All content of this blog (signed as Dan Oprea) is protected by the law of copyright. Information, images or videos from this blog could not be used on other blogs, sites, radio, tv, newspapers or other media channels without written consent from Dan Oprea exclusively.
Altes Rathaus - vechea primărie din Sonneberg - aici suntem găzduiţi, la nişte prieteni. Seara, când am ajuns, nu am apucat să (re)văd cine ştie ce din orăşel, mai ales că eram dornic să duc cât mai repede bagajele înăuntru, după ce m-am chinuit vreun sfert de oră să nu rămân blocat în troienele din parcare. După sute de kilometri şi autostrăzi ca în palmă de curate, acum mă vedeam împotmolit în zăpădocul din parcare. Noroc cu lopata infanteristică din dotare... Am reuşit până la urmă şi am pus ADN-ul la locul lui, să ningă bine peste el. Ajunşi înăuntru, m-am bucurat că am scăpat de bagaje şi ne-am instalat în cameră; o cameră înaltă(ca toată casa, de altfel), poate prea înaltă (nu e foarte cald înăuntru, din cauza asta), dar priveliştea oferită prin ferestrele cu arcade gotice este una cu totul şi cu totul specială... Îmi cer scuze pentru calitatea fotografiilor, dar trepiedul rămăsese în portbagaj, aşa că am fost nevoit să improvizez ceva pentru a-l înlocui.
În faţa vechii primării este un brad înalt cât două etaje, cu beculeţe care dau seara şi noaptea o lumină foarte faină; aşa s-a rezolvat şi lumina ambientală din cameră...
Pe balcon e zăpada până aproape de genunchi, aşa că nu am prea putut să stau pe acolo şi să salut electoratul local, deşi e foarte fain să te trezeşti dimineaţa şi să ieşi pe balconul vechii primării, cu vedere la piaţeta din apropiere şi la dealurile împădurite şi înzăpezite care stau să cadă peste orăşel...
Şi cam aşa arată clădirea, la lumina zilei... Altes Rathaus este unul din simbolurile Sonneberg-ului, fiind construită între anii 1840 şi 1846 de arhitectul Karl Alexander von Heideloff, încadrându-se într-o tradiţie mult mai veche, printre cele 4 sau 5 primării locale, cu rădăcini în secolul al XV-lea.
Da... Nemţii ăştia au un interesant simţ al umorului când vine vorba de ... vorbe. Numa nu înţelegeam la început când toţi îmi urau cu zâmbetul pe buze "Să alunec bine!" Mulţam fain, da nu am chef de aşa ceva :D De fapt, era vorba despre Einen guten Rutsch ins Neue Jahr! Şi într-adevăr, cu atâta zăpadă, nu e de mirare că şi urările nemţeşti de Anul Nou includ alunecări, fie ele şi la figurat. Toate cele bune vă doresc, mă duc să caut maşina prin zăpadă. Şi dacă tot importă nemţii sare din România pentru a face autostrăzile practicabile, atunci merită încercat drumul din Bayern în Thüringen... La bună revedere din Tutzing, urmează Spielzeugstadt Sonneberg. Alles Gute!
Apusul "Zilei Morţilor" învăluie burgul într-o atmosferă autumnală caldă şi calmă... Cu atât mai mult cu cât acest tablou se leagă cumva de sufletele celor care se odihnesc în cimitirul din Pleaşă... Da, aşa au cetatea lor dragă la picioare cei care au părăsit-o pentru o lume mai bună...
Un sfârşit de săptămână plin, cu ocazia întâlnirii anuale a comunităţii ClubOpel.com, devenită deja tradiţie şi care anul acesta a purtat numele de FelixOpel ediţia a 4-a, având ca temă 111 ani de Opel. Nu prea am timp acum să vă povestesc ce şi cum, că mă grăbesc să ajung la cina festivă şi la tradiţionalul (şi imensul) tort pe care îl pregătim în fiecare an. Cât despre restul fotografiilor, aveţi puţintică răbdare ;)
Da... căţeloiu' internaţionalaka Sety a ajuns din nou pe plaiurile mioriţice...
După câteva săptămâni de hălăduit prin Germania, Olanda şi Belgia (plus tranzitul prin Ungaria şi Austria), i s-a făcut dor de găinile din Jacul Românesc ;) (nu că raţele sau gâştele de prin canalele olandeze nu ar fi fost bune de alergat...)
Gata cu istericii ăia mici de shi tzu din Rotterdam şi puricii olandezi anemici... Era şi timpul pentru ceva mai serios...
O infestare neaoşă şi ţapănă cu purecii jăcani şi o zbenguială sănătoasă cu pretenii patrupezi din Jac... Atena (care nici ea nu mai ştie ce e mai mult... pittbuliţă sau amstaffiţă) şi ăsta micu, pe numele lui, Leu (deşi, pe filieră nemţească, i se mai spune în glumă Hanţi) care a fost rapid adoptat de Atena.
Vorba cuiva... câniele ăsta o văzut mai multe decât o grămadă de omeni de pe-acilea...
Iar aventura europeană va continua bistoş... Bis bald ;)
... de parca te-ar lasa teroristii astia mici sa dormi... :D
Sety si Dante, la o minisesiune foto matinala, intre cateva latraturi sanatoase si o tura de supraveghere la crapii viu colorati din lacul amenajat in mica gradina...
SoundLift - Railway Station (Daniel Loubscher Remix)
Dupa plimbarea prin Utrecht, m-am reintors la gara, pentru a lua trenul inapoi catre Rotterdam. Forfota mare in gara, foarte multa lume circula cu trenul, nu ca la noi... Bine, aici trenurile chiar circula, nu se tarasc; conditiile de calatorie sunt civilizate, iar despre intarzieri... (ce-s alea?)
In sine, Centraal Station (ca orice alta gara cat de cat mai mare) este un fel de orasel... Gasesti tot ce vrei, de la magazine, florarii, restaurante si tot ce ai putea avea nevoie cat esti in tranzit. Si calatorii grabiti si flamanzi se inghesuiau la tot felul de localuri de unde isi luau rapid merindea si plecau mai departe... Si daca nu era Mc D sau Burger King, atunci lumea se inghesuia intr-un fel de magazin de unde isi putea cumpara tot felul de sandvisuri proaspete, salate, iaurturi sau chestii din astea mai sanatoase; altii faceau coada la un local cu specific italienesc (Let's Pasta) care vindea la galetuse din alea de carton paste de tot felu. Oricum, cel mai fain mi s-a parut a fi Swirl's, unde puteai gasi tot felu de fructe proaspete taiate cubulete si pe care le puteai combina oricum, intr-un fel de cocktail baubil/mancabil. Lekker!
In tren, la orele de varf e inghesuiala destul de mare; pe peron, inainte sa apara trenul, fiecare infuleca ultimele imbucaturi de mancare, citeste ce mai poate din ziar sau cartea avuta la indemana (acum m-am obisnuit, dar la inceput eram socat de olandezii astia... daca nu se dau cu bicicleta sau daca nu alearga, citesc... si citesc la greu... in librarii cu greu te poti strecura, nu ca la noi ca bate vantul...).
Faza tare: dupa sosirea unui tren in gara si dupa ce peronul se golise cat de cat, pe mijlocul acestuia aparuse de cine stie unde (poate de la vreunul din calatorii care tocmai se dadusera jos din tren) o sticla de Heineken; zacea acolo pur si simplu, fara a primi vreun sut de la careva si se parea ca nimeni nu o baga in seama; pana m-am hotarat eu sa o trag in chip, asa cum statea ea si astepta o noua hoarda de calatori grabiti, un nene pe la 60 de ani s-a ridicat de pe banca, s-a dus de a ridicat-o de acolo si a aruncat-o la cosul de gunoi.
Apoi, exact la timp a aparut si trenul de Rotterdam; ne-am cam inghesuit putin la urcare, printre toti tinerii iesiti de la scoala, oamenii de afaceri imbracati mai acatarii si umblatorii pe 2 roti, cu Bromptoanele lor pliate si luate la mana... Pe parcursul calatoriei, fiecare isi gaseste ceva de facut... unii (cei mai multi) asculta muzica (la nenumaratele playere, I Poade, I Phoane), altii vorbesc la telefon in dulcele grai horcait olandez (acuma, limba germana mi se pare ca suna ca o limba de salon :D), iar altii citesc foarte absorbiti in text sau fac sudoku de parca ar fi la Olimpiada. Doar vocea conductorului se mai aude, anuntand urmatoarea statie. Aaaa... era sa-l uit pe Nasu' :)) Pai se poate? Un tip uscativ, cu parul blond si carliontat, albinos, dar foarte jovial (atat de jovial incat a reusit, printre zambete, sa-i spuna unui calator mai tanar care nu stiu ce facuse, ca il paste o amenda de 50 euro); si in loc de capsator avea in mana un fel de POS, un cititor de carduri cu care verifica daca circuli licit sau ilicit.
Si ca sa nu zica carcotasii ca pe acilea nu chiar totul e neprihanit, da, am dat si peste calatori mai... ciudati (nu le poti zice boschetari, ca fara card de acces nu ai ce cauta in gari sau statii de metrou): era unu' cu klompen in picioare (sabotii aia de lemn) si cara dupa el un sac de gunoi in care avea cine stie ce; intra bocanind in vagon si se pune zgomotos si cam neinvitat langa o domnisoara care asculta muzica la casti; se uita lumea un pic lung la el, dar atat; el scoate apoi nonsalant din sac o revista si o doza de bere si o soarbe asa incat toata lumea din vagon sa ia act de alcoolemia lui; cred totusi ca tipului imbracat business de langa el nu i-a prea convenit compania, dar deh... erau toti platitori de belet :D Aaaa... si am mai intalnit intr-o alta zi, in metrou, in Rotterdam, un negru care injura la greu sistemul capitalist occidental intr-o franceza combinata cu olandeza de toata frumusetea, ca iti venea sa te apuci rapid de invatat esperanto :D
Astea au fost chestiile mai ciudate, dar mai stii? Poate la fel de ciudat am aparut si eu (si calatorilor de la metrou si celor de la camerele de supraveghere) cand am mers la statia de metrou Wilhelminaplein, in Rotterdam, ca sa fotografiez, cu aparatul de gat, cu rucsacul foto in spinare si cu trepiedul in brate... :D (pozele de acolo si cele cu zona Podului Erasmus, altadata;)
Urmeaza sa mutam teatrul de operatiuni, mai catre Belgia.
Cateva ore petrecute la Utrecht, plimbandu-ma pe stradutele pietruite, printre sutele de biciclisti si stropii de ploaie care m-au obligat sa tin aparatul foto mai mult sub geaca...
Chiar daca vremea nu a fost optima, mi-a facut mare placere sa vad chiar si o mica parte din Utrecht... in fotografie, Domul din Utrecht.
Fara sa stau prea mult pe ganduri, mi-am pus molecula de ADN (BH-16-ADN) in miscare si am luat la vanturat frunzele tomnatice de pe autostrazile si drumurile germane si olandeze...
Si chiar daca m-a prins toamna pe drumuri... si inca ce drumuri... eu tot ma incalzesc, umbland cat e ziua de lunga si cat e vremea buna, cu aparatul foto la ochi.
Am trecut cateva zile prin Germania, pe la Tutzing, apoi am plecat mai in nord putin, prin padurile Thuringiei, la Sonneberg, apoi acum am ajuns la Rotterdam; ieri am vizitat vreo cateva ore Utrechtul (vreme cam nasoala, ploaie in reprize), iar dupa inca cateva zile prin zona, ne asteapta partea olandeza de catre Belgia, mai precis oraselul Budel.
Nu va promit ca voi reveni cu fotografii, pe parcursul calatoriei, deoarece e mult mai fain sa umbli toata ziua pe afara decat sa stai in fata calculatorului.
.jpg)
