Der alte Fotograf

La o plimbare prin oraş, peste ce dau...? O curte micuţă, populată de tot felul de figurine din ipsos. Bătrânul fotograf era angajat ca paparazzo, cu jumătate de normă, pe lângă pensia de la fostul CAP DDR-ist :)

Şi când l-am întrebat dacă nu are nevoie de un obiectiv cu VR (asta în cazul în care îl invită Herr Parkinson la o bere), s-a făcut că nu mă aude :D

Auf dem Wanderweg

În oraşul jucăriilor, până şi traseele respectă tipicul :)

Stadtkirche "St. Peter" - Sonneberg

Biserica protestantă "Sf. Petru" din Sonneberg a fost construită între anii 1843-1845, în stil neogotic, după planurile lui Karl Alexander von Heideloff, model fiind biserica Sf. Lorenz din Nürnberg; ferestrele sunt creaţia lui Moritz von Schwind. La construcţia lăcaşului de cult s-a folosit o gresie uşoară, în combinaţie cu o structură de lemn. Interiorul este specific secolului al XIX-lea.

Wandern durch Sonneberg

La o plimbare prin partea veche a oraşului...

Spielzeugmuseum - Muzeul Jucăriilor
(cel mai vechi şi mai important muzeu de acest tip din Germania... şi nu numai...)

Das verlassene Fenster

... nu doar o fereastră părăsită...

Wir sind Opel Fans :D

Die Toten Hosen - Opel-Gang

Din păcate, după cum se vede, aici e nevoie de o renovare majoră...
Păi ce facem noi aici? Nu ne putem prezenta cu aşa un sediu dărăpănat care nu face deloc cinste comunităţii motorizate Opel din Sonneberg :D
Şi dacă stăm bine şi calculăm, din câteva rate ale Insigniei la ADAC, rezolvăm şi finanţarea renovării :)
Sau or fi trecut pe acolo, la concertul de lansare a albumului de debut Opel-Gang, roakerii de la Die Toten Hosen?

Sonneberg... von oben gesehen

Oraşul jucăriilor (o parte a lui), văzut de sus, de la hotelul Schloßberg.

Es ist vorbei...

It's over... Gata cu spiritul sărbătorilor... Azi a fost despodobit (ca să nu zic "pus la pământ") bradul care nu până demult lumina aşa de fain noaptea camera... Zăpadă, după cum se poate vedea, nu mai este cine ştie câtă, deoarece plouă (cel puţin pe aici) neîntrerupt de aproape o săptămână; să nu scoţi din casă nici măcar nasul obiectivului foto... O mocănească din aia care îţi intră până-n suflet şi nu mai iese decât după o baie fierbinte şi prelungită şi o sticlă de bere afumată de Bamberg. Aaaa... şi dacă mai încălzeşte pe cineva, din 24 ianuarie şi până în 7 februarie e nebunia reducerilor de sezon, Winterschlussverkauf. De aia nu prea e lume multă pe stradă... stau toţi şi numără pe ploaia asta banii de la saltea, să vadă cât să spargă.
Şi dacă tot veni vorba de saltele, citeam deunăzi că în topul vânzărilor de carte de pe aici se află cartea unei menajere poloneze - Unter deutschen Betten - (Pe sub paturile nemţeşti) în care povesteşte dedesubturile (şi la propriu şi la figurat) vieţii de menajeră în Germania. Cartea a cam zgândărit niscaiva orgolii naţional(ist)e, printr-o oarecare demitizare a curăţeniei, ordinii şi corectitudinii proverbiale germane, dar, până la urmă, nu au nemţii acum timp de aşa ceva... mai mari bătăi de cap le dau inundaţiile... (şi preţul prea ridicat al carburanţilor auto... da, au şi ei treabă cu asta... 1,33 euro cel mai ieftin litru de motorina pe care l-am văzut cât am umblat pe aici).
Hai, vă pup, că mi se termină rezervoru de la leptop.
Tschüssi de la Gyusi :)

La Primărie... care a fost...

Altes Rathaus - vechea primărie din Sonneberg - aici suntem găzduiţi, la nişte prieteni. Seara, când am ajuns, nu am apucat să (re)văd cine ştie ce din orăşel, mai ales că eram dornic să duc cât mai repede bagajele înăuntru, după ce m-am chinuit vreun sfert de oră să nu rămân blocat în troienele din parcare. După sute de kilometri şi autostrăzi ca în palmă de curate, acum mă vedeam împotmolit în zăpădocul din parcare. Noroc cu lopata infanteristică din dotare... Am reuşit până la urmă şi am pus ADN-ul la locul lui, să ningă bine peste el.
Ajunşi înăuntru, m-am bucurat că am scăpat de bagaje şi ne-am instalat în cameră; o cameră înaltă(ca toată casa, de altfel), poate prea înaltă (nu e foarte cald înăuntru, din cauza asta), dar priveliştea oferită prin ferestrele cu arcade gotice este una cu totul şi cu totul specială...
Îmi cer scuze pentru calitatea fotografiilor, dar trepiedul rămăsese în portbagaj, aşa că am fost nevoit să improvizez ceva pentru a-l înlocui.

În faţa vechii primării este un brad înalt cât două etaje, cu beculeţe care dau seara şi noaptea o lumină foarte faină; aşa s-a rezolvat şi lumina ambientală din cameră...

Pe balcon e zăpada până aproape de genunchi, aşa că nu am prea putut să stau pe acolo şi să salut electoratul local, deşi e foarte fain să te trezeşti dimineaţa şi să ieşi pe balconul vechii primării, cu vedere la piaţeta din apropiere şi la dealurile împădurite şi înzăpezite care stau să cadă peste orăşel...

Şi cam aşa arată clădirea, la lumina zilei... Altes Rathaus este unul din simbolurile Sonneberg-ului, fiind construită între anii 1840 şi 1846 de arhitectul Karl Alexander von Heideloff, încadrându-se într-o tradiţie mult mai veche, printre cele 4 sau 5 primării locale, cu rădăcini în secolul al XV-lea.

Die Geschichte geht weiter... Bis bald!