vineri, 11 februarie 2011

Veste Coburg


De cum ajunge la Coburg, călătorului i se înfăţişează semeţ, de pe dealul din apropiere, cetatea cunoscută sub numele de Veste Coburg. Fiind una din cele mai mari cetăţi germane şi mai bine conservate, Veste a fost construită începând cu anul 1225, pe locul unei capele din secolul al XI-lea. Această construcţie măreaţă domină oraşul Coburg, aflat la poalele dealului.
În timpul Dietei de la Augsburg (1530), la care lua parte şi Ducele de Saxonia, cetatea l-a găzduit timp de 6 luni pe Martin Luther. Acestuia i s-a interzis de către Ducele de Saxonia participarea la Dietă, de frică să nu fie întemniţat şi ars pe rug, ca eretic. Cu toate acestea, Luther, în tot acest timp şi-a continuat acolo munca de traducere a Bibliei în limba germană.
În zilele noastre, Veste Coburg găzduieşte 3 muzee. Unul este Palatul Ducal (Fürstenbau) cu multele sale camere (cea mai notabilă fiind Camera de Vânătoare (Jagdzimmer) ce datează din 1632 şi este bogat împodobită cu stucaturi şi cu un arsenal considerabil), aparţinând Ducelui de Coburg, printre care se află şi camera în care a locuit temporar Martin Luther. Al doilea muzeu găzduit este Armureria (Rüstkammer) care conţine cea mai importantă colecţie de arme şi armuri medievale din toată Germania, numărând peste 10500 de obiecte. Al treilea edificiu muzeal este reprezentat de Colecţiile de Artă (Kunstsammlungen), având expuse peste 300 000 de gravuri de clasă mondială (Kupferstich-Kabinett), 20 000 de piese numismatice (Münzkabinett), un fond bibliografic de 7 000 documente (Briefe & Urkunden) şi o colecţie de sticlărie care numără 3 500 de piese (Gläser-Sammlung).

Eu am ajuns la Veste Coburg într-o după-amiază friguroasă, umedă şi înceţoşată de ianuarie, nu tocmai optimă pentru fotografiat, dar dacă tot eram acolo, ar fi fost păcat să nu declanşez deloc...

Începutul asediului... Veste Coburg






Bastionul "Bunter Löwe"



fostul pod basculant şi poarta barocă



curtea interioară, cu clădirea Colecţiilor de Artă



panoramă a curţii interioare
(click pentru vizualizare)
Palatul Ducal şi Capela "Luther"



o privire, dintr-un turn de observare, peste meterezele cetăţii



detaliu din peretele Capelei "Luther"



"Patrona Bavariae"



accesul pe sub poarta principală



Data viitoare sper să am parte de o vreme mai prietenoasă fotografiatului... Cu toate acestea, a fost foarte fain, deoarece, în afară de câţiva localnici care făceau jogging, plimbau căţei sau se dădeau cu biţele pe acolo, nu am fost călcat în picioare de hoardele de turişti şi am putut fotografia în linişte... Ăsta e avantajul vizitelor la obiectivele turistice, în extra-sezon.

duminică, 6 februarie 2011

Neuronal meltdown

luni, 31 ianuarie 2011

Money for nothing...







Şi uite cum se făcu iară luni... asta ca să vă aduceţi aminte (dacă mai era nevoie) pentru ce mergeţi la serviciu...
Spor fiecăruia, pe plantaţia unde muncim pe mărunţiş!



later edit: am încercat şi eu aşa ceva, dar nu mi-a ieşit... se pare că mai trebuie să mai adun ceva mărunţiş... vorba aia... banii trebuie să circule :)



duminică, 30 ianuarie 2011

Câţiva paşi prin Coburg...





O vizită scurtă şi pe fugă la Coburg... din păcate, săracă în fotografii. Voi reveni aici, cu siguranţă, deoarece e un orăşel ce merită luat serios la pas şi explorat.

Stadthaus am Marktplatz





La pas, pe pietonală...




Detaliu arhitectural aflat pe arcada unei porţi...



sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Albeşte-mă!






Iarnă: totdeauna cum nu s-a mai pomenit...




... asta e definiţia iernii, conform "Dicţionarului de idei primite de-a gata" al lui G. Flaubert...

luni, 24 ianuarie 2011

Reverii de toamnă-iarnă


Din ciclul peregrinărilor din sezonul 2010-2011... Septembrie şi ianuarie, deasupra orăşelului Tutzing... Aceeaşi plăcere de a revedea locuri, oameni...

joi, 13 ianuarie 2011

Es ist vorbei...








It's over... Gata cu spiritul sărbătorilor... Azi a fost despodobit (ca să nu zic "pus la pământ") bradul care nu până demult lumina aşa de fain noaptea camera... Zăpadă, după cum se poate vedea, nu mai este cine ştie câtă, deoarece plouă (cel puţin pe aici) neîntrerupt de aproape o săptămână; să nu scoţi din casă nici măcar nasul obiectivului foto... O mocănească din aia care îţi intră până-n suflet şi nu mai iese decât după o baie fierbinte şi prelungită şi o sticlă de bere afumată de Bamberg. Aaaa... şi dacă mai încălzeşte pe cineva, din 24 ianuarie şi până în 7 februarie e nebunia reducerilor de sezon, Winterschlussverkauf. De aia nu prea e lume multă pe stradă... stau toţi şi numără pe ploaia asta banii de la saltea, să vadă cât să spargă.
Şi dacă tot veni vorba de saltele, citeam deunăzi că în topul vânzărilor de carte de pe aici se află cartea unei menajere poloneze - Unter deutschen Betten - (Pe sub paturile nemţeşti) în care povesteşte dedesubturile (şi la propriu şi la figurat) vieţii de menajeră în Germania. Cartea a cam zgândărit niscaiva orgolii naţional(ist)e, printr-o oarecare demitizare a curăţeniei, ordinii şi corectitudinii proverbiale germane, dar, până la urmă, nu au nemţii acum timp de aşa ceva... mai mari bătăi de cap le dau inundaţiile... (şi preţul prea ridicat al carburanţilor auto... da, au şi ei treabă cu asta... 1,33 euro cel mai ieftin litru de motorina pe care l-am văzut cât am umblat pe aici).
Hai, vă pup, că mi se termină rezervoru de la leptop.
Tschüssi de la Gyusi :)

miercuri, 5 ianuarie 2011

La Primărie... care a fost...







Altes Rathaus - vechea primărie din Sonneberg - aici suntem găzduiţi, la nişte prieteni. Seara, când am ajuns, nu am apucat să (re)văd cine ştie ce din orăşel, mai ales că eram dornic să duc cât mai repede bagajele înăuntru, după ce m-am chinuit vreun sfert de oră să nu rămân blocat în troienele din parcare. După sute de kilometri şi autostrăzi ca în palmă de curate, acum mă vedeam împotmolit în zăpădocul din parcare. Noroc cu lopata infanteristică din dotare... Am reuşit până la urmă şi am pus ADN-ul la locul lui, să ningă bine peste el.
Ajunşi înăuntru, m-am bucurat că am scăpat de bagaje şi ne-am instalat în cameră; o cameră înaltă(ca toată casa, de altfel), poate prea înaltă (nu e foarte cald înăuntru, din cauza asta), dar priveliştea oferită prin ferestrele cu arcade gotice este una cu totul şi cu totul specială...
Îmi cer scuze pentru calitatea fotografiilor, dar trepiedul rămăsese în portbagaj, aşa că am fost nevoit să improvizez ceva pentru a-l înlocui.




În faţa vechii primării este un brad înalt cât două etaje, cu beculeţe care dau seara şi noaptea o lumină foarte faină; aşa s-a rezolvat şi lumina ambientală din cameră...



Pe balcon e zăpada până aproape de genunchi, aşa că nu am prea putut să stau pe acolo şi să salut electoratul local, deşi e foarte fain să te trezeşti dimineaţa şi să ieşi pe balconul vechii primării, cu vedere la piaţeta din apropiere şi la dealurile împădurite şi înzăpezite care stau să cadă peste orăşel...



Şi cam aşa arată clădirea, la lumina zilei... Altes Rathaus este unul din simbolurile Sonneberg-ului, fiind construită între anii 1840 şi 1846 de arhitectul Karl Alexander von Heideloff, încadrându-se într-o tradiţie mult mai veche, printre cele 4 sau 5 primării locale, cu rădăcini în secolul al XV-lea.



Die Geschichte geht weiter... Bis bald!

marți, 4 ianuarie 2011

Să alunecaţi bine! (în Anul Nou)



Da... Nemţii ăştia au un interesant simţ al umorului când vine vorba de ... vorbe. Numa nu înţelegeam la început când toţi îmi urau cu zâmbetul pe buze "Să alunec bine!"
Mulţam fain, da nu am chef de aşa ceva :D
De fapt, era vorba despre Einen guten Rutsch ins Neue Jahr!
Şi într-adevăr, cu atâta zăpadă, nu e de mirare că şi urările nemţeşti de Anul Nou includ alunecări, fie ele şi la figurat.
Toate cele bune vă doresc, mă duc să caut maşina prin zăpadă. Şi dacă tot importă nemţii sare din România pentru a face autostrăzile practicabile, atunci merită încercat drumul din Bayern în Thüringen...
La bună revedere din Tutzing, urmează Spielzeugstadt Sonneberg.
Alles Gute!








sâmbătă, 11 decembrie 2010

Orhideea care a prevestit iarna...



Yanni- With An Orchid






luni, 6 decembrie 2010

luni, 22 noiembrie 2010

Jacul Românesc - Trecut-am hotarul toamnei...


Sfârşitul toamnei stă scris
în culoarea ultimelor frunze...






































duminică, 14 noiembrie 2010

Sighişoara la apus...






Apusul "Zilei Morţilor" învăluie burgul într-o atmosferă autumnală caldă şi calmă...
Cu atât mai mult cu cât acest tablou se leagă cumva de sufletele celor care se odihnesc în cimitirul din Pleaşă...
Da, aşa au cetatea lor dragă la picioare cei care au părăsit-o pentru o lume mai bună...



sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Cadillac Sedan de Ville








The black devil(le)...
Cam greu de descris senzaţiile din timpul plimbării cu drăcuşorul ăsta ...









sâmbătă, 6 noiembrie 2010

FelixOpel ediţia a 4-a - 111 ani de Opel






Un sfârşit de săptămână plin, cu ocazia întâlnirii anuale a comunităţii ClubOpel.com, devenită deja tradiţie şi care anul acesta a purtat numele de FelixOpel ediţia a 4-a, având ca temă 111 ani de Opel.
Nu prea am timp acum să vă povestesc ce şi cum, că mă grăbesc să ajung la cina festivă şi la tradiţionalul (şi imensul) tort pe care îl pregătim în fiecare an.
Cât despre restul fotografiilor, aveţi puţintică răbdare ;)

later edit:


vineri, 29 octombrie 2010

Ţi-am scris pe cer...





Tata îmbracă
vestonul feciorului

şi aşteaptă poştaşul...




Jacul, toamna... Cu siguranţă, mă voi reîntoarce... Chiar mâine...