joi, 12 februarie 2009

A nu face umbră degeaba pământului...








La un moment dat sau din când în când parcă toţi suntem oarecum nu neapărat obsedaţi, dar preocupaţi de... umbra personală pe care o proiectăm în jurul nostru...
Fotograficele amintiri mă duc cu gândul tot la o fotografie asemănătoare a aurei mele umbrite... eram pe coclauri, în drum spre Jac, pe nişte dealuri, iar umbra-mi mergea statornică în faţă, urcând lin panta... la un moment dat, mă opresc din mers şi - cu un băţ în mâna stângă şi cu Smena în cea dreaptă - într-o clipită de 1/125 îmi fur propriul suflet şi îl încarcerez pe suportul argentic al filmului foto... şi nu ştiu cum se face, dar periodic mai evadează... şi hoinăreşte până când iar devine captiv... de data asta în temniţa megapixelilor...

3 comentarii:

  1. Cand am vazut fotografia am avut o clipa impresia ca e fotografia mea, exact asa am eu o fotografie facuta asta-toamna in parc, trebuie sa iti dau link sa o vezi, e aproape 99% identica cu a ta...
    "Les grands esprits se rencontrent", pastrand proportiile desigur :D

    RăspundețiȘtergere
  2. :))norocul tau,dan..cu defrisarile de-aici, ai fi avut necazuri..place mult setul de umbre din partea dreapta,rupe din simetrie..

    RăspundețiȘtergere