpostul localului de pe strada Alecsandri, la un suc, bere sau ceai, am stat la poveşti despre cărţi, oameni şi... Toamna Orădeană.

later edit: şi dacă tot apucaţi să puneţi mâna pe această carte, nu ar strica să citiţi acest interviu dat de autoare publicaţiei "The Independent" sau acest articol din "Marie Claire".

Frânturi panoramice orădene...

Catedrala Episcopală Ortodoxă din Oradea

Astăzi am avut ocazia să fac ceva ce nu mi se întâmplă în fiecare zi... am fost solicitat să realizez câteva fotografii ale Catedralei Episcopale Ortodoxe din Oradea, pentru calendarul Eparhiei pe anul 2010. Partea interesantă a fost că am reuşit să rezolvăm ca punctul de staţie să fie... de pe acoperişul Casei de Cultură a Sindicatelor... fain, nu? După puţină muncă de lămurire cu administratorul, am promis că sunt băiat cuminte şi nu fac prostii pe acoperiş, aşa că am purces la căţăratul pe scări, până sus de tot. E foarte fain şi nu ţi se întâmplă în fiecare zi să ai ocazia de a vedea oraşul de sus, din locuri care altfel îţi sunt inaccesibile... Aşa că, pe lângă fotografiile propriu-zise cu catedrala, am mai tras la repezeală (de jos, eram întrebat din 5 în 5 secunde dacă mai stau mult acolo) câteva cadre cu centrul civic.
Sper să fie mulţumiţi cei de la Episcopie de fotografii... (data viitoare, o să vi le arăt şi în format mai mare...)