Să alunecaţi bine! (în Anul Nou)

Da... Nemţii ăştia au un interesant simţ al umorului când vine vorba de ... vorbe. Numa nu înţelegeam la început când toţi îmi urau cu zâmbetul pe buze "Să alunec bine!"
Mulţam fain, da nu am chef de aşa ceva :D
De fapt, era vorba despre Einen guten Rutsch ins Neue Jahr!
Şi într-adevăr, cu atâta zăpadă, nu e de mirare că şi urările nemţeşti de Anul Nou includ alunecări, fie ele şi la figurat.
Toate cele bune vă doresc, mă duc să caut maşina prin zăpadă. Şi dacă tot importă nemţii sare din România pentru a face autostrăzile practicabile, atunci merită încercat drumul din Bayern în Thüringen...
La bună revedere din Tutzing, urmează Spielzeugstadt Sonneberg.
Alles Gute!

Departe de lumea dezlănţuită

Ce poate fi mai fain decât să ai ocazia de a evada din urbanul sufocant...? Şi cum nu se putea rata aşa o ocazie, am sfâşiat în grabă zeghea ternă a cotidianului şi am plecat pentru 3 zile la Cabana de vânătoare Cetariu, aparţinând de Ocolul Silvic Săcueni. Da nu vă gândiţi că am mers la vânătoare (not this time ;) ... am tras doar cu aparatul foto şi am scos pe teren cele două exemplare Vier Pfoten din dotare, pe Sety şi pe Duc.

Zona e foarte faină... pădure, lac, oameni faini... o plăcere să te rupi de lume câteva zile şi să-ţi reîncarci bateriile...

Lacul...

Din păcate, luciul de apă nu am mai fost întreţinut de foarte multă vreme... Dragarea şi decolmatarea, popularea cu peşte, toate astea sunt amintiri dulci-amărui depănate în jurul focului nocturn din filigorie...

Un mic dejun copios luat după un somn excelent...

Mâncare a fost destulă... chiar şi pentru a o împărţi cu un... fluture :D Flămânda lepidopteră se pare că era atrasă de omleta noastră :)

Cu atâtea calorii la bord, am putut începe explorarea împrejurimilor...

... şi admiratul florilor sălbatice, în aerul încă reavăn al dimineţii...

După ce partida de pescuit s-a terminat (ştiu, aţi fi vrut să mă vedeţi şi cu undiţa în mână, dar ca Peşti respectabil care-s io, pe persoană psihică, nu se cădea să-mi capturez colegii de zodie) şi având asigurată masa de seară, am găsit răgazul necesar pentru a-mi hodini înotătoarele, la umbră, ferit de soarele amiezii...

Oricum, nu am fost singurul care am scos limba de căldură...
Sety, într-o pauză de urmărit peştii...
Dacă a văzut că e rost de tras în chip, nu a putut pentru ca să refuze un portret...

Duc, fiind în tabără de instrucţie intensivă, s-a bucurat de momentele libere...

Apoi, încă o tură în natură...

De data asta, până la locul numit La Răstignire... Un stejar secular, aflat la o răscruce de drumuri... Un copac cu o menire aparte... Un fel de răstălmăcire locală a stejarului Mamvri... O foarte interesantă substituire a crucii, a troiţei specifice răspântiilor rurale... O răstignire direct pe lemnul brut, la esenţa materialului crucificator...
Din păcate, amprenta vremurilor prezente se simte... jerbele şi coroanele din plastic...

Momente de linişte şi relaxare, pe malul lacului...
Reverie, pe înserat...

Fundalul sonor (100% bio), asigurat cu succes de armada brotăcească şi de hoardele nesimţite de ţânţari subţiri la glas şi însetaţi vampiristic :D

Răcoarea serii nu s-a lăsat foarte mult aşteptată; atacul insectelor înzestrate la cap c-o sculă minusculă, cu pretenţie de nas a continuat, totuşi până destul de târziu...
Ce ne-a mai salvat a fost focul (adică fumul) la care am pregătit cina... Şi discuţiile din jurul vetrei arzânde.

Rodul partidei de pescuit de peste zi...

După miezul nopţii, la o ultimă plimbare, înainte de reîntoarcerea la dormitorul răcoros...

Călătorie la drum de seară...

Apus de soare, răsărit de lună...

O fugară evadare în extravilan, la ceas de seară... Două ipostaze ale unui crepuscul... natural şi industrial...

Tot ce e fain ţine puţin :D

După un prelungit şi super-fain sfârşit de săptămână petrecut cu pretenii papuashieni şi cei bistritzeni, înapoi cu picioarele pe pământ...
Între un peisaj urban şi unul montan, vă salut pe toţi şi promit să încerc a vă aduce puţină răcoare din munţii Rodnei şi de prin zona Bistriţei, prin fotografiile care vor urma...

... deasupra comunei Şanţ, pe Valea Blaznei...

... un picnic, cu Bistriţa la picioare...

week... end...

După un week-end petrecut la Ginta, cu o gaşcă faină de prieteni, ar fi timpul să înceapă şi o nouă săptămână de lucru... bateriile încărcate... să vedem cum ne ţin până vinerea cealaltă...
Spor la muncă tuturor, în zilele care vin!
(despre Ginta, vă voi povesti fotografic când voi apuca să depăn ce am buchisit pe acolo)

Welcome aboard and have a pleasant flight

On air

LRCL Cluj Tower: 134.4
LRCL Cluj Approach: 125.1

M-am suit în dealu Clujului...

Evening fall... serious (but gorgeous) threat...

Lumina Învierii să fie cu voi cu toţi!

Lumina Lina



chiar dacă e puţin cam devreme, dat fiind faptul că astăzi voi lăsa civilizaţia urbană în urmă şi voi pleca în sat...

Vă doresc tuturor sărbători pascale luminate!



Deschideţi porţile ca să intre Împăratul Măririi!...

lux noctis... ex machina

Earth Hour 2009 - Oradea

Iaca, fuse şi se duse mult trâmbiţata Oră a Pământului...

Şi dacă prin alte locuri naţionale şi internaţionale, acest manifest a fost desfăşurat aşa cum era şi normal, trăgându-se cu praştia-n becuri şi uitând pentru o oră de electricitate şi lumină, aici la Oradea s-a întâmplat o chestie foarte... nici nu ştiu cum să îi zic... de fapt, mă aşteptam să nu fie cum ar fi trebuit să fie... Aşa că am stins toate luminile, am luat aparatul şi trepiedul în spinare şi am purces la o mică tură fotografică prin oraş şi deasupra lui pentru a vedea cum se celebrează Ora Pământului...

O panoramă de pe dealul "Ciuperca"...

şi alte imagini de acolo...

Chiar înainte de ora 20.30, faţada Teatrului de Stat din Oradea arăta aşa:

După aceea, luminile de pe faţadă s-au stins...

O mică plimbare şi pe Str. Republicii nu m-a convins deloc că becurile s-ar fi stins... Primăria nu poate renunţa la imaginea sa, aşa că a rămas (i)luminată...

Nici pe pietonală nu a fost mai beznă...

... cică a fost şi meci de fotbal în timpul acesta...

Şi ca o demonstraţie a faptului că la noi orice minune ţine muult mai puţin decât ar trebui... din ciclul las' că mere ş-aşa... se vede treaba că în cazul Teatrului, doar faţada a sărbătorit Ora Pământului... pe laterale şi în spate, luminile ardeau bine-mersi... şi era doar ora 21.00...

... o treabă bine făcută... până la capăt... NOOOOOT!

...doar prin ganguri şi pe sub porţi ce era mai întuneric...



(Sfârşit de compunere... aşa ca la şcoală...)
Aşa am sărbătorit eu Ora Pământului...