Merry rainy Christmas!

Yanni - A walk in the rain

Stau întins pe covor, lângă bradul împodobit, aşa cum obişnuiam să stau cu orele în copilărie, trăgând adânc în piept mireasma coniferă...
Acum, parcă, totul e diferit... nici nu are cum să fie altcumva... farmecul copilăriei sub bradul de Crăciun nu mai e la fel... Atunci aveam o instalaţie cu beculeţe sub formă de flori de nuferi care se defecta de fiecare dată când o scoteam pentru a o monta pe brad (păcătoasele alea de becuri şi (dur)dulii legate în serie, pe care le cârpea şi repara nenea Deac de la etajul 1...) Aaaa... şi mai aveam nişte bomboane de pom vechi de vreo 15 ani (da, în vremea aia nu prea găseai de cumpărat aşa ceva, aşa că se păstrau de la un deceniu la altu :D).
Pe atunci şi vremea era alta... şi vremurile, de asemenea... Zăpezi troienite şi geruri năpraznice... Acum ne afectează încălzirea globală... Da, Crăciun cu 16 grade Celsius şi o furtună de ploaie, cu trăsnete şi fulgere cum nu cred că am prins în vara asta ce-a trecut...
Vremea asta e ca... vremea. Oricum, experienţa din seara asta de Crăciun a fost cu totul şi cu totul unică; am ieşit cu Sety la o scurtă plimbare şi a început să toarne... da aşa cu bulbuci, cum se spune; nişte fulgere şi tunete cum numai vara mai întâlneşti... Lui Sety nu prea i-au convenit fenomenele astea meteo extreme, aşa că i-am pus lesa... şi ne-am continuat plimbarea prin ploaia caldă de... 25 decembrie :)
Acasă am ajuns aşa cum se poate admira în fotografie :D

Au şi alţii gropile lor în asfalt...

Da... Se pare că anul acesta rămânem doar cu cântatul... I'm dreaming of a white Christmas...

După câteva zile de frig splendid (-12 grade), în care am tras cu nesaţ aer din acela glacial în piept, reuşind să-mi lipesc nările mai ceva ca superglue (chiar că-mi era dor de aroma aceea inconfundabilă a aerului geros de iarnă...), acum stau cu geamurile larg deschise, lăsând să mă invadeze adierea asta primăvăratică (+12 grade)...
Şi vremea asta e ca... vremea :D
Şi cu maşina m-am dat fain câteva zile prin nămeţii de pe drumuri, acum totul e la negru... Chiar şi gropile din asfalt...
Că aici voiam să ajung... la datul în gropi... Să nu credeţi că gropile din asfalt sunt o invenţie autohtonă... Mai au şi alţii... Doar că prin alte părţi, oamenii nu sunt aşa încrâncenaţi ca pe la noi (prin străinătăţuri, sigur nu s-au văzut faimoasele indicatoare cu AICI SUNT BANII DUMNEAVOASTRĂ!); oare în alte ţări or iegzista dinastii d'astea cu regi ai asfaltului ca pe la noi (cu Căşuneni, Umbrăreşti, Vulpeşti şi alţii aşijderea)?
Ioi, uite cum mă iau cu vorbile şi derapez (ne)controlat către şanţul politichiei, chiar şi în condiţiile actuale primăvăratice ale unui carosabil uscat... Să revin, totuşi, pe calea cea dreaptă (fie ea şi cu gropi) şi să vă arăt cum arată şi mai ales ce fac alţii cu gropile lor...
Şi cum nu se putea ca nişte fotografi să nu-şi bage codiţele (pardon, aparatele de fotografiat), Claudia Ficca şi Davide Luciano au dat în gropi şi au transformat existenţa acestora într-un concept foarte interesant şi hazliu (da, unii mai au şi puterea de a râde de chestiile naşpa din societatea în care trăiesc), acela al caldarâmului sau betonului sexy. Aici puteţi citi un articol-interviu cu/despre cei doi.
Se vede că poţi avea idei creative, chiar şi după ce ţi-ai rupt maşina într-o groapă din drum...
Vorba aia... cine-a pus groapa-n drum, ăla n-a fost om nebun...

Nu-mi stă în caracter să pun muzica taman la sfârşitul articolului, dar dacă tot aţi avut răbdarea să parcurgeţi tot articolul ăsta plin de gropi, am zis (dând în gropi) că o ilustraţie muzicală la final, aşa în ton şi semiton cu textul şi imaginile nu strică...
Să nu ziceţi că nu v-am zis! :)) Maestre Săndel şi Romeo... Sus partitura! Să cântă şi gura vostră!

să redevenim serioşi, dară...

La Mulţi Ani, Sety!

Sety tocmai a împlinit vârsta de 2 ani :)
2 ani de viaţă activă, de momente extraordinare şi năzbâtii copilăreşti...
2 ani de plimbări matinale, răsărituri splendide şi începuturi de zi cu un aer deosebit...
2 ani de program mai mult sau mai puţin cazon, de viaţă ce se alcătuieşte în jurul său...
2 ani de împărţit (şi împărtăşit) pat, mâncare, maşină şi mai ales clipe extraordinare care nu pot fi întotdeauna traduse în cuvinte... genul ăsta de trăire nu e menit a fi explicat, ci experimentat...
2 ani în care am încercat să exersez cât de bine am putut ceea ce spun vorbele acelea: "dacă reuşeşti să creşti corect şi bine un câine, atunci sigur nu vei avea dificultăţi nici cu un copil"...
2 ani... şi câţi vor mai fi de acum încolo...

A-nceput de ieri să cadă...

Nu-i bai!

Bine, nu de ieri... Ideea e că se cam duc de râpă multe... deh, criză... pentru unii, nu pentru toţi... mai cade o editură, mai cade un ziar... Şi dacă tot e vorba de asta, ziare (mai mici, ce e drept) au început să cadă chiar şi pe parcursul anului acesta; unele din cele care încă mai rezistă, nu mai au periodicitatea iniţială, ci îşi comasează apariţia în numere multiple adunate la un loc... Aaa, nemaiamintind de faptul că preţul a crescut şi el considerabil (la unele publicaţii cu mai mult decât dublul faţă de acum un an...).
Nu-i bai!

Liquid remembrance of a distant morning...

Bad food, bad dog

Inedita campanie publicitară creată pentru NutriBalance şi lansată în aprilie 2009 de Prolam Y&R Santiago din Chile este menită a atrage atenţia crescătorilor şi deţinătorilor de câini asupra importanţei pe care o are o nutriţie adecvată pentru companionii lor canini, atât din punctul de vedere al sănătăţii, cât şi comportamental.
Sub sloganul Mâncare proastă, câine rău. Toate vitaminele, toată aroma, sunt prezentate un set de 4 fotografii sugestive care ilustrează situaţiile haioase sau mai puţin haioase în care te poate aduce câinele tău, dacă nu beneficiază de o nutriţie adecvată.

Tim Tadder - un Yetti californian îmblânzind lumina...

Şi dacă tot e vineri, vă propun ceva foarte interesant şi fain...
Tim Tadder - advertising photographer - un tip care ştie şi îi place să se joace cu luminile atunci când fotografiază. În titlu, îl numeam Yetti, aceasta fiindu-i porecla dată de unii; în fotografia de mai jos, puteţi vedea clar de ce :D

(sursa)

Nu vă speriaţi nici dacă îl veţi găsi (pe Flickr sau pe blogul personal) sub numele de Gangsterul luminii :D Ce să faci... îl avem şi noi pe războinicul luminii... gangsterii nu sunt de noi :))
Gata, vă las să vă uitaţi la fotografiile sale.

"Kapitalism - reţeta noastră secretă"

Ce ar vedea Ceauşescu după 20 de ani de la îndepărtarea lui în România anului 2009? Acesta este pretextul de la care porneşte filmul lui Alexandru Solomon şi de la întrebarea lui Nicolae Ceauşescu: "De când aceşti trădători m-au executat, cine sunt noii lor stăpâni?"
Acest film a fost difuzat pe canalul Arte, de ziua naţională a României. Un rezumat al filmului, puteţi citi aici sau aici.

later edit: am primit si comunicatul de presa pentru premiera filmului.

Jacul Românesc dimineaţa...

... se făcea că mă trezeam dintr-un vis, cu aerul tare şi rece pătrunzându-mi cu nesaţ prin nările încă adormite şi cu ochii întredeschişi... ascultând liniştea...

Matin...





contre-matin...