Criminalii de război de azi, scriitorii de mâine...

Ei se fac că nu există, noi ne facem că îi căutăm... Cam asta reiese după ce vezi filmul "The Hunting Party".
"... cei mai căutaţi doi oameni, Radovan Karadzic şi Ratko Mladic continuă să sfideze S.U.A., Naţiunile Unite, Uniunea Europeană, NATO, Haga, precum şi toată lumea civilizată care pretinde că îi caută. De 13 ani de când Radovan Karadzic se ascunde, a publicat două cărţi şi o piesă de teatru. Poate dacă comunitatea internaţională deschide un teatru de vară... Dar probabil sunt prea ocupaţi să "îl caute pe Osama Bin Laden."
Interesant film; merită văzut.

Later edit: to be continued

Lumi (şi garduri) concentrice... Unreasonable freedom... Libertatea văzută de pe o bancă din parc

A-nceput de ieri s-apară... câte-un gard... Partea mai nasoală e că nu se mai termină; şi uite aşa, stând în parc pe o bancă precum asta, nu ai cum să nu devii filozof nihilist, aşa ca un nepot de-al lui Nietzsche, întrebându-te... "Pân' la urma urmei... cât de liber sunt?" Şi cum vedem zilnic pe stradă o sumedenie de bolnavi psihici şi ne spunem în sinea noastră că spitalu' de nebuni e "afară", aşa o fi şi cu altă instituţie la fel de.. liberă: puşcăria. Se pare că te poţi simţi la fel de liber sau de închis şi "înăuntru" şi "afară"... Până la urmă... ajungem tot la ceea ce făcea Iona din piesa lui Sorescu... despicăm disperaţi o infinitate de burţi de peşti din care ieşim doar pentru a intra în altele... gata cu filozofia.