Wandern durch Sonneberg

La o plimbare prin partea veche a oraşului...

Spielzeugmuseum - Muzeul Jucăriilor
(cel mai vechi şi mai important muzeu de acest tip din Germania... şi nu numai...)

Das verlassene Fenster

... nu doar o fereastră părăsită...

Wir sind Opel Fans :D

Die Toten Hosen - Opel-Gang

Din păcate, după cum se vede, aici e nevoie de o renovare majoră...
Păi ce facem noi aici? Nu ne putem prezenta cu aşa un sediu dărăpănat care nu face deloc cinste comunităţii motorizate Opel din Sonneberg :D
Şi dacă stăm bine şi calculăm, din câteva rate ale Insigniei la ADAC, rezolvăm şi finanţarea renovării :)
Sau or fi trecut pe acolo, la concertul de lansare a albumului de debut Opel-Gang, roakerii de la Die Toten Hosen?

"Opel - wir leben Autos"... auf den Höhen des Thüringer Waldes

Club Opel a împlinit 7 ani, aşa că nu se putea lăsa nesărbătorit un astfel de eveniment...
Prin pădurile din Thüringen, la o plimbare de week-end, am scos la alergat o herghelie de 220 căluţi nărăvaşi...

Sonneberg... von oben gesehen

Oraşul jucăriilor (o parte a lui), văzut de sus, de la hotelul Schloßberg.

Am Starnberger See

O ieşire pe lacul Starnberg este întotdeauna o delectare...

Extra Bavariam...

Außerhalb von Bayern gibt's kein Leben.
Und wenn doch, dann kein solches.

Da... Uite că unii au zis-o... "În afara Bavariei, nu există viaţă. Şi dacă există, aia nu e viaţă"

(cu explicaţiile de rigoare, aici)
Grüß Gott!

Veste Coburg

De cum ajunge la Coburg, călătorului i se înfăţişează semeţ, de pe dealul din apropiere, cetatea cunoscută sub numele de Veste Coburg. Fiind una din cele mai mari cetăţi germane şi mai bine conservate, Veste a fost construită începând cu anul 1225, pe locul unei capele din secolul al XI-lea. Această construcţie măreaţă domină oraşul Coburg, aflat la poalele dealului.
În timpul Dietei de la Augsburg (1530), la care lua parte şi Ducele de Saxonia, cetatea l-a găzduit timp de 6 luni pe Martin Luther. Acestuia i s-a interzis de către Ducele de Saxonia participarea la Dietă, de frică să nu fie întemniţat şi ars pe rug, ca eretic. Cu toate acestea, Luther, în tot acest timp şi-a continuat acolo munca de traducere a Bibliei în limba germană.
În zilele noastre, Veste Coburg găzduieşte 3 muzee. Unul este Palatul Ducal (Fürstenbau) cu multele sale camere (cea mai notabilă fiind Camera de Vânătoare (Jagdzimmer) ce datează din 1632 şi este bogat împodobită cu stucaturi şi cu un arsenal considerabil), aparţinând Ducelui de Coburg, printre care se află şi camera în care a locuit temporar Martin Luther. Al doilea muzeu găzduit este Armureria (Rüstkammer) care conţine cea mai importantă colecţie de arme şi armuri medievale din toată Germania, numărând peste 10500 de obiecte. Al treilea edificiu muzeal este reprezentat de Colecţiile de Artă (Kunstsammlungen), având expuse peste 300 000 de gravuri de clasă mondială (Kupferstich-Kabinett), 20 000 de piese numismatice (Münzkabinett), un fond bibliografic de 7 000 documente (Briefe & Urkunden) şi o colecţie de sticlărie care numără 3 500 de piese (Gläser-Sammlung).

Eu am ajuns la Veste Coburg într-o după-amiază friguroasă, umedă şi înceţoşată de ianuarie, nu tocmai optimă pentru fotografiat, dar dacă tot eram acolo, ar fi fost păcat să nu declanşez deloc...

Începutul asediului... Veste Coburg

Bastionul "Bunter Löwe"

fostul pod basculant şi poarta barocă

curtea interioară, cu clădirea Colecţiilor de Artă



panoramă a curţii interioare
(click pentru vizualizare)
Palatul Ducal şi Capela "Luther"

o privire, dintr-un turn de observare, peste meterezele cetăţii

detaliu din peretele Capelei "Luther"

"Patrona Bavariae"

accesul pe sub poarta principală

Data viitoare sper să am parte de o vreme mai prietenoasă fotografiatului... Cu toate acestea, a fost foarte fain, deoarece, în afară de câţiva localnici care făceau jogging, plimbau căţei sau se dădeau cu biţele pe acolo, nu am fost călcat în picioare de hoardele de turişti şi am putut fotografia în linişte... Ăsta e avantajul vizitelor la obiectivele turistice, în extra-sezon.

Câţiva paşi prin Coburg...

O vizită scurtă şi pe fugă la Coburg... din păcate, săracă în fotografii. Voi reveni aici, cu siguranţă, deoarece e un orăşel ce merită luat serios la pas şi explorat.

Stadthaus am Marktplatz





La pas, pe pietonală...

Detaliu arhitectural aflat pe arcada unei porţi...

Es ist vorbei...

It's over... Gata cu spiritul sărbătorilor... Azi a fost despodobit (ca să nu zic "pus la pământ") bradul care nu până demult lumina aşa de fain noaptea camera... Zăpadă, după cum se poate vedea, nu mai este cine ştie câtă, deoarece plouă (cel puţin pe aici) neîntrerupt de aproape o săptămână; să nu scoţi din casă nici măcar nasul obiectivului foto... O mocănească din aia care îţi intră până-n suflet şi nu mai iese decât după o baie fierbinte şi prelungită şi o sticlă de bere afumată de Bamberg. Aaaa... şi dacă mai încălzeşte pe cineva, din 24 ianuarie şi până în 7 februarie e nebunia reducerilor de sezon, Winterschlussverkauf. De aia nu prea e lume multă pe stradă... stau toţi şi numără pe ploaia asta banii de la saltea, să vadă cât să spargă.
Şi dacă tot veni vorba de saltele, citeam deunăzi că în topul vânzărilor de carte de pe aici se află cartea unei menajere poloneze - Unter deutschen Betten - (Pe sub paturile nemţeşti) în care povesteşte dedesubturile (şi la propriu şi la figurat) vieţii de menajeră în Germania. Cartea a cam zgândărit niscaiva orgolii naţional(ist)e, printr-o oarecare demitizare a curăţeniei, ordinii şi corectitudinii proverbiale germane, dar, până la urmă, nu au nemţii acum timp de aşa ceva... mai mari bătăi de cap le dau inundaţiile... (şi preţul prea ridicat al carburanţilor auto... da, au şi ei treabă cu asta... 1,33 euro cel mai ieftin litru de motorina pe care l-am văzut cât am umblat pe aici).
Hai, vă pup, că mi se termină rezervoru de la leptop.
Tschüssi de la Gyusi :)

La Primărie... care a fost...

Altes Rathaus - vechea primărie din Sonneberg - aici suntem găzduiţi, la nişte prieteni. Seara, când am ajuns, nu am apucat să (re)văd cine ştie ce din orăşel, mai ales că eram dornic să duc cât mai repede bagajele înăuntru, după ce m-am chinuit vreun sfert de oră să nu rămân blocat în troienele din parcare. După sute de kilometri şi autostrăzi ca în palmă de curate, acum mă vedeam împotmolit în zăpădocul din parcare. Noroc cu lopata infanteristică din dotare... Am reuşit până la urmă şi am pus ADN-ul la locul lui, să ningă bine peste el.
Ajunşi înăuntru, m-am bucurat că am scăpat de bagaje şi ne-am instalat în cameră; o cameră înaltă(ca toată casa, de altfel), poate prea înaltă (nu e foarte cald înăuntru, din cauza asta), dar priveliştea oferită prin ferestrele cu arcade gotice este una cu totul şi cu totul specială...
Îmi cer scuze pentru calitatea fotografiilor, dar trepiedul rămăsese în portbagaj, aşa că am fost nevoit să improvizez ceva pentru a-l înlocui.

În faţa vechii primării este un brad înalt cât două etaje, cu beculeţe care dau seara şi noaptea o lumină foarte faină; aşa s-a rezolvat şi lumina ambientală din cameră...

Pe balcon e zăpada până aproape de genunchi, aşa că nu am prea putut să stau pe acolo şi să salut electoratul local, deşi e foarte fain să te trezeşti dimineaţa şi să ieşi pe balconul vechii primării, cu vedere la piaţeta din apropiere şi la dealurile împădurite şi înzăpezite care stau să cadă peste orăşel...

Şi cam aşa arată clădirea, la lumina zilei... Altes Rathaus este unul din simbolurile Sonneberg-ului, fiind construită între anii 1840 şi 1846 de arhitectul Karl Alexander von Heideloff, încadrându-se într-o tradiţie mult mai veche, printre cele 4 sau 5 primării locale, cu rădăcini în secolul al XV-lea.

Die Geschichte geht weiter... Bis bald!

Să alunecaţi bine! (în Anul Nou)

Da... Nemţii ăştia au un interesant simţ al umorului când vine vorba de ... vorbe. Numa nu înţelegeam la început când toţi îmi urau cu zâmbetul pe buze "Să alunec bine!"
Mulţam fain, da nu am chef de aşa ceva :D
De fapt, era vorba despre Einen guten Rutsch ins Neue Jahr!
Şi într-adevăr, cu atâta zăpadă, nu e de mirare că şi urările nemţeşti de Anul Nou includ alunecări, fie ele şi la figurat.
Toate cele bune vă doresc, mă duc să caut maşina prin zăpadă. Şi dacă tot importă nemţii sare din România pentru a face autostrăzile practicabile, atunci merită încercat drumul din Bayern în Thüringen...
La bună revedere din Tutzing, urmează Spielzeugstadt Sonneberg.
Alles Gute!

Ein bisschen von Tutzing am Starnberger See

O plimbare pe malul lacului Starnberg...

Grüß Gott!

Guten Morgen, Deutschland!

Aventura dezertarii continua... La plecare, am pus-o pe Sety sa-i hipnotizeze pe vamesi, asa ca am trecut fara probleme granita... Ungaria ne-a oferit un spectacol ploios nasol, asa ca nu am ce fotografii sa va arat... Vreme aiurea, vorba aia, sa nu scoti un aparat foto din rucsac... Macar in Austria ploaia se oprise, asa ca am tras putin pe dreapta pentru putina odihna si apoi am luat la calarit autostrazile nemtesti... Rasaritul ne-a prins undeva intre Nurnberg si Frankfurt, intr-o zona foarte faina, cu sate de-o parte si alta a autostrazii, printre dealurile cufundate in ceata matinala...