Parţial noros...

Vin câteodată nişte vremuri în viaţa fiecăruia dintre noi, când stai şi te întrebi (cu folos sau fără) de ce (ţi) se întâmplă nişte lucruri, de ce continuă să plouă numa' deasupra ta, de ce... de ce... Deh, viaţa-i complexă şi are multe aspecte... Te apuci şi (te) întorci pe toate părţile, chiar şi inside-out, doar-doar o să-i dai de cap resortului acela ascuns care face ca lucrurile să meargă pe un anumit făgaş sau mai bine spus... să nu meargă... Ajungi până acolo încât să iei în calcul chiar şi o anumită intervenţie divină care, pe căi absconse, să fi aranjat treburile astfel...
Şi cum să nu te saturi, când tot timpul nu ai parte decât de crocodilaşi devoratori şi berbecuţi cu capul tare... mai incerci cu ultimele puteri, când nici penele nu mai stau pe tine, să vii pregătit cu ce ai mai găsit prin garderoba defensivă... o caşchetă prea mare şi un costum de protecţie... şi atunci ţi se mai aruncă în braţe... un ţipar electric :D
Da' cine ştie... poate că până la urmă şi norişorul ăla negru să îşi revină la sentimente mai bune şi să se însenineze...

P.S. sau un fel de discleimăr: nu, nu mi s-au înecat iahturile şi flota, nu am probleme, dar nu poţi să nu fii afectat când un prieten apropiat trece printr-o perioadă mai aiurea... şi încerci să-l ajuţi cum poţi...

Izgonirea din Rai

(sursa)

Centrul Cultural Francez din Iaşi găzduieşte în perioada 2-30 noiembrie expoziţia de fotografie Memorie şi Spiritualitate a lui Lucian Muntean. Sunteţi invitaţi să vizitaţi această expoziţie, intrarea fiind liberă, iar programul de vizitare fiind de luni până vineri 9-12; 13-20, iar sâmbăta 9-13.

Materialul fotografic expus face parte din fotoreportajul Izgonirea din Rai, iar suportul pe care sunt prezentate fotografiile este hârtia manufacturată de Răzvan Supuran, la Atelierul de Carte.
Fotoreporterul Lucian Muntean va fi prezent la Iaşi pentru o dublă întâlnire cu publicul şi fotografii:

• Vernisajul expoziţiei Memorie şi Spiritualitate, vineri 6 noiembrie, ora 18.00
• Atelierul de fotografie intitulat Fotografia documentară, care va avea loc sâmbătă 7 noiembrie, de la ora 10.00, în sala "B. Fondane".

Tema acestei expoziţii şi a proiectului fotografic este Decretul 410 din 1959, prin care au fost excluşi din mănăstiri toţi vieţuitorii mai tineri de 50 de ani, o parte din aceştia reîntorcându-se în mănăstiri după 1990.
Interviurile radiofonice, imagini şi prezentarea proiectului din perspectivă documentară vor fi disponibile pe saitul proiectului - decretul410.ro - care va fi deschis o dată cu vernisajul expoziţiei.

(ca de obicei, vă invit să treceţi şi pe aici)

Norii negri...

Polskie seriale - CZARNE CHMURY


...pentru cei care îşi mai amintesc...

... o retrăire a unor frânturi de copilărie... cu muzica aceasta în minte şi cu vântul vuind pe la urechi, călare pe caii "Colectivului", hălăduind pe dealurile Jacului...
Cam asta (re)găsesc eu, ascultând acest fragment muzical, în timp ce deschid nostalgic sertăraşele memoriei afective... bună e şi o Madlenă proustiană, da' parcă uneori e mai fain să vezi cum din te miri ce se face câte un declic din acesta care te poartă hăăăt pe coclauri... fie ele şi ale copilăriei... nici pe departe în căutarea timpului pierdut... poate mai degrabă a celui regăsit...
Voi ce anume (re)găsiţi prin sertăraşe? :)

Zadarnică e arta fugii...

FelixOpel 2009 - reminiscenţe fotografice...

După o luungă pauză, iaca revin cu o addenda (foarte) tardivă la un articol anterior despre evenementul automobilistic opelistic la care am participat...

Tiramisu... deliciul dulce-amărui al unei seri...

Kevin Kern - Bittersweet

Şi dacă mâine tot e vineri şi începe să se simtă în aerul hibernal un iz de week-end, atunci să începem de joia cu bunătăţile, nu de alta, da' pe mâine numai bine se vor amesteca aromele dulci-amărui...
Aşadar, home made Tiramisu...

• 5 oo (ştiţi voi... a se citi "ouă")
• 250 gr. zahăr
• 1 cutie (250 gr.) mascarpone
• zahăr vanilat
• cafea (e pentru prăjitură, aşa că nu vă daţi la ea :D)
• cafea solubilă
• pişcoturi (fără vin şi miere :D)
• 2 plicuri de frişcă praf
• 1 tavă sau alt recipient cât de cât adânc

Acum începe distracţia...

• se separă gălbenuşurile de albuşuri; peste gălbenuşuri se adaugă zahărul (inclusiv cel vanilat) şi se amestecă până ce compoziţia devine cremoasă; se adaugă cantitatea de mascarpone şi se omogenizează.
• peste albuşuri se pune praful de frişcă şi se bate spumă (până ce atinge acel nivel de fermitate care să-i permită să stea lipită compoziţia de... tavan :D).
• peste această spumă se adaugă amestecul de gălbenuşuri şi mascarpone, amestecându-se.
• pişcoturile se înmoaie în cafea, dar nu excesiv.
• în vasul pregătit se pune un strat de pişcoturi îmbăiate în cafea, apoi peste acestea un strat de cremă; se alternează încă un strat de pişcoturi şi altul de cremă.
• la sfârşit, se presară pe deasupra praful de cafea solubilă (sau dacă nu vă place gustul acesta amărui, puteţi încerca cu cacao).
• se dă la frigider (asta în cazul în care vă puteţi abţine); este de preferat a se consuma a doua zi (de cele mai multe ori, dulcegăria asta nu rezistă neîncepută până a doua zi), tocmai pentru a lăsa aromele dulci şi amărui să se întrepătrundă bine...

Şi dacă după toate astea a mai rămas ceva în tavă... ştiţi voi...
Pohtă bună!

Călătorie la drum de seară...

Ab initio...

O altă săptămână, o altă zi de luni, un alt răsătit... parcă am fi tentaţi să spunem nimic nou sub soare... şi totuşi... după o duminică ploioasă şi mohorâtă în care soarele s-a arătat doar pentru puţină vreme, azi dimineaţă răsăritul a dat la o parte norii pentru câteva minute, pentru a-şi revela în toată splendoarea matinală şi somnoroasă încă văpaia culorilor...
Spor tuturor la ceea ce faceţi, pe oriunde aţi fi! :)

Un cuplu fericit de coşuri, contemplând răsăritul...

Schimb de cărţi - Oradea

Ieri, pe o vreme mohorâtă şi ploioasă, am ajuns şi pe la SdC. Nu prea a fost regulamentar, dar m-am prezentat cu o carte pe care am amintit-o aici mai demult, Yakuza Moon, carte pe care am început să o citesc şi care-mi place. Am spus că nu a fost regulamentar, deoarece cartea am luat-o de la bibliotecă (amatorii o pot găsi acolo). La adăpostul localului de pe strada Alecsandri, la un suc, bere sau ceai, am stat la poveşti despre cărţi, oameni şi... Toamna Orădeană.

later edit: şi dacă tot apucaţi să puneţi mâna pe această carte, nu ar strica să citiţi acest interviu dat de autoare publicaţiei "The Independent" sau acest articol din "Marie Claire".