sâmbătă, 28 august 2010

De veghe in lanul de... iarbă




...undeva, pe drumul ce duce la Cetatea Şiria (Arad)...



sâmbătă, 21 august 2010

Meetin' Sara :)



Nu demult am avut plăcuta ocazie de o întâlni pe Sara, comoara de fată a lui Alin şi a Ilenei...
O familie super faină, cu care am petrecut o zi nemaipomenită (să nu-l uităm nici pe Papuashu), în care am ieşit la o tură foto prin împrejurimile Aradului, pe dealuri cu cetăţi şi prin lanuri cu floarea-soarelui...












duminică, 1 august 2010

Illusion of tomorrow...





Păianjenul a plecat
în căutarea
zilei de mâine...


sâmbătă, 31 iulie 2010

joi, 29 iulie 2010

Summer in the city




What is the city but the people?
(William Shakespeare)



miercuri, 28 iulie 2010

Like owner, like dog



Yesterday I was a dog. Today I'm a dog. Tomorrow I'll probably still be a dog.
Sigh! There's so little hope for advancement. - Snoopy




Şi unii chiar nu vor să creadă că, într-un fel sau altul, stăpânul seamănă cu câinele său...

marți, 27 iulie 2010

Liquid pearls




No individual raindrop ever considers itself responsible for the flood.


duminică, 25 iulie 2010

Traveler




A good traveler has no fixed plans, and is not intent on arriving.
(
Lao Tzu)


Sety's back :)


Şi dacă tot s-a răcorit cât de cât, Sety a decis să reapară, după o binemeritată fugă din calea caniculei şi a oraşului...

(încă o dată) la Groapa Ruginoasă...



şi la Stâna de Vale...





... plus încă alte locuri interesante şi oameni faini întâlniţi...
(ne cerem scuze vizitatorilor pentru îndelungata absenţă, da aşa ne place nouă să dispărem :D)

joi, 8 iulie 2010

Through the garden...








Gardening requires lots of water
- most of it in the form of perspiration.

(Lou Erickson)

















miercuri, 7 iulie 2010

Chillin' out...






Do I really have to get down? 'Cause I don't want to... Who's with me?

luni, 5 iulie 2010

Petrified...




Die Natur ist eine versteinerte Zauberstadt.




Nature is a petrified magic city.
(Novalis)

sâmbătă, 3 iulie 2010

Dog Day Afternoon



Properly trained, a man can be dog's best friend.
(Corey Ford)

















marți, 29 iunie 2010

Forum vs. Comunitate




De un cincinal încoace, am plăcerea de a fi membru al ClubOpel. În consecinţă, mi-a căzut din cer o nemţoaică neagră, cu care am o relaţie extra... ordinară :D
În cadrul clubului, am avut plăcerea să ajut şi eu la organizarea Felix Opel 2009.
Care-i faza? (poate, vă întrebaţi)... Unii s-ar putea să zică... Da, un simplu forum al disperaţilor după Opel... O adunătură de inşi care nu fac altceva decât să pălăvrăgească despre respectiva marcă de autoturisme...
Atunci cum să explic cuiva care ar putea crede aşa ceva că în toate judeţele ţării există colegi opelişti care în mod voluntar s-au oferit să dea ajutor altora, la nevoie, la orice oră din zi sau noapte...
Dar azi, în spaţiul acesta virtual de întâlnire al opeliştilor, am citit următorul text, care zic eu, nu mai are nevoie de nici un comentariu...

Fratilor, cum e prin tara, pe unde sunteti, mie nu prea imi vine sa stau pe curu meu cand vad la televizor ce-i prin tara. Ziceti care pe unde stie zone in care chiar este nevoie de voluntari pentru evacuare. Am doua maini, doua picioare, masina ma ajuta cat de cat, niste echipament (corzi hamuri) as avea, poate mai fac rost si de un om doi...
Nu prea e de stat, ziceti va rog ce si pe unde e de facut. Si poate se mai alatura si altii.
Astept,
Bogdan Iosif

Un om extraordinar, cu o iniţiativă pe măsură... Păcat că ţara a ajuns cum a ajuns... Şi oricât de anacronic ar părea, asemenea oameni încă mai trăiesc pe plaiurile astea mioritice...
Da... Cam asta ar face diferenţa între un forum şi o... comunitate.
Opelişti orădeni şi bihoreni, ne vedem duminică, la ora şi locul ştiut ;)


miercuri, 23 iunie 2010

Departe de lumea dezlănţuită




Ce poate fi mai fain decât să ai ocazia de a evada din urbanul sufocant...? Şi cum nu se putea rata aşa o ocazie, am sfâşiat în grabă zeghea ternă a cotidianului şi am plecat pentru 3 zile la Cabana de vânătoare Cetariu, aparţinând de Ocolul Silvic Săcueni. Da nu vă gândiţi că am mers la vânătoare (not this time ;) ... am tras doar cu aparatul foto şi am scos pe teren cele două exemplare Vier Pfoten din dotare, pe Sety şi pe Duc.
Zona e foarte faină... pădure, lac, oameni faini... o plăcere să te rupi de lume câteva zile şi să-ţi reîncarci bateriile...


Lacul...
Din păcate, luciul de apă nu am mai fost întreţinut de foarte multă vreme... Dragarea şi decolmatarea, popularea cu peşte, toate astea sunt amintiri dulci-amărui depănate în jurul focului nocturn din filigorie...



Un mic dejun copios luat după un somn excelent...
Mâncare a fost destulă... chiar şi pentru a o împărţi cu un... fluture :D Flămânda lepidopteră se pare că era atrasă de omleta noastră :)





Cu atâtea calorii la bord, am putut începe explorarea împrejurimilor...



... şi admiratul florilor sălbatice, în aerul încă reavăn al dimineţii...





După ce partida de pescuit s-a terminat (ştiu, aţi fi vrut să mă vedeţi şi cu undiţa în mână, dar ca Peşti respectabil care-s io, pe persoană psihică, nu se cădea să-mi capturez colegii de zodie) şi având asigurată masa de seară, am găsit răgazul necesar pentru a-mi hodini înotătoarele, la umbră, ferit de soarele amiezii...




Oricum, nu am fost singurul care am scos limba de căldură...
Sety, într-o pauză de urmărit peştii...
Dacă a văzut că e rost de tras în chip, nu a putut pentru ca să refuze un portret...



Duc, fiind în tabără de instrucţie intensivă, s-a bucurat de momentele libere...




Apoi, încă o tură în natură...
De data asta, până la locul numit La Răstignire... Un stejar secular, aflat la o răscruce de drumuri... Un copac cu o menire aparte... Un fel de răstălmăcire locală a stejarului Mamvri... O foarte interesantă substituire a crucii, a troiţei specifice răspântiilor rurale... O răstignire direct pe lemnul brut, la esenţa materialului crucificator...
Din păcate, amprenta vremurilor prezente se simte... jerbele şi coroanele din plastic...



Momente de linişte şi relaxare, pe malul lacului...
Reverie, pe înserat...
Fundalul sonor (100% bio), asigurat cu succes de armada brotăcească şi de hoardele nesimţite de ţânţari subţiri la glas şi însetaţi vampiristic :D



Răcoarea serii nu s-a lăsat foarte mult aşteptată; atacul insectelor înzestrate la cap c-o sculă minusculă, cu pretenţie de nas a continuat, totuşi până destul de târziu...
Ce ne-a mai salvat a fost focul (adică fumul) la care am pregătit cina... Şi discuţiile din jurul vetrei arzânde.



Rodul partidei de pescuit de peste zi...



După miezul nopţii, la o ultimă plimbare, înainte de reîntoarcerea la dormitorul răcoros...