Utrecht Centraal Station

SoundLift - Railway Station (Daniel Loubscher Remix)

Dupa plimbarea prin Utrecht, m-am reintors la gara, pentru a lua trenul inapoi catre Rotterdam. Forfota mare in gara, foarte multa lume circula cu trenul, nu ca la noi... Bine, aici trenurile chiar circula, nu se tarasc; conditiile de calatorie sunt civilizate, iar despre intarzieri... (ce-s alea?)

In sine, Centraal Station (ca orice alta gara cat de cat mai mare) este un fel de orasel... Gasesti tot ce vrei, de la magazine, florarii, restaurante si tot ce ai putea avea nevoie cat esti in tranzit. Si calatorii grabiti si flamanzi se inghesuiau la tot felul de localuri de unde isi luau rapid merindea si plecau mai departe... Si daca nu era Mc D sau Burger King, atunci lumea se inghesuia intr-un fel de magazin de unde isi putea cumpara tot felul de sandvisuri proaspete, salate, iaurturi sau chestii din astea mai sanatoase; altii faceau coada la un local cu specific italienesc (Let's Pasta) care vindea la galetuse din alea de carton paste de tot felu. Oricum, cel mai fain mi s-a parut a fi Swirl's, unde puteai gasi tot felu de fructe proaspete taiate cubulete si pe care le puteai combina oricum, intr-un fel de cocktail baubil/mancabil. Lekker!

In tren, la orele de varf e inghesuiala destul de mare; pe peron, inainte sa apara trenul, fiecare infuleca ultimele imbucaturi de mancare, citeste ce mai poate din ziar sau cartea avuta la indemana (acum m-am obisnuit, dar la inceput eram socat de olandezii astia... daca nu se dau cu bicicleta sau daca nu alearga, citesc... si citesc la greu... in librarii cu greu te poti strecura, nu ca la noi ca bate vantul...).

Faza tare: dupa sosirea unui tren in gara si dupa ce peronul se golise cat de cat, pe mijlocul acestuia aparuse de cine stie unde (poate de la vreunul din calatorii care tocmai se dadusera jos din tren) o sticla de Heineken; zacea acolo pur si simplu, fara a primi vreun sut de la careva si se parea ca nimeni nu o baga in seama; pana m-am hotarat eu sa o trag in chip, asa cum statea ea si astepta o noua hoarda de calatori grabiti, un nene pe la 60 de ani s-a ridicat de pe banca, s-a dus de a ridicat-o de acolo si a aruncat-o la cosul de gunoi.

Apoi, exact la timp a aparut si trenul de Rotterdam; ne-am cam inghesuit putin la urcare, printre toti tinerii iesiti de la scoala, oamenii de afaceri imbracati mai acatarii si umblatorii pe 2 roti, cu Bromptoanele lor pliate si luate la mana... Pe parcursul calatoriei, fiecare isi gaseste ceva de facut... unii (cei mai multi) asculta muzica (la nenumaratele playere, I Poade, I Phoane), altii vorbesc la telefon in dulcele grai horcait olandez (acuma, limba germana mi se pare ca suna ca o limba de salon :D), iar altii citesc foarte absorbiti in text sau fac sudoku de parca ar fi la Olimpiada. Doar vocea conductorului se mai aude, anuntand urmatoarea statie. Aaaa... era sa-l uit pe Nasu' :)) Pai se poate? Un tip uscativ, cu parul blond si carliontat, albinos, dar foarte jovial (atat de jovial incat a reusit, printre zambete, sa-i spuna unui calator mai tanar care nu stiu ce facuse, ca il paste o amenda de 50 euro); si in loc de capsator avea in mana un fel de POS, un cititor de carduri cu care verifica daca circuli licit sau ilicit.

Si ca sa nu zica carcotasii ca pe acilea nu chiar totul e neprihanit, da, am dat si peste calatori mai... ciudati (nu le poti zice boschetari, ca fara card de acces nu ai ce cauta in gari sau statii de metrou): era unu' cu klompen in picioare (sabotii aia de lemn) si cara dupa el un sac de gunoi in care avea cine stie ce; intra bocanind in vagon si se pune zgomotos si cam neinvitat langa o domnisoara care asculta muzica la casti; se uita lumea un pic lung la el, dar atat; el scoate apoi nonsalant din sac o revista si o doza de bere si o soarbe asa incat toata lumea din vagon sa ia act de alcoolemia lui; cred totusi ca tipului imbracat business de langa el nu i-a prea convenit compania, dar deh... erau toti platitori de belet :D Aaaa... si am mai intalnit intr-o alta zi, in metrou, in Rotterdam, un negru care injura la greu sistemul capitalist occidental intr-o franceza combinata cu olandeza de toata frumusetea, ca iti venea sa te apuci rapid de invatat esperanto :D

Astea au fost chestiile mai ciudate, dar mai stii? Poate la fel de ciudat am aparut si eu (si calatorilor de la metrou si celor de la camerele de supraveghere) cand am mers la statia de metrou Wilhelminaplein, in Rotterdam, ca sa fotografiez, cu aparatul de gat, cu rucsacul foto in spinare si cu trepiedul in brate... :D (pozele de acolo si cele cu zona Podului Erasmus, altadata;)

Urmeaza sa mutam teatrul de operatiuni, mai catre Belgia.

Tot kijk!