joi, 21 iulie 2011

"Artilleriebuch"


Am descoperit în colecţiile digitale ale Bibliotecii de Stat din Bavaria - Die Bayerische Staatsbibliothek - acest manuscris recent digitizat şi pus la dispoziţia celor interesaţi, intitulat Artilleriebuch, scris de Walther Litzelmann şi datat 1582.
Manuscrisul care se întinde pe aproape 500 pagini, cuprinde în marea sa parte schiţe referitoare la bombe, tunuri, rachete sau artificii.
Pagina - foarte elaborată - a titlului ne informează că manuscrisul a aparţinut armurăriei bavareze de la Ingolstadt şi că secretul salpetrului şi al producţiei prafului de puşcă sunt dezvăluite în cuprinsul său.





















marți, 19 iulie 2011

sâmbătă, 9 iulie 2011

Miss Univers 1929

Ce-mi veni să scriu despre celebrul concurs internațional de frumusețe? O fotografie găsită în arhiva digitală olandeză prin care bântui în ultimele zile, fotografie ce le înfățișează pe cele 7 finaliste ale concursului din anul 1929.


(de la stânga la dreapta, Miss România, Luxemburg, Olanda, Germania, Franța, Anglia, Austria)

Ce a avut mai special această a 10-a ediție a Miss Univers, din 1929, de la Galveston. A fost prima ediție la care a participat și a ajuns în finală (câștigând și locul 6) o româncă, Magda Demetrescu; această ediție a concursului a mai fost importantă prin prisma interesului pe care a reușit să-l trezească mass-media internaționale, în condițiile în care a fost primul an în care titlul a fost câștigat de o competitoare din afara SUA (Lisl Goldarbeiter - Austria), aceasta fiind pe deasupra și evreică, într-o perioadă în care antisemitismul își arăta deja colții în SUA și Europa.
Despre primul concurs național Miss România din 1929 care a fost câștigat de Magda Demetrescu, ea fiind desemnată reprezentanta țării noastre la ediția internațională din același an din SUA, puteți citi mai multe aici.
La Galveston, Magda Demetrescu a obținut locul 6, primind un premiu de 100 $ și un ceas-brățară.
Nu pot să nu amintesc cuvintele celei care a fost desemnată să ne reprezinte țara la concursul internațional din SUA: Mă înduioșează și mă stingherește această atenție deosebită. Cu ce am meritat-o și voiu putea oare, Doamne, Doamne, să înfățișez în America toată frumusețea țării mele? Asta chiar dacă la data respectivă, participarea țării noastre la așa un eveniment fusese încărcată cu un deloc neglijabil grad de propagandă. Dar chiar și așa, unde mai vedem azi o astfel de atitudine a celor care participă la concursuri de frumusețe?... Și uitați-vă mai bine în fotografia cu cele 7 finaliste... Stau așezate pe ziarele acelea fără fițele "divelor" din zilele noastre... Deh, alte vremuri... Și nici nu cred că s-au păruit în culise între ele, doar pentru că una sau alta a fost clasată mai sus pe podium...
Cât despre câștigătoarea locului 1 - Lisl Goldarbeiter - aleasă cu unanimitate de voturi la Galveston, nu se poate spune că de atunci încolo a călcat toată viața pe petale de trandafiri, chiar dacă locul 1 i-a adus un premiu de 2000 $ în aur (aproximativ 26000 $ la valoarea actuală) și o placă de argint, iar acest titlu i-a adus recunoașterea internațională, fiindu-i oferite contracte importante de la Hollywood (refuzate, deoarece ea a spus că și părinții trebuie să fie de acord, iar aceștia nu au fost); apoi, războiul și-a întins aripile peste Europa...

(Lisl și mama sa, la Galveston - 1929)

joi, 7 iulie 2011

Wilhelminaplein metrostation


Peter Hammill - Wilhelmina







Wilhelminaplein este o stație ce aparține magistralei D (și de anul acesta și magistralei E) a metroului din Rotterdam și a fost dată în folosință în 4 iunie 1997, ca parte integrantă a coridorului Nord-Sud (care fusese deja deschis circulației încă din 1968). Dată fiind poziționarea stației în panta dintre ruta de la suprafață (sud-est) și tunelul care trece pe sub Nieuwe Maas (nord-vest), peroanele ca și restul construcției nu sunt în totalitate orizontale, iar acest lucru este menționat în megafoanele stației. La suprafață, acest nod de transport este completat de încă 3 linii de tramvai și una de autobuz. Trotuarele mobile care transportă pasagerii dinspre peroane și ieșirea stației de la Teatrul Luxor au fost deschise publicului în iulie 2005, tocmai pentru a ușura circulația marilor mase de pasageri înspre și dinspre tot acest complex format de Noul Teatru Luxor, Wilhelminapier și faimosul Erasmusbrug (numit după forma sa și "Podul Lebădă").
Stația a fost proiectată de arhitecții Zwarts și Jasma care au găsit și o ingenioasă metodă de iluminare a stației și pasajului mobil, folosindu-se de un sistem computerizat care schimbă culoarea luminii ambientale din zona pasajului, iar în stația propriu-zisă sistemul detectează sosirea sau plecarea garniturilor de metrou și potrivește lumina în consecință.
În fotografia de mai jos, la ieșirea la suprafață dinspre pasajul "trotuarelor mobile", se poate observa Turnul de Sud (Toren op Zuid), o clădire de birouri care găzduiește sediul regional al companiei de telecomunicații KPN. Fațada clădirii înclinate (6 grade), care stă sprijinită în acel pilon, are montată o rețea computerizată de 896 becuri verzi care afișează animat tot felul de mesaje sau reclame. Turnul are o înălțime de 96,5 metri, numărând 23 de etaje, construcția sa începând în 1998 și durând 2 ani. Renzo Piano (cel care a proiectat și Centrul Georges Pompidou din Paris) este cel care s-a ocupat de realizarea clădirii.


Trotuarele mobile


New Luxor Theater


Și în încheiere, o fotografie (găsită aici) în care puteți vedea cam cum se lucra la construcția primei magistrale de metrou în Rotterdam, în 1967...


(mai era cazul să menționez că, oricum, Rotterdam e cam la 6 metri sub nivelul mării? :D... cu atât mai spectaculoase aceste realizări și construcții...)

miercuri, 6 iulie 2011

Daydream










marți, 5 iulie 2011

O hartă a Transilvaniei - 1663





Tot în arhiva digitală Memoria Olandei am dat și peste această hartă a Transilvaniei din 1663, creată de cartografii olandezi Willem și Joan Blaeu, la Amsterdam, document ce aparține colecțiilor Muzeului Național Maritim al Olandei.


luni, 4 iulie 2011

Erleuchtung



... într-un moment de iluminare...


duminică, 3 iulie 2011

Domeniul Coroanei Segarcea - 1917

Nu știu cum se face, dar văd că iar mi s-a făcut dor de hoinărit prin arhive (fie ele și digitale), așadar documentările mele cele mai recente m-au condus către o arhivă impresionantă, Geheugen van Nederland, coordonată de Biblioteca Națională a Olandei.
Ceea ce vă propun azi, este o bucățică de istorie (redată printr-o serie de fotografii) referitoare la Domeniul Coroanei de la Segarcea.
Știu, a fost mare vânzoleală cu președintele și monarhia, dar asta nu are nicio legătură; vreau doar să mai pun la dispoziția potențialilor curioși câteva fotografii interesante, zic eu, ilustrând aspecte din viața celor care munceau acolo, cu atât mai mult cu cât au fost realizate în 1917 de un fotograf străin (W. Meissner).
Și dacă tot vorbim despre Domeniile Coroanei, e bine să se știe că sub această denumire nu se ascunde numai un celebru brand de vinuri, ci o întreagă pagină de istorie.


(gâștele erau destinate exportului în Germania)


Domeniile Coroanei Române a fost un fond de proprietăţi care asigurau susţinerea economică a curţii regale. Au fost înfiinţate prin legea din 9 iunie 1884 la iniţiativa lui Ion Brătianu. Domeniile erau ale statului şi nu puteau fi vândute decât prin lege. Administrarea şi uzufructul lor reveneau Coroanei. Moşiile însumau 129.989 hectare, împărţite astfel:
  • în judeţul Suceava: Mălini 27.405 ha; Borca 17.871; Sabasa şi Farcaşa 3.955 ha;
  • în judeţul Neamţ: Bicaz 13.224 ha;
  • în judeţul Vaslui: Dobrovăţ 6.300 ha;
  • în judeţul Râmnicu-Sărat: Domniţa 5.487 ha;
  • în judeţul Brăila 6.367 ha;
  • în judeţul Prahova: Gherghiţa 2.900 ha; Clăbucetul cu Caraimanul 1.953 ha;
  • în judeţul Dolj: Sadova 19.353 ha; Segarcea 11.800;
  • în judeţul Ilfov: Cociocul 3674 ha.
Domeniile Coroanei nu plăteau impozite statului, ci numai comunelor şi judeţelor. Administratorul lor era numit de rege şi a fost pentru mult timp Ioan Kalinderu.
Încă din 1918 au fost date în exploatare şi în final în împroprietărirea ţăranilor din partea regelui Ferdinand.






În anul 1884, la propunerea lui Ion Bratianu, a fost creat un patrimoniu regal constând din douasprezece mosii, în diverse zone ale tarii, însumând 132.000 de hectare. Dorinta lui Bratianu a fost ca aceste mosii sa devina modele demne de urmat pentru întreg statul român. Ele au luat denumirea de „Domeniile Coroanei“, au ramas proprietate de stat si au finantat o mare parte a cheltuielilor pentru exercitarea functiunii de sef al statului. Prin extraordinara modernitate a conceptului, aceasta institutia domeniilor coroanei a facut pionierat în domeniu. Iar ineditul ei se mentine si astazi caci, dupa stiinta noastra, nu exista alta institutie a sefului statului, în lume, care sa se finanteze altfel decât de la bugetul de stat.

Daca ne gândim la vremea in care a fost creat acest extraordinar instrument economic pentru finantat mersul Institutiei Sefului Statului, ne dam lesne seama de modernitatea, generozitatea, spiritul de raspundere si curajul unui asemenea gest public. România era o tara saraca, iar Regele Carol a considerat ca bugetul de stat era prea fragil pentru a putea sustine institutia regala.

Din spusele Regelui Mihai, Domeniile Coroanei nu erau doar o sursa de venit pentru Institutia Sefului Statului, ci si o intreprindere care dadea de lucru, unui numar de sute de angajati, oferea familiilor lor asistenta medicala, scoala copiilor, cadouri de Craciun si Paste, precum si asistenta religioasa.

Regele Carol I nu si-a concentrat atentia numai asupra agriculturii românesti, ci si asupra activitatilor care deriva din ea. Au aparut “institutii model, în primul rând pe tarâmul agriculturii, în scopul folosirii cât mai rationale a pamântului, apoi si pe tarâmul industriei, încurajând aparitia de fabrici si de intreprinderi menite sa valorifice avantajos pentru populatie produsele speciale ale anumitor mosii”.

Domeniile Coroanei au produs, asadar, teracote excelente, articole din lâna, produse din lemn, mobila, trasuri, ustensile de bucatarie, lazi, cutii de rezonanta pentru piane, „(…) broderii si tesaturi, (…) împletituri de cosuri si frânghii si asa mai departe, avându-se tot timpul în vedere utilitatea acestora pentru straturile nevoiase ale populatiei“.

Au aparut fabrici de cherestea, s-au îmbunatatit caile navigabile si drumurile. S-a acordat atentie fondului cinegetic si piscicol. Populatia era instruita sa îngrijeasca pamântul, erau distribuite seminte pentru gradini si legumicultura. Cladirile de pe domenii respectau traditia arhitecturala a locului si erau construite cel mai adesea din lemn. Ordinea si curatenia erau elementele de care se tinea seama permanent. Se acorda importanta atât activitatilor de asistenta sociala si medicala, cât si învatamântului public, construindu-se numeroase scoli-model, plus biblioteci cu fond de carte variat.








miercuri, 29 iunie 2011

Träumen...







joi, 23 iunie 2011

Sistemul Periodic al fotografiei






Şi dacă tot ne lovesc în creştetul capului fotonii ăştia estivali şi cohortele nemiloase de (Ultra)Violete-A şi B, poate că ar fi mai indicat ca în afara răsăritului şi apusului să nu ne scoatem în arşiţă negricioasele cuituţe de furat suflete şi clipe... Nu de alta, da insolaţiile creative pot duce apoi la inflamări acute în spaţiul virtual, unde uităm de toţi şi de toate şi ne etalăm perfectul bronz profesional (sau mai bine zis profesionist) cu iz de guru (ca vorba aia, gura bate guru) pentru amatorii care o dată cu sezonul (f)estival şi-au scos megapixelii la prăjit, în perpendicularitatea luminii de la Zenit (a nu se confunda cu obiectul acela rusesc de muzeu pe care il mai foloseam unii dintre noi cu decenii în urmă...).
Mai bine e cu aerul condiţionat în ceafă, la umbra monitorului, într-o baie de mulţime virtuală, pe forumurile de specialitate...
Că vorba aia,
Love and Photography is all about chemistry (and soul...)


(sursa)


vineri, 17 iunie 2011

Der Fänger im Weizen


De veghe în lanul de grâu





Nevrednic mă simt

de rodire - bob de grâu

rămas în hambar






vineri, 10 iunie 2011

Der alte Fotograf





La o plimbare prin oraş, peste ce dau...? O curte micuţă, populată de tot felul de figurine din ipsos. Bătrânul fotograf era angajat ca paparazzo, cu jumătate de normă, pe lângă pensia de la fostul CAP DDR-ist :)



Şi când l-am întrebat dacă nu are nevoie de un obiectiv cu VR (asta în cazul în care îl invită Herr Parkinson la o bere), s-a făcut că nu mă aude :D

miercuri, 8 iunie 2011

Tannenzweig







... cu cetina tot verdeee :D


vineri, 3 iunie 2011

Der Zaubergarten







Floarea căzută

Se întoarce iar pe ram.

Iată, un flutur!