Träumen...

Ieşire duminicală la Betfia

Şi dacă tot a dat vremea bună peste noi, am ieşit să ne luam porţia de soare şi căldură şi să mai fixăm puţină vitamina D... Sety nu a avut nimic de obiectat asupra destinaţiei, cu atât mai mult cu cât acolo ne-am întâlnit cu nişte oameni foarte faini şi, ov corz, cu alţi căţei. Vreme bună, poveşti interesante, alergătură sănătoasă de căţeloi, ce mai... o zi ce ne-a făcut să mai uităm de depresia de duminică după-amiaza...

Sety-lisme de sezon :)

Poate v-a fost dor de Sety ;)
Ca de obicei, şi-a făcut un pic de timp şi pentru sesiunea foto, chiar dacă vânătoarea era în toi :D

"Das internationale Hundchen" s-a repatriat :)

Da... căţeloiu' internaţional aka Sety a ajuns din nou pe plaiurile mioriţice...
După câteva săptămâni de hălăduit prin Germania, Olanda şi Belgia (plus tranzitul prin Ungaria şi Austria), i s-a făcut dor de găinile din Jacul Românesc ;) (nu că raţele sau gâştele de prin canalele olandeze nu ar fi fost bune de alergat...)
Gata cu istericii ăia mici de shi tzu din Rotterdam şi puricii olandezi anemici... Era şi timpul pentru ceva mai serios...
O infestare neaoşă şi ţapănă cu purecii jăcani şi o zbenguială sănătoasă cu pretenii patrupezi din Jac... Atena (care nici ea nu mai ştie ce e mai mult... pittbuliţă sau amstaffiţă) şi ăsta micu, pe numele lui, Leu (deşi, pe filieră nemţească, i se mai spune în glumă Hanţi) care a fost rapid adoptat de Atena.

Vorba cuiva... câniele ăsta o văzut mai multe decât o grămadă de omeni de pe-acilea...
Iar aventura europeană va continua bistoş... Bis bald ;)

Cafeaua de dimineata...

... de parca te-ar lasa teroristii astia mici sa dormi... :D

Sety si Dante, la o minisesiune foto matinala, intre cateva latraturi sanatoase si o tura de supraveghere la crapii viu colorati din lacul amenajat in mica gradina...

Hoek van Holland

O scurtă plimbare pe plaja de la Hoek van Holland...



... şi prima întâlnire dintre Sety şi valurile mării (Nordului)... ;)
După o gură rapidă de apă sărată şi câteva alge (doar era pentru prima dată când a văzut aşa ceva), Sety s-a apucat să fugărească valurile (sau invers?) :))

... iar apoi, să vâneze scoici şi crabi pitici
(nu tu fazani, raţe, iepuri sau alte specii mai pământeşti)...

... şi o demonstraţie de aret acvatic :)

Apologia câinelui

Şi dacă tot e vorba de câini, atunci ce aţi zice de o interesantă documentare legată de subiect?
Aşa cum scrie şi în titlu, voi face apologia câinelui... impropriu spus voi face, deoarece textul pe care vi-l voi prezenta a fost publicat în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, în 1844.
Eu nu am făcut decât să transcriu articolul, textul original fiind redactat în alfabetul de tranziţie, cu caractere chirilice printre care au fost inserate şi caractere latine.

Apologia câinelui

Câinele are toate însuşirile unui om simţitoriu; când din potrivă omului în deobşte'i lipsesc însuşirile cele nobile a câinelui. Nouă ni se pare că recunoştinţa este o virtute; când ea nu'i altă decât o datorie; această datorie este câinelui înnăscută. Câinele nu cunoaşte cuvântul virtute: aceea ce noi cinstim prin asemene titlu, şi despre care ne mirăm ca de un lucru rar, este pentru câine lucru firesc. Unde vei găsi un om, carele să nu fie nici odată nemulţămitor, ci pururea binevoitor? Carele s'ar lepăda de egoismu până la gradul cel mai putincios? Carele fără interes să'ţi fie credincios până la moarte, carele să împlinească ori ce slujbă fără eroismu? Cu un cuvânt, omulce uită înfruntarea şi nu'şi aduce aminte decât de binefacerile primite? Nu'l căuta - aceasta ar fi înzadar.

Dar ie ori care câine, ce vei întâlni, şi din minutul, ce el te va lua de stăpânul său, vei afla în el toate aceste însuşiri. El te va iubi fără interes; cea mai mare norocire a lui va fi a nu se despărţi de tine şi de ai ave a căpăta pâinea prin cerşitorie, nu numai că el te va ajutora în această treabă, dar nici te va părăsi spre a urma pe un prinţu în palatul său.

În nenorocirea ta prietenii tăi se vor lepăda de tine, chiar şi femeea ta va uita jurământul ei; dar câinele tău va rămâne totdeauna cu tine, şi va muri la picioarele tale, seau dacă înaintea lui vei purcede în călătoria cea mare, el îţi va urma la lăcaşul cel de pe urmă! (Feiletonul Albinei)

Ei, ce spuneţi?
Frumoasă apologie făcută celui mai bun prieten al omului... (viceversa nu e întotdeauna valabilă, din păcate...) Iar ultimele două paragrafe nu fac decât să întregească, prin acele cuvinte extraordinare, pledoaria dedicată câinelui.

De veghe in lanul de... iarbă

...undeva, pe drumul ce duce la Cetatea Şiria (Arad)...

Meetin' Sara :)

Nu demult am avut plăcuta ocazie de o întâlni pe Sara, comoara de fată a lui Alin şi a Ilenei...
O familie super faină, cu care am petrecut o zi nemaipomenită (să nu-l uităm nici pe Papuashu), în care am ieşit la o tură foto prin împrejurimile Aradului, pe dealuri cu cetăţi şi prin lanuri cu floarea-soarelui...