Paradoxal, postez câteva fotografii cu Oradea la crepuscul, fotografii făcute "din mână", deoarece la data respectivă nu aveam un atât de mult dorit trepied care să mă ajute în asemenea situaţii. Paradoxul amintit e că între timp am făcut o gaură în buget şi am cumpărat un Manfrotto 190xPROB şi cap 804RC2 şi nu am apucat să îl scot pe noul membru al familiei mele foto la joacă, să văd de ce e în stare şi dacă îşi merită banii. Abia aştept să experimentez long exposure, traffic and star trails, ce mai... o să mă ajute să redescopăr în mine "pasărea răpitoare de noaptea" (ca să citez dintr-un profesor de biologie din liceu, poreclit de-a lungul generaţiilor, Talamus).
vineri, 30 mai 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Documentat Dane...si la obiect...excelent !!
RăspundețiȘtergereMulţam fain, Alex :) Fac şi eu ce pot ;)
RăspundețiȘtergerenu arata rau deloc pozele ...realitatea insa da. succes
RăspundețiȘtergereMersi fain, Răzvan :) Cât despre realitate... nu ştiu ce să zic; câteodată realitatea e şi arată aşa cum vrem sau putem să o vedem sau să ne-o imaginăm. Obiectiv vorbind, ai dreptate, nu e chiar aşa de frumoasă; dar nu e chiar totul aşa... mai există şi oaze de frumuseţe (găsite chiar în cele mai mărunte şi aparent irelevante lucruri). Până la urmă, nu griul şi urâtul e cel care ar trebui să ne umple ochii şi sufletul...
RăspundețiȘtergere