sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Cu porcul la... expoziţie :)

Bunul meu prieten, Lucian Muntean, (şi ceilalţi implicaţi în acest proiect) vă invită la expoziţie!

Iarna aceasta, Maxim Dumitraş, Cosmin Năsui şi Lucian Muntean vă invită la expozitia Trăiască Porcul!
Haide marţi, 9 decembrie, la ora 19.30, la Clubul Ţăranului, de la Muzeul Ţăranului Român şi poţi vedea un memorial dedicat 100% Porcului. 
Pentru că Porcul nu o să moară şi nici modalităţile ţărăneşti de ucidere a lui nu o să dispară în România aşa de curând.
În deschiderea evenimentului lansăm albumul "Trăiască Porcul!"
Dacă vrei să primeşti un catalog poţi să ne anunţi din timp şi îl punem deoparte pentru tine.
Expoziţia poate fi vizitată pe toată durata sărbătorilor şi în primele zile ale lui 2009.
Până atunci, poţi arunca o geană pe: http://www.traiascaporcul.blogspot.com/
Şi de sărbătorile de iarnă nu uita: "Nici o masă fără porc!"

miercuri, 26 noiembrie 2008

Târgul de Carte GAUDEAMUS 2008


...că nu ieste alta
şi mai frumoasă şi mai de folos
în toată viiaţa omului
zăbavă decâtu cetitul cărţilor...

Cum spune şi buchea latinească... să ne bucurăm, dară...
Şi cum să nu te bucuri când vezi atâta amar de popor cotropind, pe o vreme cu totul neprielnică (mai ales pe ultima parte a târgului), spaţiul expoziţional al Târgului de la Romexpo...
Cu atât mai mult cu cât - vorba aceea - am fost acolo, în epicentrul cultural al evenimentului, luând parte la şarjele şi asalturile celor 100 000 de oameni însetaţi de cultură, de carte, de lectură... (să nu credeţi că oi fi vreun purist din acela care crede cu ardoare că doar mari oameni de cultură, intelectuali şi literaţi s-au perindat pe la Târg... nu... ai putut vedea pe acolo şi altceva... adică unii au schimbat mall-ul sau alte locuri din alea to be seen cu imensa librărie de la Romexpo; faza bună e că nu am de ce condamna asta, atâta timp cât, chiar şi cu geanta de fiţe agăţată paralitic la braţ, cu vestimentaţia şi fumurile de rigoare, s-a pus mâna pe carte şi s-a citit... chiar şi aşa, să dea bine că ai fost văzut(ă) zappând intelectual peste coperţile 1 şi 4 şi câteva pagini din cine ştie ce carte...)
Gata cu maliţiozităţile... :D
Cât despre târg, (la care am participat în enteres de serviciu, dar am îmbinat utilul cu plăcutul, politicile de achiziţie cu fotografia) joi şi vineri a fost cum a fost, te mai puteai mişca în voie... sâmbăta a adus dezlănţuirea potopului... şi de oameni vizitatori la târg şi de ploaie, vânt şi vreme cum nu se putea mai neprielnică... Şi dacă în primele zile, când a fost frumos, eu am umblat blindat cu haine şi încălţăminte, tocmai sâmbătă mă puse ăl' mic negru cu corniţe şi cu furcă să mă fac lejer... şi lejer am fost fleaşcă, în doi timpi şi trei mişcări, până la autobuzul ce m-a dus la Romexpo şi de la staţie la imensa coadă la bilete pentru târg...
O coadă care se întindea până aproape de gheretele de la intrare, mulţime de oameni plouaţi, zgribuliţi şi înfriguraţi, dar însetaţi de cultură... Mai că îmi venea să mă duc acasă; dar ce să vezi? În mulţimea ce stătea la coadă, văd o figură impasibilă, tăioasă, o privire ce străpungea prin ploaie, vânt, frig şi prin toţi cei aflaţi în faţa sa... Fără umbrelă, pălărie sau altceva, îmbrăcat într-o geacă sport, Cristian Tudor Popescu... şi dacă el a stat cuminte la coadă, am stat şi eu. Nici măcar umbrela lui Radu Coşarcă, scăpată parcă de la Hiroşima, nu m-ar fi ajutat...
Da' parcă tot eram invidios pe papucii uscaţi şi calzi, pe costumul bine pus la punct al lui Mircea Badea, pe care l-am zărit venind dinăuntru spre zona de intrare. Şi nu, eu nu l-am întrebat pe Badea de ce nu are nici un bodyguard cu el la târg, la lansarea cărţii lui Carmen Brumă... ce bodyguard? îl avea lângă el pe Mihai Morar (sper că am văzut eu bine), aşa că să îl fi aruncat pe colegul antenist la înaintare, în cine ştie ce eventualitate :D... asta dacă nu făcea faţă nici Ilie Năstase; oricum, atât de în spate stătea, că nici zoom-urile camerelor de filmat prezente la lansare nu l-ar fi ajuns lesne... La WC-ul din apropiere, Mircea era întâmpinat cu zâmbete de consideraţie, cu uşa deschisă şi ţinută de câte un cetăţean care se afla pe acolo...
De prea mult ajutor nu am putut fi atunci când Fane Jeg m-a întrebat unde este standul 115 sau când câţiva membri ai oraşului mi-au cerut indicaţii despre locul unde se află expoziţia foto "Bucureştiul meu drag" (imagini găsiţi pe saitul amintit mai devreme, la secţiunea expoziţii foto)...
Aaa.. să nu uit... în cazul în care e pe fază cineva implicat direct... dacă se întâmplă ca fotografia în care am apărut eu (într-un moment de maximă concentrare foto, şi eu furând fotografic la rândul meu un alt suflet...), făcută de unul din membrii grupării, să câştige mari premii naţionale, internaţionale, planetare sau interplanetare... merit şi eu o bere :D
Hai că am aberat suficient... vă prezint spre citire un material scris de Cristina Modreanu, în ziarul Gândul, pe tema Târgului de Carte Gaudeamus 2008.

Şi ce era cel mai important... fotografiile (făcute între o vânare de cataloage editoriale şi prospectarea intereselor de lectură... am mai vânat şi eu ce am putut, am mai furat şi eu câte un suflet şi l-am transformat într-un portret-instantaneu...)

Luuumeee, luuumeee!

O carte bună nu strică niciodată dinţii!


... pentru a mai potoli puţin setea de cultură...


Dinamica lecturii


...ca pe o carte deschisă...


şi dacă e târg... târguială să fie...


Dacă nu aici... atunci când?


lectura la cm3





+ = cartea de după





asediul...




filozoful cetăţii...


cititul la... cutie



...că nu ieste alta
şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtu cetitul cărţilor...




Vladimir Tismăneanu
- lansarea Colecţiei Zeitgeist -


Gabriel Liiceanu
- sesiune de autografe după lansarea volumului
Scrisori către fiul meu -


Mircea Cărtărescu


Dan C. Mihăilescu
- meditativ -



marți, 18 noiembrie 2008

Ipostaze matinale... începutul unei noi zile de lucru...





Da... cu aşa o viziune asupra începutului de zi... munca poate căpăta cu totul şi cu totul alte valenţe...

Cam aşa ceva pot eu admira dimineţile, de la birou... se prea poate ca ai mei colegi să mă fi crezut puţin dus... atunci când abia intrat în birou, împart un fugitiv şi colectiv bună dimineaţa şi ceau... şi ca un apucat, dau rapid rucsacul foto jos din spate şi execut haina pe umeraşul din dulap, apoi brutalizez fermoarul pentru a pune mâna pe aparatul foto...
Da' au început să se obişnuiască şi ei cu manifestările maladive ale infecţiei mele cronic-fotografice :D

Excesul de sare...

... dăunează grav sănătăţii... ştiu... nu îmi face bine la hipertensiunea mea (creativă), mai fac şi retenţie de apă pe deasupra, la aripioarele mele dorsale de gupi ce sunt...
Ce pot să mai fac? O doză de sare fără sodiu... Noroc că îmi mai extrag sarea necesară din fotografiile acestea :D

luni, 17 noiembrie 2008

Make ART not WAR !

Da, interesant ce am văzut aici... se pare că se poate găsi şi o întrebuinţare mai pacifistă belicoaselor arme şi muniţii...

vineri, 14 noiembrie 2008

joi, 13 noiembrie 2008

Alege-ţi cu grijă... (aiurea... de parcă am avea de unde alege alţii mai buni...)



Acum am venit de la depozitul de medicamente... am luat un bax de Tertensif să îmi scadă tensiunea... şi nu e vorba că la serviciu e fierbere mare sau ceva de genu'... noooo
Am ajuns şi eu acasă ca tot omu' de la serviciu şi în pura tradiţie (sau prostul obicei, cum vreţi), între un încălzit de mâncare la sfintele microunde şi pusul mesei, am dat şi drumu' la TV... că mai bine îi dădeam drumu' pe geam în jos...
Ţin' să fie? Ţin' să fie la TV... Al nost' premier (nu vreau să adaug aici nici un epitet, deoarece nu cred că şirurile binare de 1 şi 0 ar putea duce asemenea calificative care îmi stau pe limbă...)
Boooon... Şi îl văd pe neicusoru' cum ne ia de fraieri pe faţă şi chiar cu zâmbetu-i personal pe faţă, spunând cum economia noastră duduie, cum nivelul de trai a explodat, cum s-au dublat pensiile şi salariile şi ce performanţe colosale a înregistrat governu' lăbăreal pe care îl conduce...
Deci, am crezut că arunc cu ceva în el... vorba vine... în TV, da' el nu are nici o vină :D
Şi ne arăta dantura-i perfectă, aducându-ne nouă, prostimii, la cunoştinţă marile binefaceri ale guvernării sale... Bine, doar era la o adunare electorală taman la Band în judeţu' Murăş şi mie îmi suna în cap (pe lângă apă...) melodia pedelistă a lui Mircea Rusu (din) Band...
Cum să nu îţi vină să închizi cu cheia pe dinafară naibii ţara asta şi să arunci cheia după aia în Groapa Marianelor, când vezi asemenea animale politice care te mint în faţă, cu zâmbetul până la urechi şi cu tupeul până la Dumnezo că totul e roz şi bine, tocmai pentru că e meritul lor...
Şi când le mai auzeam şi pe plantele alea aplaudace (că nu le pot spune altcumva) cum ovaţionau orgasmico-electoral ele la fiecare propoziţie spusă de primul motociclist al patriei...
Retorică e întrebarea... cum naiba să (mai) poată înghiţi (sau mai bine spus cât) asemenea gogoşi (voiam să spun neliterar rahaturi) alegătorii, oile, plantele, trestiile (ne)gânditoare ale lui Pascal...
Bine, bine... veţi spune... păi dacă nu ne convine, să-i schimbăm!... Da' cu cine naiba? Ata ete pobema... Că nu avem alte celule şuşe din care să crească ceva sănătos şi care să înlocuiască acest neoplasm de care suferim tocmai pentru că unii dăştepţi de sus ne iau de fraieri până la + infinit cu interval deschis...

Bang! Vrea cineva credit?

miercuri, 12 noiembrie 2008

Just another day... viaţă de câine :)

Nu ştiu cum se face, da' a mea căţeluşă - Sety - îmi face în fiecare zi cinste cu plimbări luuungi prin parc, prin cartier sau chiar pe terenurile întinse şi virane de la marginea cartierului, unde mergem să ne mai antrenăm cu păsările şi celelalte animăluţe care ne mai ies prin cale... Ce să fac? Pot refuza aşa ceva? Noooo :)
Noroc că mai avem cu noi o gaşcă de câini (şi boschetari şi de rasă) şi când ne adunăm toţi, gata-i chefu'; atunci să te ţii... dintr-o dată, nu ne mai ajung sutele de metri pătraţi la cât fugim... că deh... suntem câini de vânătoare :)
Iar cu sora noastră - Vizsla Diana - facem o echipă de stă lumea şi se uită la noi :D
Soră... vorba vine... Sety - metisă de Setter şi Diana - Vizsla... dar lumea nu prea face diferenţa... ce contează? Au aceeaşi culoare? Sunt surori :D
Subnutrite :)) aşa spun necunoscătorii... "Vai, da' nu le daţi de mâncare? Vaaai, da' slabe-s!" Ce să le mai explici? Că aşa sunt câinii de vânătoare? Că, spre deosebire de anumite exemplare umane obeze, câinii nu trebuie îndopaţi până la refuz... deşi zilnic vedem în plimbările noastre o groază de câini distruşi pe viaţă de nişte "crescători" inconştienţi care nu au nici cea mai mică idee despre cum se creşte, educă şi hrăneşte corect un câine... (şi dacă tot veni vorba de hrana pentru câini, să se ştie că aceste exemplare sunt aşa silfide tocmai din cauza faptului că ele ştiu că un kg de hrană uscată premium (aşa cum mănâncă ele... nu facem reclamă) costă 15 lei... şi uite aşa fac ele post negru, pentru sănătatea buzunarului nostru :))
Gata cu poveştile! Let's release the dogs out!

Play dead! :)
You're busted :)



Diana
Porunceşte, stăpâne!



Dan & Diana
We have a deal :)



Dau bine în poză?
Bright side / Dark side



Parcă am văzut eu ceva acolo...
Nişte păsări :)
Şi care e problema? Pot să fac aret şi cu jucăria în gură :D



Obiect cu aripi identificat...
Se află în raza armamentului din dotare...
Aştept comanda...
Dobor ţinta sau nu?



Cine zice că e uşoară vânătoarea...?
Take 5 :)



Pe loc repaus!
La pătrat! :)



Din nou în câmp (-ul muncii)
Un fazan, doi fazani...
Uau... ce de fripturi zburătoare... :))


marți, 11 noiembrie 2008

Recomandare tomnatică - pădurea de castani

Vă recomand o plimbare autumnal - fotografică prin pădurea de castani din jurul Tismanei, aşa cum a văzut-o fotografic bunul meu prieten Lucian Muntean şi Paul Rogojinaru, care a scris textul fotoreportajului.

duminică, 9 noiembrie 2008

Doamne... vino, Doamne... să vezi ce-a mai rămas din... (fără cuvinte...)

Nici nu ştiu ce să spun...
Vorba aceea care spune că "mare e grădina Domnului..." dar uite că în chiar casa Sa se întâmplă nişte lucruri total străine de esenţa divină care ar trebui să domnească acolo...

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Am zis!






Da... tot Sighişoara, tot Cetatea... şi cum nu se poate Cetate fără toboşar, iată, vi-i prezint pe cei care întruchipează într-un mod cu totul unic toboşarul şi străjerul burgului de pe Târnava Mare, Dorin Stanciu şi Lorincz Zoltan.
Mare lucru nu vă spun despre cele două personaje, deoarece poveştile ar mult prea seci pentru a putea ilustra aşa cum se cuvine activitatea şi mai ales prezenţa lor(de spirit). Cu siguranţă, cei care au avut norocul să le iasă-n cale (nu coşarul, ci) toboşarul sighişorean şi scutierul din dotare ştiu despre ce este vorba şi cu siguranţă s-au amuzat sănătos, ascultând zicerile acestora.
Poate că formulele-laitmotiv pe care cei doi le folosesc după fiecare frază sau propoziţie, ar trebui categorisite drept mărci înregistrate... dacă o dată ai auzit, rostite de cei doi, hotărât, sintagmele AM ZIS! şi ADJUDECAT! atunci niciodată nu vei uita că pe străduţele pietruite din Cetatea Sighişoarei te-ai întâlnit cu toboşarul şi scutireul său...
Da, de ce nu, comparabili (păstrând proporţiile) cu personajele celebre ale lui Cervantes...
Şi cum ar spune Dorin...
Mai ales în familie, vorbele bune nu strică niciodată dinţii! Am zis!
Iar scutierul de lângă, ca un raisonneur caragialian prin excelenţă...
Adjudecat!







marți, 4 noiembrie 2008

We... dding













Nu, nu m-am reprofilat pe fotografia de nuntă, nu m-am apucat de făcut bani din aşa ceva...
Am fost doar la vară-mea la nuntă... şi nu m-am putut abţine să las aparatul din mână...



sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Sendi - varianta sighişoreană a lui Lulu de la Cluj








Din păcate, Lulu nu mai trăieşte, dar pe Sendi l-am reîntâlnit la Sighişoara, în acelaşi loc unde l-am şi cunoscut, acum mai bine de 20 de ani... la Biserica din Corneşti, acolo unde mergeam cu bunica la slujba duminicală. Parcă timpul a stat în loc; Sendi a rămas neschimbat, aşa cum îl ştiu de copil... felul său unic de a fi, atemporal, aspaţial şi lipsit de orice griji, te face parcă să îţi reconsideri oarecum viziunea asupra vieţii; te face să vezi totul prin ochii nebunului sau bufonului shakespeare-ian, deţinătorii unui adevăr pe care oamenii "normali" nu vor sau nu pot să îl accepte sau să îl ştie... Nici nu ştiu exact câţi ani are Sendi... 50, 60... habar n-am... cred că nici el nu poate spune cu exactitate; pentru el, timpul şi banii sunt noţiuni abstracte, relative, fără acoperire în realitate(a lui); biografia nu i-o cunosc foarte bine (poate de la sighişorenii mai în vârstă aş putea afla mai multe); tot ce ştiu e că spitalul municipal sighişorean este casa lui; aşa şi răspunde Sendi când îl întreabă cineva unde stă: "am casa mea, la işpital"; circulă vorba prin târg cum că un fost director al spitalului (care de altfel i-a şi oferit adăpost în instituţie) i-ar fi deschis mai demult un cont la CEC în care lui Sendi i se adună ceva bănuţi... unele guri, Radio Şanţ adecă, spun că bănuţii aceia nu ar fi chiar aşa de puţini... cert e că beneficiarul sumei (dacă ea există) nu are deloc noţiunea banilor; aşa mi-l şi amintesc de mic pe Sendi, cu pumnul de monede pe care le tot învârtea şi zdrăngănea dintr-o mână în cealaltă, duminica, în curtea şi în faţa bisericii din Corneşti... fără să ştie, de fapt, câţi bani are în mână şi ce poate face cu ei...
Acum, când l-am regăsit în curtea bisericii, după ce i-am cerut permisiunea să îi fac o fotografie, l-am întrebat câţi ani are; tot ce mi-a răspuns, filozofic, a fost " îs bătrân..." şi m-a întrebat dacă îmi place pălăria lui, de care era foarte mândru... lucru care reiese foarte clar din fotografie...
Am regăsit la Sendi un lucru pe care îl avea şi Lulu de la Cluj... un fel de compasiune sinceră, o detaşare superioară faţă de lumea asta, cu problemele ei... cum spunea şi Lulu despre un mare prelat ortodox clujean: "Ai, săracu' Irineu, milă mi-i de dânsu'..."
Cred că în fiecare oraş am putea găsi câte un Lulu sau un Sendi... trebuie doar puţină atenţie şi răbdare pentru a le descoperi poveştile...