Apple a lansat "Tablet" şi... un incredibil DSLR!

Şi cum stăteam eu de dimineaţă, într-o narcolepsie cataleptică hibernală, sorbind din cafea, ce să vezi...?

(sursa)

... aflu că Apple taman ce a lansat - o dată cu Tablet - şi un DSLR care va da peste cap piaţa de specialitate... După lungi testări şi după ce cu greu s-a încercat păstrarea secretului din jurul său, noul model DSLR a fost deconspirat, la o grădină zoologică din San Diego...
Uitaţi cum a stat treaba..

Last weekend I went to San Diego Wild Animal park. My little girl was at the merry-go-round, giggling away in a spinning cup and a saucer. Of course, being the best father that I could be, I was shooting away at 4.7 fps or whatever K-7 does. Then this dude, who had 2 Canon 5D's on both of his shoulders with huge lenses stuck on them, started talking to me out of the blue.
"What's that?" he said.
"What's what?" I said.
"The camera," he said. "What is 'pentax?'"
Needless to say, I was stunned. Canon full-framer x 2 and he has not heard of Pentax. I was about to say something terribly smart-ass, then I restrained myself.
"I am glad you asked," I started. Then I went on and on about how Pentax is the newest camera manufacturer out of Japan, and K-7 was the prototype that I was testing out for the last 2 weeks. I also told him that the sensor size was somewhere between FF and MF, and has 23.7 MP, ad shoots close to 8 fps.
"We are ready to storm the US market, and the real killer is the price," by then I was on a roll. "We are going to shock the world by selling these babies for under $1,000."
"Are you serious??" the guy said. "My lenses cost more than that."
In the end I told him that Apple was the majority shareholder and that the camera will be announced today along with iTablet. I let him handle the camera for a while, and the look on his face was priceless.

(toată povestea o găsiţi aici)

Până una-alta, io mă grăbesc să mă înscriu pe lista de cumpărare pentru acest nou şi extraordinar DSLR!
Şi acum ştiu sigur că nu mafia DSLR-urilor şi-a băgat codiţa, ci corporatiştii ăştia hulpavi care vor să ne destabilizeze nouă nikoanele, canoanele şi alte alea... gata, nu ne mai scapă nici un VR, IS, MegaOIS, SSS, VC sau SR...

Taltos şi conspiraţia violet a Codex Alimentarius...

Muhahahaaaaa :))
Mi-a căzut în mâini cel de-al treilea roman - Taltos - din seria Croniclie Vrăjitoarelor, al scriitoarei Anne Rice... toate bune şi faine, dar ce să vezi...?
Cartea asta cu bampiri are... 666 pagini! :D
Ce mă fac eu acum, mai ales după citirea ştirii conform căreia Codex Alimentarius va considera usturoiul sau menta droguri de categoria a treia, putând fi comercializate numai de corporaţiile farmaceutice...?

... my timeless cosmic friend...

Haiti, după 6 zile...

Greu de crezut ce poate scoate la suprafaţă fiinţa umană în momente de răstrişte, precum acest cutremur... Şi mai greu de digerat selecţiile de fotografii propuse de Big Picture sau NY Times în care instincte primare defulate, la graniţa cu regnul animal fac situaţia de acolo, şi aşa tragică, de nedescris...

54/24

Nu, nu m-am apucat de pus la Loto, nu calculez lungimea de undă a flăcării violet...
Mi-a căzut în mâini, doar, cartea lui Bogdan Teodorescu - 54/24: 54 de locuri de vizitat din 24 de ţări - apărută la Tritonic în 2008.
Şi dacă nu ştiţi nimic despre autor, vă spun eu, e domnul acela mai bine făcut, cu barbă şi ochelari, care mai apare invitat la emisiuni TV şi unde are de fiecare dată nişte intervenţii pertinente şi cu substanţă; şi dacă devoratorii de TV şi circ politic îl ştiu doar dintr-un asemenea context, trebuie să se ştie că Bogdan Teodorescu este şi profesor în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, jurnalist şi nu în ultimul rând scriitor.

Revenind la cartea cu pricina, nu vreau să fac o recenzie... muza e plecată în tabără :D, dar nu pot să nu vă stârnesc interesul, povestindu-vă în câteva rânduri... autorul are un stil foarte lejer, nu lasă impresia nicio clipă de ghid turistic sau gastronomic; dar felul în care-şi povesteşte peregrinările te lasă pe tine ca cititor să pluteşti şi să te afunzi în lectură, pe muzica locurilor vizitate... ţi se garantează o lectură extrem de plăcută...
Din păcate, acum nu am răgazul necesar unei lecturi complete (promit să citesc cartea din scoarţă-n scoarţă cât de curând), dar am apucat să parcurg dintr-o suflare (sau mai bine spus inspirare) capitolul dedicat călătoriei la celebrul Taj Mahal - "30/24 Mirosul Agra, India" - iar gândul m-a dus inevitabil la secvenţele olfactive din "Slumdog Millionaire" (sau cele din "Parfumul")...
În toată contrapunerea aceea frapantă de maiestuozitate şi sărăcie lucie, de înălţare spirituală şi decădere materială, autorul ne relatează foarte expresiv cum orice orizont de aşteptare avut dinaintea vizitării acestui monument-obiectiv turistic păleşte brusc şi iremediabil în faţa... mirosului picioarelor din incintă... :)

Şocul trecerii de poartă nu mi-a fost dat nici de marmura translucidă pe care paznicii înarmaţi cu lanterne ţi-o dezvăluiau, plasând fasciculul de lumină în spatele peretelui subţire astfel încât să poţi vedea consistenţa materialului, nici de broderiile din piatră, nici de şi mai bogatele ansambluri florale sau de mozaicurile treptelor, ci de mirosul picioarelor din incintă. Am făcut armata la infanterie şi m-am descălţat împreună cu cei 59 de colegi ai mei după zece ore de marş prin praful dobrogean prin căldura lunii iunie, am făcut practica la porumb şi am dormit în nişte staule cu paie pe jos fără să ne întâlnim cu apa vreo trei zile, am curăţat latrine din motive disciplinare în aceeaşi minunată armată, toate aceste experienţe m-au făcut să cred că am găsit limita mirosului insuportabil. M-am înşelat. În acel moment, în splendoarea numită Taj Mahal, mausoleul iubirii şi al durerii pricinuite de aceasta, erau câteva sute bune de oameni desculţi şi acest lucru se simţea peste toată subtilitatea creaţiei omeneşti.

Îmi pare rău pentru cei care au nasul înfundat... :))

Fivefingers à la moţi... Vibram-made in Apuseni...adidaşii de Nimăieşti

Şi dacă tot povesteam aici despre ei, acum vi-i şi arăt :D ... că tot s-a apucat să ningă...
După cum se poate observa, sunt de iarnă :) şi nu mai necesită echilibrare :))

Buchisind documentarea "Pe cărări de munte - Groapa Ruginoasă"

Mi-a căzut în mâini o carte faină din care am folosit un fragment ca documentare-descriere pentru fotografiile făcute anul trecut la Groapa Ruginoasă. Dacă nu vă lăsaţi speriaţi de lungimea textului, vă garantez că plăcerea lecturii acestei descrieri vă va recompensa pentru timpul zăbovit printre rânduri...

(Low) OCTANE...

(ne-am hotărât, eu şi Papu, să vă luăm în balon... pardon, parapantă :D)

Când la femei le vin idei...

Ce m-a apucat să postez aşa ceva?... O zi mohorâtă... până ce am ascultat melodia asta la radio :) Brusc, mi s-a ivit un zâmbet în colţurile gurii... Misogin ar spune unii, blazare combinată cu înţelepciune au spus alţii sau pur şi simplu bună dispoziţie. Ca berbant care este je, nu poci a spune decât că mare direptate are nenea Andrieş...
Cum zicea cântecul acela al lui Cristian Vasile...? Iubesc femeia...

Intrat-am şi în noul an...

A mai trecut un an prin noi... vorba cântecului... A început deja un altul... de peste tot nu auzi altceva decât criză, greutăţi, scumpiri... şi atunci sa nu-ţi vină să fugi în munţi cu aparatul foto de gât şi să laşi în urmă toată nebunia asta?
Sper - şi vă doresc şi vouă - să avem măcar răgazul necesar pentru a ne regăsi şi în anul ăsta clipele de încântare sufletească trăite în spatele obiectivului foto, alături de cei dragi nouă, în locurile care ne fac să uităm de lumea dezlănţuită şi să îngheţăm preţ de un clic şi o declanşare timpul ăsta (şi timpurile) ce nu se arată foarte bine...
Lumină cât mai bună să aveţi fiecare pentru buchiselile voastre!

Aaa... era să uit... iată aici cum a fost întâmpinat pe ici, pe colo, pe Glob, Noul An...